Un articol din seria dedicata acestei insule-bijuterie numita Sri Lanka.
Povestea de azi este dedicata uneia dintre pasiunile noastre: sa vedem animalele in mediul lor natural.
Cand am facut planul calatoriei, am pus Sri Lanka in itierariu pentru ca, pe langa plaje si cultura, promite cel putin doua experiente cu care greu te mai intalnesti atat de usor in alta parte.
Sa pornim, deci!
Cautand balene
„E scufundata de 14 minute, o sa iasa acum!” ne-a anuntat unul dintre membri echipajului, incolacit la inaltime, in jurul unui stalp de sustinere.
„Look-Look! Acolo!” a strigat din nou dupa cateva secunde, aratand cu mana catre o pata imensa si catre primii stropi aruncati deasupra apei.
Noi toti stateam ingramaditi in fata barcii, unii peste altii, ca sa vedem minunea. Barca se legana cu avant, mutand linia orizontului in toate partile.
Eram in largul Oceanului Indian, cu ochii mici din cauza sculatului inainte sa se crape de ziua, dar cu entuziasmul si curiozitatea la noi.
Avem o sansa unica sa vedem balene si nu vrem sa o ratam!
Despre balenele din Sri Lanka
Am tot spus ca Sri Lanka este bogata.
Poate ca nu are cele mai spectaculoase temple sau cele mai transparente ape, dar la capitolul natura si animale salbatice aveam sa constatam ca sta foarte bine. Iar in privinta balenelor, este fara indoiala una dintre cele mai bune destinatii de pe planeta.
In drumul nostru pe coasta de sud-vest ne-am oprit in Mirissa special pentru aceasta experienta.
Sigur ca te mai poti intalni cu ea si in alte parti din lume, insa aici se intrunesc cateva conditii de exceptie:
- este cald pe tot parcursul calatoriei (nu ca in Canada, de exemplu);
- in insula asta mica sunt cel putin doua zone de coasta in largul carora se pot vedea balenele (Kalpitiya si Mirissa);
- aici se aduna 4 tipuri de balene si multi delfini. Casalotii sunt cele mai comuni (a doua specie de balena ca marime), balenele albastre sunt cele mai impresionante (si cele mai mari animale cunoscute care au trait vreodata pe pamant) si rudele lor „mai micute”: Minke (este cea mai „micuta” din specia sa), Melon Headed Whales (o balena cu un corp ca o torpila si cap rotund) si casalotul pitic.
- „sezonul” pentru a le vedea este generos, cu varfuri intre noiembrie si decembrie si martie si aprilie.
Iata-ne la prima ora a diminetii in Mirissa, in biroul lui Raja de langa port.
Raja este pasionat de viata marina si organizeaza aceste tururi sub titulatura Raja and the Whales intr-o maniera un pic diferita fata de alte companii. Adica intelege si respecta spatiul balenelor si nu le alearga cu barca pentru ca turistii sa obtina o poza mai buna.
Turul urma sa se desfasoare respectand niste reguli foarte clare, pentru ca atat noi cat si balenele sa fim in siguranta.
Cand am auzit ca intrega experienta urma sa dureze intre 4 si 7 ore si ca, daca nu vedem balene jumatate din bani ni se returneaza, pe de o parte ne-am bucurat, pe de alta nu prea. 7 ore pe o barca in plin ocean poate sa nu fie chiar o experienta lejera, stim noi bine din Galapagos si din Lombok, iar la finalul lor nici sa nu vezi balene sunt doua aspecte care fac ca banii sa fie ultima preocupare.
Dar sa fim pozitivi si sa pornim!
Suntem cam 30-40 de persoane. Cea mai mare parte dintre noi s-a asezat pe puntea principala, cativa back-packeri si grupul mare de chinezi s-au dus sus.
Ma bucura acest lucru pentru ca entuziasmul lor se manifesta uneori coplesitor de zgomotos.
In primele doua ore barca goneste catre locurile unde le place balenelor sa isi petreaca timpul si sa se hraneasca. Daca oceanul este calm si barca merge cu viteza, tangajul se simte foarte putin si turistii pot lua micul dejun servit de echipaj, alcatuit din fructe si omleta. Ma multumesc cu fructele, ca stiu eu cum e pe mare!
