Oman a fost, de la începutul vacanței, planul de evadare dintre zgârie-norii din Emirate. Auzisem că aici nu există niciunul, dar munți, plaje și drumuri întinse sunt cât cuprinde. Speram să ne surprindă, să fie neobișnuit, haotic, dar cu apă turcoaz și munți spectaculoși. Ni-l închipuiam ca pe un Maroc cu ieșire la Oceanul Indian.
Imediat urmează să ne convingem dacă am avut dreptate sau nu. Suntem evadați de 3 ore din Dubai și, în câteva minute, urmează să trecem granița în ceea ce, oficial, se cheamă Sultanatul Omanului. Dar doar dacă labradorul negru și plinuț din față noastră ne dă voie.
Muscat
Durează 5 minute până se plimbă printre toate bagajele aliniate pe marginea drumului. Trece calm și reținut, cu o oarecare eleganță, și, după ce le miroase pe fiecare de câteva ori, ne da ok-ul din coadă și putem continua. În alte 4 ore suntem în Muscat, cu 2 mai târziu decât scria pe bilet, dar nimeni din autocar nu pare deranjat de vreun fel.
Pe întuneric, la aproape 10 seara, stația de autobuz din Muscat e pustie și orașul nu arată a mare lucru. O autostradă lată, de-a lungul căreia se văd câteva cupole de moschei bine luminate, și în rest case cu un etaj cât vezi cu ochii. Un puști manierat într-o cămașă albă, lungă până la genunchi, ne iese în cale și ne invită în taxi-ul lui, certificat oficial și impecabil de curat, dar fără taxator. Să zicem noi cât face, dar nu mai puțin de 5 riali (aprox 12 euro). O combinație dubioasă în alte circumstanțe, nu ridică acum niciun semnal de alarmă pentru că omul ne explică calm și politicos că ne duce cu cea mai mare plăcere, lăsând să înțeleagă că îi e totuna dacă mergem sau nu.
Muscat e un oraș curios. Are puțin peste un milion de locuitori, dar se întinde pe aproape 50 de kilometri în lungul coastei. E modern, destul de curat și aerisit. Spre bucuria noastră, într-adevăr, nu are niciun zgârie-nor și nici atracții cu care să îți ia ochii. De fapt, puncte principale de interes sunt doar trei – Marea Moschee, Opera și faleza din orașul vechi, cu o sumă de atracții grupate aici.
Ușor de văzut într-o zi, dacă n-ar fi răsfirate pe o distanță de 25 de kilometri, într-un oraș în care niciun taxi (aveam să ne convingem repede), nu are taxator. Așa că ne mulțumim să explorăm pe jos zona din cartierul în care ne-am cazat și cea din jurul Marii Moschei, lăsând restul pentru întoarcere, când vom avea mașină.
Plaja este încă ocupată de bărci de pescuit și pescăruși și, chiar dacă n-are cel mai fin nisip, e plăcută. La un moment dat, un pârâu se varsă în mare, înverzind o albie mult prea lată față de debitul curent.
Umărește live călatoriile pe InstaStories @anca_duse
Un pod de peste o sută de metri lungime trece peste un firicel de apă ce pare a se transforma în fluviu în toată regula, de câteva ori pe an. În restul timpului este loc de popas pentru stârcii, țigănușii și lopătării indiferenți la zgomotul autostrăzii cu 6 benzi pe sens, ce trece pe deasupra.
Lângă moschee nu suntem singurii turiști, dar suntem printre puținii vestici și, se pare, singurii care ne-am ales ora nu după programul oficial, ci după cum bate lumina. Prin urmare este închis, dar vremea de ianuarie e foarte plăcută și putem umbla pe unde și cum vrem în parcul din față. Ne convine de minune și prindem apusul tolăniți pe gazonul proaspăt tuns.
Pe drum
Se zice că în anii ’70, când sultanul Qaboos a preluat puterea de la tatăl sau, Omanul avea doar 10 kilometri de drum asfaltat. Acum ieșim din oraș pe o autostradă impecabilă, pentru a face o buclă de 1200 km în sud-vestul Muscatului. Ne bazăm pe avântul modernist al sultanului pentru că micuța noastră Toyota Yaris nu cred că ar face față dacă asfaltul ne lasă baltă.
