Trei zile in Uruguay nu sunt de ajuns

O tara mica, mai mica decat Romania, la gura de varsare a fluviului Rio de la Plata, in America de Sud.

Priveste peste estuar catre Buenos Aires, avand o istorie impletita de cateva sute de ani.
Este ultima tara din America de Sud care si-a castigat independenta. Cam asta stiam despre Uruguay, plus o amintire despre importanta artelor plastice in aceasta tara, de cand participasem la un concurs de istoria artei in liceu. Ah! Si stiam, prin prisma avantului futbolistic, de Luis Suarez. Prea putin, motiv pentru care ne-am hotarat sa dam o fuga din Buenos Aires, de unde este realmente facil de ajuns.

Planuind ce sa facem si unde sa mergem, intai ne-au luat ochii plajele care incep de unde se termina estuarul format de Rio de la Plata si porneste Atlanticul.
Se numeste Punta del Este, in prelungirea orasului Maldonado. Este o statiune care aduce cu Cancun, noua, inca in formare. Mai spre est, exista si varianta “flower power”, de sat de pescari cu cateva optiuni de cazare fara facilitati turistice, dar cu o experienta autentica: Cabo Polonio. Intre aceste doua extreme, o gramada de alte posibilitati.
Plajele din Uruguay sunt inca de descoperit!

Fiind totusi iarna in emisfera sudica, ne-am orientat catre capitala Montevideo. Cum este cel mai mare oras, cu 1,800,000 de locuitori, adica mai multi decat jumatate din populatia totala a tarii. Dar numarul si dimensiunile nu conteaza!

Uruguayenii sunt foarte mandrii de nivelul de trai la care au ajuns si de calitatea vietii lor. Nu au cunoscut criza economica, iar ultimii 10 ani au fost unii de dezvoltare maxima, cu investitii straine in domenii precum agricultura sau zootehnia.
O excursie aici nu este ieftina, cum poate ati putea crede! Preturile curente sunt peste cele din Argentina. Platesti pentru aerul nepoluat, pentru legumele si fructele produse local, pentru vaca netratata cu hormoni si crescuta liber, pe intinsele campii ale tarii. De altfel cam asta este Uruguay: o mare campie. Altitudinea maxima a tarii nu depaseste 515 m (varful Cerro Catedral).

Doi pasi in Montevideo

Numele capitalei vine tot de la o inaltime situata in preajma orasului.
Este cea mai sudica capitala din Americi si cea mai noua, infiintata in 1724 de catre spanioli, cu rol strategic (acest teritoriu a fost disputat mult timp intre spanioli si portughezi, cu o scurta perioada de apartenenta britanica). In mod normal, un bilet de feribot Buquebus contine calatoria peste apa si transferul de cca 3 ore pana in Montevideo.
Noi am ajuns un pic diferit si am avut la dispozitie doar o zi.

Asa ca am inceput cu…masa.
Fara sa stim, am intrat intr-unul dintre cele mai vechi localuri din Montevideo, atrasi de amplasarea lui pe colt (a la esquina) si de fantana plina de lacate din fata lui.

Dupa ce m-am spalat pe maini cu clor in loc de sapun (baia era in remodelare stilistica si toate recipientele erau identice), evident ca nu am mai putut manca nimic in izul de vapori pe care ii degajau mainile mele uscate! Chelnerul, simpatic si saritor, dupa ce m-a certat indignat ca asa ceva nu este posibil, cum sa las atata mancare in farfurie?! m-a ajutat sa mai adaug si un pic de miros de gel dezinfectant pe deasupra, poate ajuta sa acopere clorul. Nu a ajutat, asa ca m-am consolat cu micul show de tango in direct.

Chiar acolo, pe strada, in fata restaurantului! Acest dans, despre care o sa povestim mai pe larg, dedicat, este la fel de important si apreciat in Uruguay ca si in Argentina.
Mereu ma termina expresia de pe chipurile dansatorilor, iar la tango este cea mai intensa si interiorizata simtire!
Montevideo se intinde pe o peninsula trilobata ce iese in estuarul fluviului Rio de la Plata. Intinderea de apa este imensa, rosiatica, brazdata de valuri mici. Nu se vede malul opus.

Noi am fost doar in varful centrului vechi al orasului, acolo unde se “varsa” principalele bulevarde si unde, o poarta veche, singura marturie a zidului orasului initial marcheaza intrarea. Inainte ei este Plaza Independencia, unde a inceput istoria moderna a Uruguayului. In centru, pe un fundal de cladire ca cea de la ISPE, o statuie ce te umileste prin dimensiuni – cea a lui Jose Artigas, parintele independentei. Uruguay a fost o zona-tampon intre Argentina si Brazilia pana in 1825 cand si-a castigat independenta fata de ultima dintre ele. Aici ar fi de prins schimbarea garzii de la ora 12 (pe care noi am ratat-o) si de tinut minte ca sub statuie este mausoleul lui Artigas.

Tot in aceasta piata este o cladire inalta, Palatul Salvo. Are o istorie interesanta pentru ca se inrudeste cu o cladire din Buenos Aires (palatul Barolo), cu care era menit sa comunice printr-un far. Apartin aceluias arhitect si seamana izbitor. La un moment dat, a fost cea mai inalta cladire din America de Sud!