Bogdan insa nu refuza nimic. Unii sunt mai rezistenti ca altii, nu-i asa?
In mod normal, toate barcile merg in acelasi loc in care este cel mai probabil sa fie balene. Barcile lui Raj insa cauta alternative.
Balenele albastre nu se deplaseaza in grupuri precum casalotii, dar se aduna in largul coastei sudice pentru a se hrani, deci sunt sanse sa vedem mai multe. Pot atinge 30m la maturitate si cantari 150t. Cam asa aratam noi in raport cu ele (imaginea este preluata de pe wikipedia).
Pe drum ne intalnim cu doua testoase si cu pesti zburatori.
Probabil ii sperie motorul barcii, tasnesc din apa cu avant si se duc, nu gluma!
Desi este foarte comun sa vedem si delfini, ne spune unul din baieti, azi se pare ca nu ne sincronizam cu ei.
Timpul trece greu cand nu se vede nimic altceva decat apa in toate directiile, dar la un moment dat motoarele se opresc si membrii echipajului ne anuta ca au zarit o balena si e bine sa facem liniste. Odata cu oprirea barcii incepe si tangajul. Chiar daca nu sunt valuri mari, se simte forta oceanului si linia orizontului pare ca o coarda in miscare: deasupra noastra, sub noi, deasupra noastra, sub noi si tot asa.
Vad cum se inghit pastilele anti-rau de mare (puse la dispozitie de echipaj de cum ne-am imbarcat), cum unii se intind pe banchete si cum se monteaza bratarile pentru preso-punctura.
Cand apare insa balena, toata lumea uita de starea de rau si un “wow” prelung porneste din fiecare piept.
Se simte emotia si uimirea pentru ca oricat ai vedea ceva la televizor sau in poze, in realitate este diferit! Este o balena albastra si proportiile dintre ea si barca noastra sunt in favoarea balenei. Din cei aprox. 25m ne arata doar partea dorsala, asta dupa ce ne-a demonstrat cum se sufla apa din plamani.
Nu sta mult la suprafata, poate doar 4-5 minute daca e generoasa, cat sa isi adune aer pentru urmatoarea scufundare. Cand ne arata coada, stim ca este de “la revedere”! Pentru urmatorul sfert de ora are treaba in adancuri.
Asa ca stam si asteptam, calarind valurile si unii dintre noi luptand cu raul de mare.
Nu vreau sa ma gandesc cum se simte tangajul pe puntea superioara pentru ca nu mai aud deloc vorbindu-se in chineza.
Cand balena apare din nou, toata barca se repede catre balustrada si ma uit cum se inclina cu putere in acea directie. Noroc ca totul este calculat si contrabalansat optim de catre membri echipajului si noi ne putem dedica pozelor.
E aceeasi balena ca mai devreme, dar cum nu avem alte barci intre noi si ea, nici nu ne trebuie mai multe. Repeta figura cu fantana arteziana, se relaxeaza putin la suprafata, dupa care ne spune iarasi “pa” din coada.
Cum nu ne saturam, echipajul ne lasa sa mai vedem o data spectacolul. Si apoi inca o data, pana cand toata lumea este multumita!
Pe drumul de intoarcere multa lume sforaie.
Treziti de dimineata si fericiti ca au vazut balena, acum se relaxeaza. Bine, este si partial efectul pastilei contra raului de mare.
Stau cu ochii inchisi si ma gandesc cat de norocosi suntem si cat de mult ne incanta si ne fascineaza apropierea de un mamifer asa de special!
Cum pot unii sa le vanze? Ca si in cazul delfinilor (si nu numai) este ceva acolo, o legatura intre noi si ei.
Ma bucur ca in barca sunt cativa copii si ca, aducandu-i de mici aici si permitandu-le sa aiba astfel de experiente, au o sansa la un viitor si balenele si noi.
***
Leoparzii din Parcul National Yala, Sri Lanka
Cum eram pusi pe fapte mari, dupa spectacolul oferit de mediul marin ne-am indreptat catre Parcul National Yala, al doilea ca marime din insula.