Umărește live călatoriile pe InstaStories @anca_duse
Închiriatul unei mașini în Oman s-a dovedit a fi o idee foarte bună. Benzina e ieftină, drumurile aproape impecabile, iar șoferii îngăduitori și atenți. Se zice că cel mai mare afront în trafic este să “dai flash-uri”, claxonul te poate duce în fața poliției, iar o altercație nu s-a văzut niciodată. Nu putem baga mâna în foc pentru toate astea, dar a fost de departe cel mai relaxant condus din toate vacanțele de până acum.
Bumperele de viteză din beton (rare și bine semnalizate) și radarele plantate din 2 în 2 kilometri pe autostradă au fost singurele noastre griji. Într-un singur loc un 4×4 ar fi făcut diferența, la Jebel Shams.
Marele Canion al Arabiei
Jebel Shams este o altă curiozitate a Omanului. Numit în toate broșurile “cel mai înalt vârf din Peninsula Arabă” este de fapt al treilea ca înălțime și închis turiștilor, fiind înconjurat de o bază militară. Canioanele din jur sunt însă o privilește rară, iar traseele de drumeție faimoase pe bună dreptate.
L-am ales pe cel mai popular dintre ele, cunoscut și pentru localnici și pentru turiști drept “The Balcony Walk”. O cazare pe platoul de unde începe drumul ar fi fost recomandată, dar am renunțat la ea din rațiuni financiare (cele câteva locații de cazare existente vizează statutul de “luxury”) și din lipsa echipament de camping și a mașinii 4×4 (ambele cam obligatorii pentru a ajunge și dormi pe marginea canionului).
Pentru apus am optat în schimb pentru un drum “până unde se termină asfaltul” și o drumeție pe lespezile de stâncă din jur. Am revenit a doua zi în același loc unde am lăsat mașină și am apelat la un localnic cu Land Cruiser hârtănit rău pentru ultimii 12 kilometri, până pe platoul de unde începe traseul.
Drumeția durează 4-5 ore, pe o cărare chiar pe marginea canionului, fără să fie însă abruptă sau periculoasă. Priveliștea e impresionantă, dar greu de apreciat fără un reper. Doar când apare o siluetă la unul din coțurile drumului sau vedem un vultur planând sub noi ne dăm seama la ce spectacol grandios asistăm.
Premiul de la final e pe măsură. Satul abandonat zidit sub stâncă e interesant, dar ar fi fost un pic prea puțin.
Știm însă că pe aici se ascunde un mic lac montan. Trebuie să privim în dreapta și să mergem spre cel mai mare copac pe care îl vedem cu ochii. Din spatele lui pornește drumul către un lac pe care nu-l găsește oricine. Asta ne-a spus gazda înainte să plecăm, șoferul ni l-a arătat și el de sus, dar se vede că ne lipsește o genă de Indiana Jones, pentru că nu cădem de acord nici măcar asupra copacului. Noroc cu o turmă de capre care ne dezvăluie secretul.
Întoarcerea ne întrebuințează ceva mai serios, dar cu ochii după șopârle mergem relaxat și ajungem totuși suficient de fresh cât pentru încă câțiva zeci de kilometri de condus până în Bahla. Pentru că munții Omanului nu ascund doar canioane impresionante, ci și forturi vechi ce spun istoria unei zone importante geo-politic, dar pe care manualele școlare o ocolesc aproape complet.
Moderația
Deși Peninsula Arabică și Golful Persic sunt subiect de știri de zeci de ani, despre Oman nu se știe mare lucru. Emiratele Unite, Bahrain și Qatar fac eforturi să atragă lumina reflectoarelor, Arabia Saudită o face și când vrea și când nu vrea și până și Yemen și Kuweit ies din când în când în față. Omanul însă a reușit să evite atenția și nu din cauza că nu e relevant, ci cu bună știință.
