Copyright Waitomo Glowworms Caves
Waitomo si Ruakuri sunt doua locuri cu care se mandreste Noua Zeelanda. Apar in toate materialele de prezentare, iar imaginile arata spectaculos.
Ne-am oprit si noi cu campervanul, ca la pomul laudat, sa vedem daca locurile acestea sunt ca in brosurile de prezentare sau nu.
Intreaga zona Waitomo este plina de pesteri si de atractii naturale, este usor accesibila pentru ca totul este semnalizat, iar frumusetea pisajului te imbie la opriri dese.
Am ajuns mult dupa pranz si eram cu timpul la limita, nestiind la ce ne bagam: primul tur in pestera Ruakuri urma sa dureze doua ore si ceva, iar cel in Waitomo in jur de 30 minute.
Din adancul marii la suprafata
Ruakuri inseamna doi (sau mai multi) caini, iar numele si-l ia de la o intamplare din sec. al XIX-lea cand un european a fost “alergat” de cainii care isi aveau aici, in pestera, puii. Ok, povesti ce umanizeaza locul.
Ce altceva?
Ghidul in sine mi s-a parut fascinant.
Un neo-zeelandez dispus sa dea din casa, sa ne povesteasca de ispravile sotiei sale la volan si amenzile pentru depasirea vitezei cu 10 Km (de curiozitate, 80 NZD) si a carui prima vizita in pestera fusese la 5 ani. A fost foarte impresionat, iar amintirea il marcase atat de puternic incat l-a ghidat catre aceasta meserie.
Plin de glume cu accent local puternic si foarte atent cu fiecare din grupul nostru (toti asiatici, doar ca trei dintre acesti asiatici, fete, se prezentau ca fiind australience get beget). Mai avusese turisti romani, ca atare era destul de la curent cu reperele importante din tara noastra. Ne-a surprins placut.
Turul a inceput cu informatii generale, una care m-a uimit fiind aceea ca, inainte de venirea oamenilor in insule in sec. al-XIII-lea, Noua Zeelanda era populata la capitolul mamifere, doar de doua tipuri de lilieci. Nimic altceva!
Existau pasarile moa, imense si destul de agresive, dar care nu le-au dat mari batai de cap Maorilor ce au reusit sa le extermine aproape complet in doar 100 de ani. Polinezienii au introdus primele animale, apoi, o data cu venirea europenilor, s-a dezechilibrat si modificat de tot lantul trofic. In prezent, pasarile kiwi, de exemplu, care sunt vedetele locului, mai pot fi vazute in libertate doar in cateva parcuri nationale.
In Noua Zeelanda, cand cumperi un teren, cumperi tot ce este sub el, pana in adancul pamantului. Pe acest considerent, pestera a apartinut unei familii care s-a tot judecat cu statul, si o perioada de timp accesul in scop turistic a fost restrictionat.
Cand in sfarsit procesul s-a incheiat si a fost retrocedata, lipsea o intrare si o amenajare potrivita pentru a primi o masa mai mare de turisti, ceea ce a mai tinut pestera inchisa inca 2 ani.
Si cand zic amenajare, intra in scena al doílea lucru care ne-a lasat cu gura cascata: oamenii astia au betonat podeaua pesterii!
Au amenajat o intrare spectaculoasa, ca un put adanc si luminat doar cat sa sporeasca misterul, au pus balustrade cu senzori ca nu cumva sa te poti apleca peste ele si atinge formatiunile calcaroase create de natura si au nascocit o amenda de 10.000 NZD daca provoci o modificare cat de mica in structura pesterii.
Partea de pestera care se viziteaza in cadrul tururui traditional nu este foarte mare, dar intalnirile cu alte grupuri ce optasera pentru rafting si rapel in zone distincte ale pesterii ne-au lasat sa banuim ca este mult mai intinsa si mai spectaculoasa decat ce am vazut noi. Am avut ocazia sa ne delectam insa cu niste stalactice uriase, valurite in forma de cortina, cu un lac in care se oglindesc “turturii” din jur si cu o cascada care da senzatia dupa zgomot ca vine puhoiul si inunda toata pestera. Are doar 1,5 m inaltime si nici nu o putem vedea, fiind ascunsa privirii.
Si mai are ceva, ceva ce intr-adevar nu mai exista nicaieri in lume: niste puncte luminoase, albastru intens, in anumite locuri de pe tavanul pesterii!
Desi sunt putine, in Ruakuri este singura sansa sa le fotografiezi si sa afli mai multe detalii despre ele.
Turul este bine pus la punct, presarat cu informatii despre fiecare incapere, cu accent pus pe urmele de fosile marine care se gasesc aici si pe aceste “puncte albastre”, asupra carora voi reveni imediat.