Sri Lanka este are una dintre cele mai mari rate de endemism de pe planeta: 16% din fauna si 23% din flora. In suprafata aceasta mica aduna un numar impresionat de animale, amfibieni, insecte si plante care se gasesc numai aici. Iar in Yala au una dintre cele mai mari densitati de leoparzi din lume in raport cu suprafata: 25 de indivizi.
Daca e sa vedem leoparzi undeva in turul nostru, Yala este locul cel mai bun!
Expresia “ziua buna se cunoaste de dimineata” ar trebui sa se continue cu “dar nu te face fericit imediat”.
Pentru a doua zi consecutiv urma sa ne trezim la 4 dimineata. Ne cazasem in Tisamaharama, in apropierea celui mai mare parc natural din Sri Lanka pentru a merge sa vedem leoparzii.
Desi poate ati fi tentati sa credeti ca, vizitand asa de multe locuri, am vazut multe animale, sa stiti ca treaba nu prea sta bine cu ele. Exceptand Africa, unde nu am ajuns inca, in foarte putine locuri mai poti vedea animale salbatice in mediul lor natural.
Am incercat sa vedem elefantii in Thailanda, insa putinii care mai sunt in libertate sunt greu de zarit. India sta mult mai bine, acolo chiar poate fi pericol daca nu te duci cu un ghid iscusit, doar ca fiind asa de mare nu am apucat decat putin, in Periyar. Pasiunea lui Bogdan de a face poze la serpi fusese foarte putin satisfacuta in Mexic si in Borneo-ul malaezian. In concluzie, slabut cu animalele salbatice in libertate!
Asa ca ne pusesem mari sperante in Sri Lanka si in acest parc national.
I-am ales pentru acest tur pe cei de la Safari Janka (Sri Lanka Yala Safari) pentru ca promiteau o abordare diferita: un tur axat pe cautarea leoparzilor – si mai promiteau ca vor fi primul jeep care intra in parc, ceea ce s-a si intamplat. Majoritatea programelor nu sunt tematice, ci te duc si iti arata tot ce se poate vedea in acea zi.
Din cele 6 locuri ale jeep-ului cu care urma sa mergem 4 erau deja ocupate de un cuplu de tineri si de inca unul mai matur, cu o poveste interesanta: era a treia oare cand veneau in Sri Lanka si vizitau acest parc cu speranta ca de data asta vor vedea leoparzi.
Aha, ma gandesc, deci sansele sunt destul de mici!
Dar sa nu ma morcovesc, ca sunt multe alte lucruri de vazut in afara de “patati”.
Drumul nu e deloc bland cu jeepul si deci nici cu noi. Saltam frecvent, uneori pana in tavan, dupa care ne inclinam pe o parte sau pe alta.
Avem de respectat trei reguli: sa nu facem zgomot, sa nu coboram din jeep (animalele sunt obisnuite cu el, dar turistilor nu le este permis sub nicio forma sa coboare) si sa avem grija de binoclu. Primim unul de cuplu.
Primul nostru rasarit in jungla este pe care sa se intample si, o data cu el, intram in parc.
Ne cade fata cand, dupa nici 3 minute, vedem un urs travensand tacticos drumul in fata noastra! Noua ca noua, ca avem ursi in Romania, dar ghidul este pe tavan! Sunt doar 6 in intreg parcul care acopera o suprafata de zeci de mii de hectare si foarte rar, dar foarte rar ii vede cineva.
Pana sa ne dezmeticim noi si sa ducem aparatul la ochi, mai prindem doar o coada scurta stracurandu-se printre tufisuri si facem o poza absolut neclara.
Incantati nevoie mare, continuam!
Pare ca toate animalele diurne se trezesc la aceeasi ora si primul lucru stau la o vorba. Copacii de pe marginea drumului sunt plin de pasari.
Scurt asa vedem pauni, atat de multi incat vrabiile – care sut cele mai de succes pasari din lume fiind efectiv peste tot – par in inferioritate numerica. Sunt si guralivi paunii astia si le si place sa se dea mari infoindu-se.
Dam nas in nas/cioc cu doua specii de vulturi, cu acele pasari care isi atarna cuiburile ca niste saculeti de crengile copacilor, de vechiul nostru prieten king-fisher-ul, cativa starci si multi pelicani.
Ghidul nostru manevreaza cat se poate de lin (si nu, nu prea se poate, de fapt) jeepul si, dupa o curba stransa, ne pomenim intr-un ambuteiaj.
