Poveste trăită, scrisă și ilustrată de Camelia Alexandru.
Pentru cineva care a crescut și a trăit departe de rural, să vezi un cal zbenguindu-se în iarbă precum un pui de câine, rostogolindu-se de parcă ar avea cine să vină să-l mângâie pe burtică, este o minune.
10 Hotare, numele satului vizitat din Apuseni, parcă sunt prea puține. Când fiecare curte este un hotar. Un hotar pentru găina trufașă care-ți va apărea în pragul casei, pentru vițeii care la orice pâs! se vor buluci unul în altul și, mai ales, pentru năzdrăvanul ăla de cățel mic și cu gura mare! Câte curți, atâția păzitori bravi, povești ascunse și hotare.
Cine a trăit la țară revede aceste scene ca pe o poezie învățată pe nesimțite chiar din copilărie. Dar pentru locuitorii blocurilor adunate și deschise privirii, ca un milieu de pus pe televizor, întâlnirea cu locul acesta, în care nu se găsește casă cu casă, doar om cu om, că așa e obiceiul, vrei să cuprinzi cu mintea tot spațiul care ți se pune la picioare, cald și generos. Și să-l iei acasă, cum a încercat Păcală cu soarele.
“La ora 4 vine ariciul” ne spune gazda! “Anul trecut, în fiecare seară, la 9, se vedeau căprioare trecând prin spatele casei. Gliganii (porci mistreți) apar rar, la marginea pădurii, dimineața foarte devreme”. Te întrebi la cât să-ți setezi ceasul să sune dimineață și câte alarme să pui peste zi ca să prinzi și tu o mică parte din spectacolul numit simplu “viața la țară”, în Apuseni.
Și nu ai de văzut doar curtea sau zona din jurul casei. Mai ai de explorat pădurea pe care o poți vedea de pe prispa casei, care nu doar că te poate aduce mai aproape de ciutele și cerbii care țopăie cu treabă, dar te și recompensează la fiecare vizită cu podoabe nestemate: frăguțe, mure și cireșe amare toate crescute ad-hoc (bio).
Iar pentru cei curioși și mai ales, pentru cei norocoși, pădurea ascunde o sumedenie de ciuperci, de sezon multe dintre ele. Știm că pot fi otrăvitoare, necomestibile și comestibile. Când ele seamănă foarte tare între ele, să le alegi pe cele care nu-ți vor da ultima cină este o artă.
Cele 10 Hotare ascund multe locuri bune de hoinărit și perindat, perfecte pentru plimbările însoțite de un blănos cu o trufă pe post de nas. Zona este cunoscută pentru dolinele care apar ici și colo (și în pădure veți găsi câteva doline acoperite de ferigi sau revendicate de puieții de fagii care învelesc dealurile satului) și pentru formațiunile carstice (câteva dintre ele chiar impresionante).
Un traseu de 2 ore vă va duce din cătunul Gugu la Peștera Bătrânului, deschisă doar pentru speologi. Deși accesul în peșteră nu le este permis turiștilor, drumul până la peșteră merită parcurs chiar și în zilele dogoritoare de vară. Frăgulețele de la marginea drumului și vederea dealurilor înverzite păscute de superbele văcuțe îți vor răsplăti efortul.
Iar, uneori, să nu faci nimic poate fi programul de toată ziua. Îți poți începe ziua cu un mic dejun delicios, cu brânză din laptele dat de văcuțele care pasc în spatele casei, cu ouă de la găinile gazdelor, servit pe prispa casei de pe care poți admira marginea pădurii. Cum traficul este aproape inexistent în zonă, să nu te miri dacă vei vedea căprioare poposind în spatele casei sau traversând pajiștea dintre case.
O după amiază în care să stai în bătaia soarelui, să urmărești plonjonul șorecarilor sau să strângi cele mai frumoase flori sălbatice perfecte pentru grid-ul contului de Instagram.
Pentru cineva care a trăit doar la oraș, o vacanță în Apuseni e o minune!
1 Comment