Cartile si filmele pot schimba cursul vietii unei comunitati si pot face dintr-un loc o atractie pentru care mii de turisti sunt pe drum in fiecare zi. In Ubud am vazut cat de mult a schimbat orasul cartea Mananca, roaga-te, iubeste, iar acum, fiind in Creta, eram mai mult decat curioasa si interesata sa ajung in Spinalonga, una dintre ultimele colonii de leprosi din Europa.
Una speciala, insa, portretizata memorabil in cartea Insula, de Victoria Hislop!
Elounda si drumul spre Spinalonga
La prima ora a diminetii m-am alaturat unui grup de turisti TUI pentru a merge in Elounda, unul dintre oraselele de pe coasta de nord-est a Cretei. Aici, in Elounda, a inceput istoria turismului cretan (anii ’70), iar azi este una dintre statiunile preferate de cei cu dare de mana.
Walt Disney si Mary Stewart sunt doar doua dintre personalitatile care au locuit temporar aici, aceasta din urma lucrand la romanul The Moon-Spinners.
Cand am auzit asta, mi-a zburat gandul la Hemingway si Cuba lui. E ceva cu scrisul la malul marii, mai ales cand pana la ea sunt stradute pietruite, terase atemporale si plaje micute.
Istmul dintre Creta si Spinalonga s-a scufundat in urma cu multi ani din cauza unui cutremur si odata cu el si ruinele orasului antic Olous (3000 idH). Acesta este azi unul dintre cele mai populare locuri de scufundari! Aviz amatorilor!
Insa noi am venit aici pentru a ne lasa uimiti de trecutul nu prea indepartat al unei insulite speciale.
La primele ore ale diminetii portul turistic al Eloundei este linistit si imaginatiei nu ii trebuie altceva pentru a creiona un timp mai indepartat, cand barcile cu vasle au dus primii leprosi in Spinalonga.
Un pic de istorie
Se intampla in 1903 cand primii 250 de bolnavi au fost adusi pe aceasta insulita din mijlocul golfului Elounda. E greu de spus ce sentimente li se incolaceau in minte si in suflet, mai ales ca viata lor in Creta insemnase stigmatizare sociala si izolare in pesteri.
Se pare ca Spinalonga nu a fost mereu o insula!
Pentru a o transforma in cel mai impresionant fort al Cretei, in sec. al XVI-lea, venetienii au separat-o printr-un canal de restul peninsulei Kolokytha.
35 de ani a durat ridicarea acestei fortarete, timp in care insula a fost casa pentru 300 de persoane, in marea lor parte ofiteri.
Cand roata s-a intors si hegemonia venetiana s-a topit sub valul ocupatiei otomane, insula a ramas totusi independenta, alaturi de alte doua mici „enclave” – Souda si Gramvousa, pentru inca 45 de ani. Dupa semnarea tratatului de preluare, otomanii au renovat constructiile de pe insula si Spinalonga a cunoscut cea mai infloritoare perioada a sa, ca centru comercial strategic.
Asa de bine au mers lucrurile incat turcii nu au dorit sa plece nici dupa ce Creta si-a obtinut independanta si a fost nevoie de un decret prin care guvernul cretan a desemnat insula leprozerie pentru ca acestia sa o paraseasca.
Pasi prin istoria vie
Primii bolnavi au locuit in casele lasate de otomani, apoi si-au construit propriile locuinte cu arcul cretan ca element de identificare. Cateva case sunt renovate si impactul lor stralucind in soarele Mediteranei este cu atat mai puternic cu cat intrarea in orasul de pe insula se face printr-un culoar intunecat.
Suntem singurii vizitatori si ghidul vorbeste incet, parca pentru a nu deranja amprenta oamenilor care au locuit aici.
Desi insula este parasita din ’57, locul nu pare abandonat.
Plasele de tantari de la ferestre poate ca s-au desprins pe alocuri si au culoarea nisipului, insa ghivecele cu flori inca marginesc intrarile unor case. Cand patrundem inauntru aflam de ce: pentru a intelege mai bine viata bolnavilor in diferite etape, cateva incaperi au fost transformate in mici muzee.
Pe masura ce anii au trecut, oamenii au incercat sa duca o viata normala, sa mearga la biserica si sa fac schimburi economice.
