Zeii si profetii stau de vorba in templele din Bali (II)

— CENTRUL SI ESTUL INSULEI —

Poate ca Singaraja, orasul mare de pe costa de nord ridicat de olandezi in timpul colonizarii insulei, nu este o oprire demna pentru un concediu. Nu e nimic special sau cel putin noi nu am descoperit decat cladiri cu maxim un etaj si forfota de masini, scutere, carute si biciclete specifica oraselor din Indonezia.
Dar in Sangsit (un sat langa Singaraja), ghidul a insistat sa ne arate un templu, ceva legat de o „cisterna de apa”. Am aflat ulterior ca se referea la sistemul de irigatii care duce apa catre campurile de orez de mai bine de 1.000 de ani.

L-am urmat cuminti si, dupa ce ca era cald ca in iad, ne-am mai si invesmantat cu sarongurile obligatorii pentru vizitarea templelor. Asa cere traditia, o respectam!
S-a dovedit ca nu ne-a adus aici degeaba.
Un templu hindus ridicat in sec. al XV-lea, cu structura clasica, cu trei curti, corespunzand principalelor parti ale corpului. Templul in sine are cea mai inalta pozitie, in ultima curte, in dreptul „capului”, iar drumul pana acolo trece prin portaluri decorate fara retinere si, curios, cu unele sculpturi pictate.

Nu am mai vazut in Bali culoarea ca o preocupare pentru decorarea sculpturilor! Si, repet, ce sculpturi!
Un “baroc” adevarat, cu o abundenta de personaje fantastice deosebit de expresive, reprezentari de plante si animale in miscare!

Templul se numeste Beji (o sa il gasiti ca Pura Beji, pentru ca pura inseamna templu) si, dupa mine, nu ar trebui ocolit. Din fericire, deocamdata nu multa lume se opreste aici, pentru ca cea mai mare atractie din zona este Templul Mama din Bali.

Intre Singaraja – cel mai mare oras de pe costa de nord – si Pura Besakih sau Templul Mama sunt cam 75 de km. Drumul merge catre est, trece pe langa Muntele Batur (1717 m) si lacul sau albastru din caldera, apoi se indreapta catre cel mai inalt punct al insulei: vulcanul Agung!

Agung face legea in Bali

Agung inseamna “mare”, “proeminent”.
Domneste peste Bali, determinand schimbari climaterice si din cand in cand, scuturandu-se din rarunchi, pentru ca este inca un vulcan activ.
La cei 3031 de metri trebuie luat in serios!
Are doua fete: catre vest este verde, cu paduri luxuriante, in timp ce versantul estic este uscat si arid. Se poate esalada (la fel ca si vecinul sau, Batur) pana in varf.
Balinezii cred ca Agung este replica muntelui Meru, axa centrala a universului.

Nu degeaba cel mai mare si important templu din Bali a fost ridicat aici.

Pura Besakih sau Templul Mama

Trebuie spus ca pozele nu-i fac dreptate.
Nici nu au cum, pentru ca nu-l pot cuprinde. Nu vorbim de un templu, ci de 23 cladiri inrudite, dispuse pe 6 nivele terasate.
Cea mai impozanta se numeste Pura Penataran Agung.
Dar intai, trebuia sa trecem de intrare.
Asta este partea cea mai neplacuta a vizitarii acestui templu si se amplifica inzecit daca nu aveti un ghid contractat printr-o agentie de turism.
Mai intai a trebuit sa scapam politicos de asaltul vanzatorilor de ofrande, fructe, palarii, carti postale si alte suveniruri (balinezii isi invata copii cum sa vanda „poliglot” si asta ii termina emotional pe unii turisti), apoi sa reusim sa ne orientam prin complex.
Avand deja un ghid hindus oferit de partenerii nostri locali – Destination Services -, nu am fost asaltati si de asa zisii “ghizi ai templului”, care pretind sume ce nu reflecta serviciile oferite si pot fi foarte insistenti. La asta se adauga si „donatiile” pe care le cer, precum si bacsis la final.
Am auzit povesti incredibile (in sensul negativ) si am ajuns din nou la vorba lui Gustavo, prima noastra gazda in Bali: daca este cazul de targuit, porniti negocierea de la 10% din cat zice vanzatorul ca vrea. Desigur, nu este valabil peste tot, dar aici in mod special, daca veniti fara ghid si nu reusiti sa scapti fara sa luati unul local, va sfatuiesc sa aplicati acesta tactica.

Intrarea in complex este sub forma unui ansamblu cu o poarta monumentala sectionata pe verticala, apoi urmeaza o curte interioara imensa si apoi inca un ansamblu de trecere, si mai impresionant.

Asta am vazut cand am plecat pentru ca, desi calea cea dreapta pare scara monumentala din mijlocul primei sectiuni, ghidul ne-a orientat catre stanga, spre o scara laterala. Foarte insiprat, pentru ca aici nu era multa lume si am putut sa ne oprim si sa ne uitam in jur pe masura ce urcam.
Vedem pagode, zeci de pagode (medut se numesc, de fapt) din epoci diferite, cu 3 sau 11 nivele. Originea templului este neclara, dar locul este considerat sacru dintotdeauna (sunt dovezi ca de mai bine de 2.000 de ani) si aici s-au tot succedat altare si temple.
Ca loc de veneratie hindus, se pare ca s-a consacrat in sec. al XIII-lea.