Ce se intampla? il intrebam.
Leoparzi se intampla!
Am remarcat noi ca este mereu cu telefonul la ureche si acum ne-am dat seama de ce. Ghizii pastreaza legatura si cand unul gaseste leoparzi sau elefanti, isi anunta colegii pentru ca toti vizitatorii sa se bucure de experienta.
Prima noastra intalnire cu leoparzii!
Dar unde sunt? Ca printre atatea jeepuri facute dop si atati oameni iesiti pe jumatate din ele cu aparatele foto si cu binoclurile la ochi nu-i zarim.
Sunt acolo in desis, revarsati pe cate o craca. Ne vine si noua randul, dar cei 300 mm de obiectiv tele ajung doar sa vada modelul de pe spatele unuia si coada.
Cu binoclul e mai bine!
Macar am vazut ceva – un pic de blana patata, ne-am zis noi dupa ce am pornit, dar ghidul nu era multumit.
Se poate si mai bine, dar numai daca avem noroc. Sa mai asteptam putin si sa facem un ocol pe langa un lac artificial construit in mijlocul parcului. In departare se vede o inaltime in forma de elefant (datand din era Precambriana), iar chiar langa noi un crocodil. Neimpresionat de jeep, ca de altfel toate animalele din parc.
In plus, din nou pasari multe, din toate speciile, adunate la un loc si un peisaj care sa ne ramana in minte.
Mai bagam o fisa si plecam din nou in cautarea leoparzilor. La un moment dat observam ca unul dintre copaci se continua in sus cu o maimuta!
Trebuie ca maimutele se trezesc mai tarziu, pentru ca deabia pe la 9 incep sa apara.
Intai cu asta care a tras necastigator in aceasta dimineata si are rolul de a sta de paza, apoi, pe masura ce ne apropiem si ne uitam mai atent, intreaga ceata se dezamorteste si se purica in copac.
Sunt languri gri si, dupa acest moment, ne-am tot intalnit cu ei pe parcursul safari-ului.
Insa punctul culminant avea sa vina imediat.
Un telefon rapid, acceleratie brusca, nori de praf lasati in urma noastra si am ajuns.
Suntem printre primele jeepu-uri care opresc in dreptul acestui copac in care troneaza un leopard.
De data asta e mai aproape, se vede bine cu binoclul! Putem aprecia cat de mare este cand se ridica in picioare si face cativa pasi eleganti pana in varful unei crengi solide.
Nimeni nu scoate nici pas de data asta, de teama sa nu-l speriam.
De fapt nu are el treaba cu noi. Ne-a vazut cu mult inainte sa il vedem noi pe el, dar ne trateaza cu ignoranta, se spala si ne anunta printr-un cascat larg ca isi va vedea de siesta, daca nu ne suparam.
Noi suntem cu ochii mari de incantare, asa ca orice face e bine, doar sa nu plece!
Apucam sa il tragem in cateva cadre inainte de a-i lasa si pe altii sa il vada.
Se pare ca am fost norocosi, ne-a anuntat ghidul la final, pentru ca alte grupuri care au venit dupa noi in urmatoarele 5 minute nu l-au mai vazut. Se plictisise de atata atentie si plecase.
In plus, fiind foarte teritoriali si avand nevoie de o suprafata mare pentru a vana, este foarte greu sa gasesti mai multi leoparzi atat de aproape unul de altul.
Deci, da, norocosi este un cuvant potrivit!
Perfecti multumiti cu experienta avuta, eram gata sa tragem linie si sa ne intoarcem.
Dar elefanti? a intrebat cineva din masina.
Sunt sanse mari sa vedem. Sunt multi in parc, nu e nevoie sa ii cauti ca pe leoparzi.
In cateva minute se adevereste ce ne-a spus ghidul.
In drumul catre pauza de mic dejun – undeva la malul marii, loc in care te poti da jos, manca si dezmorti – ne intalnim cu o familie de elefanti.
Mi se pare minunat cum se pot ei strecura fara sa lase urma prin jungla deasa de pe marginea drumului. Nici nu-i vedem la inceput, doar ii auzim. Apoi zarim cate un ochi si cate o trompa, dupa care toata familia decide sa traverseze. Intai mama, agale si cu gura plina, apoi cel mic – un adolescent in devenire, in pas alert, ca un copil ascultator.
