Stiam ca sportul apropie oamenii, insa in acea dupa-masa torida in Havana nu imi trecea prin cap altceva decat o bautura racoritoare. In holul hotelului art-nouveau in care ma aflam nu era aproape nimeni, iar ventilatoarele din tavan munceau din greu pentru a face atmosfera respirabila.
O cafea, o apa rece si o conversatie oarecare cu barmanul erau singurele lucruri care urmau sa faca cele 30 de minute de asteptare mai digerabile, desi conversatia lasa mult de dorit. Putina lui engleza si spaniola mea rudimentara intrerupeau discutia cu multe taceri stanjenitoare. Si atunci, in lipsa de idei, m-am gandit sa intreb despre baseball.
Desi nu asa de populara ca cele din SUA sau Republica Dominicana, liga nationala de baseball din Cuba are o traditie veche – 53 de ani pe noul format, tot atati cat revolutia – si jucatori de certa valoare, echipa nationala ocupand de fiecare data unul din primele 5 locuri la campionatele mondiale si olimpiade. Indiferent de locul ocupat insa – de obicei boxul, voleiul si artele martiale au rezultate mai bune – acest sport este cel mai popular din tara si anima femei, copii si barbati.
Daca aduci vorba despre baseball vei gasi aproape mereu un interlocutor dispus sa povesteasca si sa
Asa ca tanarul barman a trecut repede peste bariera lingvistica si mi-a povestit despre cele 3 echipe de top – Industriales Havana (leii albastri), Matanzas (crocodilii rosii) si Pinar del Rio (trabucele verzi) – si cu multa pasiune si exemplificare pe viu mi-a aratat cum preferatii lui, leii, au pierdut in fata trabucelor la 10 de cm distanta de manusa salvatoare in ultima repriza a ultimului meci din semifinale. Cand a auzit ca in doua zile urma sa fiu in Pinar del Rio m-a sfatuit sa ma duc la meci, al treilea al finalei cu Matanzas.
Pasiunea lui, mai mult decat orice altceva, m-a convins ca e o experienta de trait si asa se face ca 2 zile mai tarziu, pe seara, ma aflam in fata stadionului Capitan San Luis din Pinar del Rio, intr-o mare de oameni, gata pentru al 3-lea meci al finalei. Fumul gros al camioanelor care aduceau oamenii din toate colturile regiunii se impletea cu cel al gratarelor, aducator de arome delicioase.Cartofi prajiti, snitzele de pui, floricele de porumb si foietaje pline cu marmelada de mango si ananas se tranzactionau la preturi insignifiante pe ritmuri de salsa, merengue si regaeton. Buna dispozitie domnea pretutindeni si, in ciuda caldurii, marturisesc ca nu am vazut atati oameni dansand la unison niciodata.
Cu sapca verde a celor din Pinar pe cap m-am strecurat fara probleme in ritm de dans pana la locul alocat pe bilet pentru a asista la primul meu meci de baseball.
Aceasta sapca, pe care urma sa o port in urmatoarele saptamani prin toata Cuba, a fost insa cel mai mare castig.
Dupa cum spuneam, stiam ca sportul apropie oameni, dar nu am crezut ca un accesoriu atat de mic poate face o atat de mare diferenta. Este diferenta dintre turist si ceva mai mult, diferenta dintre o conversatie tranzactionala – ce vreau, cat costa, poftiti, multumesc – si una prieteneasca, cu glume si buna dispozitie. Chiar daca limba spaniola in continuare nu ma ajuta, toata lumea a fost mai dispusa sa ma asculte atunci cand am ceva de zis despre antrenor sau sansele la victorie ale unora sau altora, completand la randul lor cu propriile pareri si anecdote. In plus, diverse elemente de decor pe care pana atunci le ignorasem din reflex, s-au dezvaluit brusc.
Asa am aflat ca un leu invelit in foi de tutun sau un crocodil impaiat in marime naturala cu trabuc in gura nu sunt elemente kitch de decor, ci aluzii la sansele unor echipe impotriva altora. Iar daca vedeti anunturi printate rudimentar cu vanzare de carne tocata de crocodil nu va grabiti sa cumparati, sunt doar referinte la sansele celor de la Matanzas de a castiga campionatul in acest an.
Despre meci nu sunt multe de zis. Pinar a castigat fara drept de apel, sub privirile din postere ale lui Fidel si Chavez, dar finala se joaca pe sistemul “cel mai bun din 7”. Am parasit stadionul dupa 4 ore, tot in ritm de dans, fara sa ne fi simtit in pericol nici macar o clipa, insa mult mai important, vom pastra in minte Cuba ca un loc in care ne-am simtit ca acasa, nu ca niste simpli turisti.
Bogdan
Pe unde am mai ajuns, ce am vazut si ce am experimentat in Cuba:
- o vizita la crescatoria de crocodili din Guama;
- “elefantii” din mogote;
- o vizita in Vinales, patria trabucurilor;
- manierea inedita de recladire a unei localitati – Las Terrazas;
- Si, se puede! Unde? In Trinidad;
- prin muntii Cubei – Topes de Collantes;
- povesti cu personalitati si locuri deosebite din Havana;
- Cuba vazuta de noi, pe scurt.