In 1964 cand a erupt ultima data vulcanul Agung, lava a ratat complexul la cativa zeci de metri, ceea ce i-a accentuat spiritul divin, miraculos.
Sunt zone in care turistii nu au acces, degeaba ma duceam eu intins intr-acolo, ca m-au deturnat localnicii catre partea destinata vizitatorilor.
Tot timpul exista grupuri de credinciosi care se roaga si aduc ofrande, iar de (cel putin) 70 de ori pe an are loc cate un festival, relationat cu cate un altar care sarbatoreste ceva.
Totul este bazat pe calendarul balinez de 210 zile.

Cea mai frumoasa priveliste este pe masura ce cobori prin curtile si pe aleile ce separa templele, culminand cu panorama grozava din capul scarii principale de acces.

Pe scurt, locul e minunat, constructiile sunt remarcabile si diverse, dar vizitati-l sub forma unei excursii optionale luata prin agentia de turism aleasa (mi-ar placea sa fie TUI pentru ca avem o companie care ne reprezinta in Bali), altfel o sa va citesc experienta la Terrible pe Tripadvisor!

Fostul Palat regal de la Tirta Gangga

Un loc perfect dupa temple si multi oameni adunati la un loc.
De la Besakih, dupa doar 30 de km, am plonjat direct pe luciul unei ape care ne sustine greutatea.
E ca un joc, un labirint, o invitatie de a sari din piatra in piatra, printre statui ce par ca plutesc in acest lac artificial, creat numai pentru amuzamentul familiei regale.
Regiunea se numeste Karangasem, la fel ca si regatul care a fost odata aici, iar numele palatului inseamna chiar „apa din Gange”.
A fost construit in 1948, apoi a fost distrus de Agung cand a erupt, in 1963.
In prezent locul si-a recapatat frumusetea si primeste atat localnici cat si turisti in cautare de relaxare.
Gradina este plina de flori, bazinele sunt acoperite de nuferi albi, exista desigur si un mic templu care parea nefolosit demult, imbracat in panze de paianjen si vegetatie. Foarte frumoasa este si aleea de palmieri si bazine, marginita de sculpturi care sa vor starni rasul. Sunt deformate si expresive.

Din loc in loc, cate un podet sare o apa plina cu pesti colorati. E un loc de care sa va bucurati cateva ceasuri, nefacand nimic.

Noi am fost cam pe fuga in tot acest tur – eram asteptati in Candidasa intr-o zi precisa – si aveam mult chef sa ajungem apoi in Ubud, sa vedem si sa va povestim ce s-a intamplat dupa ce cartea si filmul Eat, pray, love (Mananca, roaga-te, iubeste) a adus aici un val fara precedent de turisti!
Dar asta este o poveste dedicata (si asezata), pentru data viitoare.

Prima parte a acestui material, despre templele si atractiile din nordul insulei, o gasiti aici: https://www.unanhaihui.ro/zeii-si-profetii-stau-de-vorba-in-templele-din-bali/

— Colegii mei de la TUI TravelCenter au pregatit pachete speciale pentru a ajunge in Bali. Le puteti consulta aici: https://www.tui-travelcenter.ro/ro/subcateg-69-produs-2-subtip-2–Indonezia

Sfaturi utile:

Templul Mama este un loc comercial. Majoritatea vanzatorilor sunt afara si in fata intrarii monumentale, dar unii s-au strecurat si pe terasele si aleile complexului. Majoritatea sunt blajini si un simplu Tidak, Terima Kasih (nu, multumesc!) este de ajuns, insa altii si ghizii sunt insistenti si pretentiosi. Copii „poligloti” se tin scai de tine, incercand sa ghiceasca ce limba vorbesti si nu se lasa cu una cu doua. Pe noi ne-au abordat in spaniola si ne-a luat ceva sa le explicam ca nu vrem sa cumparam nimic.
Ca o recomandare, este mai bine fie sa alegeti un ghid de la agentia de turism (vine si cu transport), fie, daca doriti sa mergeti pe cont propriu, sa va documentati pe net in detaliu daca si cum puteti sa descoperiti singuri complexul.
ca taxa de intrare la Puri Besakih noi am platit 17.500 IDR/pers., iar intregul tur a durat cam o ora jumate.
taxa de intrare la Tirta Ganga era 20.000 IDR pentru turistii straini, noi fiind in misiune de documentare, am platit ca localnicii. 20.000 IDR inseamna 1,7 USD. Pentru o suma suplimentara, puteti folosi bazinele pentru inot sau doar balaceala.
dealurile line din jurul Palatului de Apa (Tirta Gangga) sunt cultivate cu orez si privelistea este foarte frumoasa, mai ales ca drumul coboara pe serpentine, asa ca fiti cu camera pregatita la plecare.