E doar de show, pentru ca printre ghizi este bine-cunoscut un anumit mascul, caruia ii place sa mai stea la cate o discutie indeaproape cu jeepurile si turistii din acel moment, sa nu cumva sa uite al cui este parcul asta si cine are tot dreptul sa fie aici stapan.
Pe drumul de intoarcere ne rapeste inima un pui de elefant care tocmai isi lua micul dejun in timp ce tragea cu ochiul la noi. Cum sa ramai indiferent in fata unei astfel de scene?
In Yala nu am apucat sa ne plictisim niciun minut. Tot timpul am vazut ceva, e realmente plin de animale si de pasari. Bivolii, caprioarele patate si porcii salbatici sunt prezenti in tot parcul, iar din cand in cand mai vine unduindu-se catre jeep cate un varan curios.
Putem spune cu mana pe inima ca am plecat mai mult decat fericiti cu experienta avuta, ca nicaieri nu am avut sansa sa vedem atat de multa viata salbatica concentrata la un loc si ca recomandam cu incredere acest loc celor care viziteaza Sri Lanka.
Incarcati cu multa energie, dar si cu un deficit mare de ore de somn, am pornit mai departe, catre muntii din centrul insulei.
Schimbam “foaia” si mergem sa facem cunostinta cu partea culturala a Sri Lankai.
Cateva exemple de tururi si activitati optionale in Sri Lanka:
Informatii si sfaturi utile.
CAZARE IN SRI LANKA
In Tisamaharama am sta la HOTEL CHANDRIKA. Preturile incep de la 75 EUR/noapte/camera. Gasiti aici tarifele actualizate.
Nu am inteles mare lucru, pentru ca am zabovit (dormind) doar 4 ore inainte de safari, dar arata foarte bine si au camere atat pentru cei cu un buget redus, cat si pentru cei care isi permit mai mult confort.
Poza nu ne apartine, am luat-o de le ei.
🛌 Alte optiuni de cazare in Tissamaharama, Sri Lanka:
- Hotel River Front, de la 27 EUR/noapte/camera
- Tara Watergate, de la 34 EUR/noapte/camera
- My Village, de la 42 EUR/noapte/camera
- Hotel Tamarind Tree, de la 49 EUR/noapte/camera
- Blue Turtle Hotel, de la 59 EUR/noapte/camera
- The Coconut Gardens Hotel & Restaurant, de la 67 EUR/noapte/camera
- Thaulle Resort, de la 83 EUR/noapte/camera
- Wild Lotus Yala, de la 122 EUR/noapte/camera
- Flameback Eco Lodge, de la 191 EUR/noapte/camera
LA BALENE
- Mirissa pare cel mai bun loc pentru aceasta experienta, dar mai exista si alte locatii in insula cum ar fi Kalpitiya, pe costa de nord-vest si Dondra. Este cel mai sudic punct al Sri Lankai si al sub-continentului indian, fapt pentru care toate animalele marine mari trec pe aici cand migreaza.
- daca va stiti cu rau de mare, poate nu este o experienta potrivita, desi merita sa luati pastiluta magica. Sa nu va speriati, provoaca somnolenta, dar nu e nimic grav, pentru ca pana atunci cel mai probabil veti fi vazut balenele.
- costul experientei a fost de 6000 rupii/pers., adica aprox. 45 USD.
IN PARCUL NATIONAL YALA
- daca puteti, este bine sa fiti in primele jeepuri care intra in parc, chiar daca asta inseamna sa va treziti la 4AM.
- micul dejun de care pomenem in articol nu este inclus in pachet asa cum e in cazul excursiei la balene, insa hotelurile fac un mic cos cu bunatati pe care il luati cu voi in masina.
- toaletele sunt numai inainte de intrarea in parc.
- costul experientei (inclusiv intrarea in parc) a fost de 5500 rupii/pers.
Pe unde am mai ajuns, ce am vazut si ce am experimentat in Sri Lanka:
- atractiile Sri Lankai de dincolo de plaje;
- cel mai vesel om din lume (cu atestat) traieste aici si noi l-am intalnit;
- tentatiile Sri Lankai.