Alocatia lunara pe care o primeau de la guvern nu era suficienta, asa ca prin vocea unui tanar avocat atins de boala in jurul varstei de 30 de ani, locuitorii Spinalongai au primit mai multe drepturi care le-au permis sa isi inchege o viata cat mai apropiata de normalitate.
Un lucru remarcabil este faptul ca primul generator electric al Cretei aici a fost dat in functiune!
Intreaga viata a Spinalongai se concentra pe partea sa de vest; aici este orasul propriu-zis, mai precis straduta principala pe care am inaintat catre biserica si catre constructiile mai noi din capat.
Pe nivelul al doilea de inaltime se gaseste una dintre cele mai importante cladiri – spitalul insulei. Pentru a ajunge la el am urcat scarile pietruite din spatele bisericii, marginite de flori aurii si chiparosi.
Insula este micuta, cu greu imi pot inchipui cum de au trait aici sute de oameni simultan!
Pe partea de est nu este aproape nimic in afara fortificatiilor venetiene din sec. al XVI-lea, a cimitirului si a capelei. O carare ingusta serpuieste paralel cu tarmul abrupt al insulei. Nu dureaza mult sa incheiem turul, iar minutele necesare parcurgerii drumului inapoi catre intrare sunt numai bune pentru a ne ingadui timp de reflectie…
Pe insula s-au infiripat povesti de dragoste, au fost nascuti 30 de copii sanatosi, s-au trait mari drame cand acestia au fost dati spre adoptie si ciclul vietii s-a incheiat printr-o procesiune funerara catre partea de est a Spinalongai.
Insa ciclul vietii nu s-a incheiat chiar de tot! Acum 4 ani, intr-unul dintre grupurile care au vizitat insula cu acelasi ghid pe care l-am avut si noi, pentru una dintre turistele suedeze a fost un moment deosebit: a ajuns pentru prima data acasa, in locul in care s-a nascut si despre care stia doar din povesti si din carti!
In plus, o data pe an, pe 27 iulie, ultimii locuitori ai Spinalongai care in 1957 au fost dusi in Athena pentru a fi tratati se intorc pe insula pentru a comemora trecutul si pentru a nu-l uita.
***
Programele din Creta au fost organizate de partenerii locali TUI Hellas in colaborare cu Nova Travel (tour-operatorul din grupul nostru de companii) si sunt disponibile la vanzare in agentiile TUI TravelCenter.
***
Informatii si sfaturi utile:
Despre vizita in Spinalonga
- unul dintre avantajele turului cu TUI este ca barca noastra a ajuns prima pe insula. Astfel, pentru o ora si ceva cat dureaza turul ghidat, Spinalonga a fost numai pentru noi.
- alt avantaj este cantitatea si calitatea informatiilor furnizate de ghidul local. Eu am spicuit doar cateva idei pentru a va lasa sa aflati direct de la sursa multe alte povesti din realitatea coloniei de leprosi din Spinalonga;
- desi intrarea este inclusa in pret, poate e bine sa stiti ca biletul costa doar 2 EUR/pers.
- la finalul turului ramane un pic de timp liber pentru a investiga anumite stradute aflate mai la inlatime, insa nu veti mai fi singuri. Ca la un semn, pe la 10:00 multe alte vase pline de turisti trag in portul insulei.
- in Elounda, masa de pranz este inclusa in pretul excursiei, la fel ca si transportul de la si catre hotelul vostru.
- daca sunteti pe cont propriu, plecarile cu barca spre Spinalonga se pot face din porturile oraselelor Plaka, Elounda si Agios Nikolaos.
Altele
- la noi in tara inca exista o colonie de leprosi in Isaccea, in judetul Tulcea. Se numeste Tichilesti si a fost fondata in 1875.
- in anumite zone din India, Asia de Sud-Est, America Latina, chiar si in SUA inca exista bolnavi de lepra. Afectiunea se numeste Boala Hansen, dupa numele doctorului care a descoperit bacteria ce o cauzeaza. Se transmite prin contactul indelungat cu un suferind, insa azi cea mai mare parte a populatiei (95%) este imuna in mod natural.
- leacul a fost descoperit in 1948.
Va recomand cartea Victoriei Hislpo, Insula! Inteleg ca si filmul este de vazut, ceea ce voi face si eu curand!