Controlând de sute de ani intrarea în Golful Persic (încă o face pe 50% din lățimea strâmtorii Hormuz) sultanatul a fost un centru comercial important cu mult înainte de descoperirea petrolului. În urmă cu 3 secole, un mare imperiu, cu teritorii din Zanzibar până în Pakistan, Oman a fost mereu o nuca tare pentru marile puteri care au prefrat să-l aibă ca aliat. A decăzut la începutul secolului trecut, pentru a se îmbogăți din petrol la începutul anilor ’70, ca și vecinii săi.
Aici se opresc însă similitudinile pentru că, proaspăt îmbogățit, Oman a făcut notă discordantă, propunându-și ca valoare națională, aproape de necrezut, moderația. Modul în care cheltuiesc fondurile, politica regională și chiar vederile religioase au această valoare la bază și poate că nu e întâmplare că este una dintre cele mai sigure țări din lume. Sau că Sultan Qaboos este cel mai longeviv conducător din lumea musulmană.
Nu sunt puține vocile care consideră că Oman este una dintre cele mai bine conduse țări. Altele atrag atenția că aici legile nu se votează, media e cenzurată serios, iar cei care ridică o voce critică au curiosul obicei de a dispărea imediat după. Ambii se pun de comun acord însă că Sultan Qaboos este un lider cu clasa. Elegant, filobritanic atât în gândire cât și în comportament, este de asemenea un meloman recunoscut. Din această pasiune s-a născut una dintre cele mai frumoase clădiri din Muscat: Opera Regală.
Înapoi în Muscat
Construită între 2001 și 2011, clădirea operei nu impresionează neapărat prin dimensiuni, nici la exterior nici la interior. Holurile se pot vizita aproape oricând, dar înăuntru nu am găsit candelabrele gigantice și bijuteriile prețioase pe care ni le imaginam. În schimb, am putut admira o interesantă expoziție de instrumente muzicale vechi și finețea și simplitatea decorațiunilor.
Ne-a fascinat să vedem cum se reinterpretează aici în manieră modernă stilul tradițional arab, lucru specific noului curent arhitectural islamic ce se dezvoltă atât de spectaculos în zona Golfului Persic. Recomandăm să vă opriți măcar 20 de minute aici, când sunteți în Muscat.
O altă oprire obligatorie este faleza mai ales dacă, după atâta moderație și calm, vi s-a făcut dor de puțină agitație. Se găsește în sudul Muscatului, în orașul vechi, și în doar doi kilometri lungime aliniază clădiri de secol 19, case de negustori, moschei și hoteluri. În spatele lor, souk-ul se îngrămădește pe un labirint de străduțe înguste și e recunoscut pentru bijuterii și obiecte lucrate în metal, de la ibrice de cupru la cuțite tradiționale, dar se găsesc, desigur, de toate. Intrați pe propria răspundere, nu se știe câte negocieri și eschive vă așteaptă înainte de a putea ieși.
Umărește live călatoriile pe InstaStories @anca_duse
Plimbarea pe faleză am început-o de la piața de pește (animată la primele ore ale dimineții, destul de pustie în rest), am continuat-o în jurul micului port cotropit de pescăruși, până la fortul portughez ce încă veghează de la înălțime, oferind priveliști asupra întregului oraș vechi. E metoda ideală de a trece rapid cu privirea peste istoria Muscatului în ultimii 300 de ani și, dacă aveți timp de o singură oprire în oraș, e cea mai potrivită.
Cu istoria Omanului ne vom mai întâlni în zilele următoare hoinărind cu micuțul Yaris pe drumuri de munte și apoi de-a lungul celor 200 de kilometri de coastă din sudul capitalei. Un tur concentrat în câteva zile printre unele dintre cele mai frumoase peisaje din peninsula arabă merită povestit pe îndelete într-un articol dedicat.