Acum 3,4 milioane de ani, aici era fundul marii. Pamantul a iesit la suprafata doar in urma unor seisme foarte puternice, iar apoi, raurile subterane au format galeriile pe care le vedem azi.
De altfel, pestera a fost descoperita recent, in 1968.
Cum formatiunile calcaroase din interior cresc cu cca. 1 mm/an (e o conventie, pentru ca de fapt fiecare formatiune creste diferit, depinzand de nivelul de CO2 care se evapora si de alti factori climaterici), iar masurile de conservare sunt atent implementate, pestera se va schimba foarte putin in anii urmatori!
Cerul instelat s-a mutat in interiorul pamantului
Dar sa elucidez misterul punctelor albastre!
Acesta este un aspect remarcabil, care intr-adevar merita si rasplateste din plin vizita la aceste doua pesteri.
Copyright Waitomo Glowworms Caves
Punctele albastre sunt cu sutele de mii in Glowing Worms Cave.
Pestera se viziteaza si emana aceeasi fascinatie inca de acum 125 ani. Deabia in 1926 s-a amenajat o varianta electrica de iluminare. Si aci a fost fund de ocean, iar acum, in cavernele neinundate, se tin spectacole de Craciun.
Desi numele de “glowing worms” este o gaselnita de marketing, pentru ca nu sunt viermi, ci larve, aici traiesc niste insecte foarte tari!
Au 4 stadii de viata, proces ce dureaza intre 6 luni si un an de zile. Incep intr-un ou, apoi ies si traiesc ca larve majoritatea vietii, pentru ca la final sa isi teasa un cocon in care se dezvolta si iese o musculita nespectaculoasa.
Au nevoie neaparat de o apa curgatoare ca sa traiasca si desigur, de mancare.
Iar modul de hranire este ceea ce le-a facut celebre. Pe de o parte insira fire de panza asemanatoare cu cele de paianjen, dar drepte, perfect verticale, ca o perdea fina si pe de alta parte emit o lumina albastruie care atrage insecte mici, pana la dimensiunea unui tantar.
Copyright Waitomo Glowworms Caves
Si iar, un lucru simpatic: cu cat le e mai foame cu atat emit o lumina mai puternica. Stau astfel cu zecile de mii agatate de peretii pesterii, emanand, unele, o lumina la fel de puternica cu a becurilor LED.
Pentru ca tot turul se desfasoara in bezna completa, fotografierea nefiind permisa, senzatia este aceea de calatorie intr-o nava spatiala.
Copyright Waitomo Glowworms Caves
Se vad doar sute de mii de stele concentrate in galaxii cum trec pe deasupra noastra, in timp ce noi alunecam pe un fluid negru, subtire.
“Unele amintiri e mai bine sa ramana doar in memorie”, ne sopteste ghidul.
E o doamna ce pare un personaj din Dante. E ca un Caron feminin, imbracata toata in negru, cu o palarie interbelica pe cap din care curge un triunghi de voal. Vorbeste rar si incet, nu-si termina nicio miscare cand ne arata diverse formatiuni pe peretii pesterii. Parca spune o poveste cu fiecare fraza, dar eu sunt mai atenta la ea decat la istorisirile ei.
Barca de aluminiu aluneca pe raul subteran fara niciun zgomot, incet de tot, ca sa simtim feeria de deasupra noastra.
Singura sursa de lumina sunt aceste vietuitoare care pot fi vazute doar in doua-trei locuri din lume si reflexia lor in apa. Ajungem la gura de iesire a raului incantati si ne luam la revedere de la doamna aceasta bizara care intra inapoi in pestera, plutind pe raul Sixt.
Sfaturi si informatii utile:
- exista posibilitatea de a intra doar la unele dintre pesteri sau optiuni de pachete ce combina 2 sau 3 activitati;
- pretul pentru Waitomo Glow Worms Cave era 48NZD/pers. iar pentru Ruakuri de 67NZD/pers. Daca le cumparati impreuna primiti automat o reducere la 83 NZD
- daca nu vreti sa vedeti pestera Ruakuri urmand podeaua asfaltata cu balustrade o puteti face in diferite alte moduri ce includ rafting, rapel sau catarare. Pentru preturi si detalii adresati-va la The Legendary Black Water Rafting Co., unica acreditata pentru astfel de tururi care au ca pret de pornire 125NZD/pers.
- adresa exacta este 585 Waitomo Caves Rd, Waitomo Caves 3977 | Private Bag 501, Otorohanga, iar siteul www.waitomo.com
Tur realizat cu sprijinul The Legendary Black Water Rafting Co.
Thank you!