Informații și sfaturi utile:
Cum am ajuns in Oman
- De ajuns am ajuns cu un autocar luat dintr-o autogară din Dubai, cu bilete cumpărate cu 3-4 ore înainte, de la un oficiu de turism omanez pe care deabia îl remarci. Las detalii aici: https://www.phenomenalglobe.com/bus-dubai-muscat-via-hatta-border/
- Biletul de autocar a costat 55 AED/pers., iar drumul a durat aprox. 7 ore
- Dacă alegeți varianta asta de a trece din Emiratele Arabe Unite în Oman, țineți cont de faptul că noi am plătit o taxă de 35 AED/persoană la ieșirea din Emirate. Această taxă se poate plăti numerar sau cu cardul, la ghișeul vămii.
- Varianta aceasta de a călători din Dubai sau Abu Dhabi în Muscat (Oman), nu e foarte populară; eram singurii turiști în autocar.
- Alternativele sunt liniile aeriene locale. Evident, costul biletului de avion este sensibil mai mare ca cel de autocar, dar timpul salvat poate conta mult, dacă sunteți limitați de zilele de concediu.
Viza de Oman
- Pentru români este necesară obținerea vizei în prealabil. Noi am aplicat on-line și am primit viza electronică în câteva zile.
- Prețul plătit pentru viza de Oman a fost de 5 OMR/pers. (riyali omanezi), aprox. 11,5 EUR
- Sunt mai multe siteuri on-line care intermediază obținerea vizei pentru niște taxe substanțiale, așa că va sfătuim să fiți atenți pe care aplicați. Noi am ales platforma aceasta, care pare a fi cea oficială: https://evisa.rop.gov.om/ Nu e nici pe departe cea mai prietenoasă, dar merge din două-trei încercări.
- Având e-visa, la granița formalitățile au mers foarte ușor.
Cât costa cazarea
- Costă ceva. În Muscat am plătit 42 EUR/noapte și am stat destul de departe de centru, dar foarte aproape de plajă, la Al Ferdous Hotel Apartments. În Al Hamra, am plătit 58 EUR/noapte, dar cu demi-pensiune, cazându-ne la Al Hamra Guest House.
Modalități de deplasare
- Taxiul în Muscat este o negociere continuă și nu ajunge niciodată la prețurile din Maroc.
- Din fericire, există Otaxi, o aplicație care a mers perfect și care, după ce am descoperit-o, ne-a arătat costul real: cam jumătate din cât reușisem noi să negociem. Pentru a o folosi trebuie să aveți net.
- Rent a car. Închirierea unei mașini ne-a dat libertatea de care avea nevoie pentru a explora în voie frumusețile din Oman. Am închiriat o Toyota Yaris, când mai toată lumea închiriază SUV-uri puternice, de la Thrifty, pentru 5 zile, cu 95 OMR. Garanția a fost de 150 OMR. Birourile de închirieri autoturisme din cadrul aeroportului din Muscat sunt grupate la terminalul Sosiri și aveți de unde alege.
- Persmisul de conducere clasic, românesc, este acceptat în Oman.
Cartelă pentru Internet în Oman
- Am achiziționat o cartelă locală din aeroport, cu cel mai compact pachet de servicii de Internet (cred că 800MB), strict pentru a putea folosi Google Maps. Nu îmi mai amintesc prețul, din păcate.
Vestimentație
- Am adoptat același cod vestimentar ca în Emirate. Am scris câteva paragrafe despre acest subiect la finalul articolului despre Dubai.
- Omanul este mai tradiționalist și mai necălcat de turiști, ca atare țineți cont de aceste lucruri și alegeți o ținută care să arate respect față de cultura locală: haine lungi, lejere, materiale naturale (este cald), cap acoperit și un comportament temperat, discret.
Traseu prin Oman
- Am facut un itinerariu adaptat perioadei de timp pe care am avut-o la dispoziție în Oman care a cuprins: Muscat (2 nopți), Al Hambra (1 noapte), Bahla (1 noapte), Sur (2 nopți). Despre ce am făcut în aceste zone vă povestim în articolul următor!
Vrem să mulțumim celor de la Lumea Mare pentru recomandări și informații și vă recomandăm să aruncați o privire și pe blogul lor, când vă planificați vacanța în Oman!
Enjoy!
Martie 2019