Dincolo de poarta de intrare, orasul vechi se mandreste cu Teatrul Solis, reconditionat si redeschis publicului acum cativa ani. Am intrat, cu gandul sa il vizitam, insa nu merge decat in cadrul unui tur organizat, care functioneaza dupa un orar restrans (11:00-15:00).
Nu-i nimic, mergem mai departe sa ne pierdem pe stradutele flancate de arhitectura coloniala a orasului vechi. Din pacate, nu are valoarea si farmecul altor centre din America de Sud, poate si pentru ca este un stil colonial mai nou, mai lipsit de grija pentru detalii si de expresie. Orasul a suferit o distrugere totala (ocazie cu care i-a disparut si orice ramasita din zidul de aparare) si a fost reconstruit ulterior. Am remarcat o fantana bogat decorata din parcul central, Biserica Matriz, mici buticuri colorate si restaurante cu terase insorite.

Dar cel mai frumos lucru este ca, pe masura ce traversam stradutele perpendiculare mergand in jos, catre faleza, vedeam raul in capetele lor, de o parte si de alta. Iar in capat, Rambla! Sau faleza, sau malecon sau pur si simplu loc de promenada indragit de locuitori. 22 de km, nu oricum!

Am prins si noi vantul rece de iarna sud-americana si, pret de cativa km, am urmat serpuirea falezei si apa rosiatica.
Dar am ramas cu un mare regret din Montevideo: cele doua cladiri care au Mirador, adica un loc in care sa te urci si sa faci poze panoramice (Palatul Salvo si cladirea Intendencia) fie aveau doar vizite ghidate care incepeau prea tarziu pentru noi (la 17:00 pentru palatul Salvo, fie isi terminau programul la 15:00, in cazul cladirii Intendencia.

Am plecat catre Obelisc (da, au si ei unul, la fel ca in Buenos Aires si in alte cateva locuri mai aproape de noi), in apropierea caruia este autogara Tres Cruces (chiar sunt trei cruci monumentale in preajma).
Ne imbarcam pentru reintoarcerea in Colonia de Sacramento.

Cum arata orizontul in Colonia de Sacramento

Uruguay a fost multe sute de ani un taram salbatic, nelocuit, pana la infiintarea coloniei Sacramento, in 1680, de catre portughezi. Manuel de Lobo se numea cel care e considerat fondatorul acestui asezamant amplasat strategic, la gura raului. Fiind un orasel disputat de catre spaniolii stabiliti peste Rio de la Plata, in Buenos Aires, Colonia de Sacramento s-a ales cu ziduri de aparare, bastioane si o viata portuara intensa si colorata.

Barrio istorico, centrul vechi, este azi monument UNESCO si prima oprire in Uruguay a feribotului ce vine din Buenos Aires. Nu stiu cum este vara, insa acum, in plina iarna, un amestec de lumina solara, temperatura de 15-17 grade si apa rosie fac din centrul vechi un loc incremenit in timp, cu o atmosfera din alta epoca.

Are toate “ingredientele” care pe mine ma prind in capcana de fiecare data. Remarc la fiecare pas stradutele pavate neregulat, case cu acoperisuri in 2 sau 4 ape, specifice perioadelor in care spaniolii au detinut controlul si case cu terase deasupra, marca portughezilor. Ma minunez uitandu-ma la feroneria usilor si la placutele de ceramica (azulejos) pe care sunt scrise numerele strazilor si numerele caselor.

Masinile de epoca si-au gasit odihna aici sau au primit alta intrebuintare, precum restaurante intime pentru 2 persoane sau suporturi pentru flori. Imi plac de mor micile magazine cu arta uruguaiana, cu tot felul de obiecte lucrate manual si semnate de persoane reale, nu produse in masa in China.
Chelnerii teraselor insurate pe stradute se prezinta si te invita politicos, fara urma de hartuire, sa le testezi produsele. Nu insista, se inclina si iti promit ca iti stau la dispozitie oricand.

Florile, palmierii si portocalii sunt in plin avant, fara sa para a-i deranja vremea mai rece. Nici papagalii verzi si galagiosi, care construiesc niste apartamente de cuiburi in cei mai inalti palmieri, nu se sinchisesc de cava mai putine grade in termomentru.
Si peste toate, Rio de la Plata. Cat vezi cu ochii si in toate partile!

Atat de mare este estuarul prin care se varsa in Atlantic, incat ne incordam muschiul optic la maximum pentru a zari la orizont zgarie-norii din Puerto Madero, un cartier nou si select din Buenos Aires. Isi schimba culoarea de mai multe ori pe zi, ca un cameleon acvatic ce exprima stari diverse in ritmul unei zi. Acum este rosiatic si pare manios, imediat dupa se incalzeste cu nuante de auriu sau se metalizeaza ca o platosa in orele amiezii. Si spectacolul continua pana la apus, cand inghite culorile de foc ale soarelui, pentru a-i retine pana a doua zi caldura.

Cel mai bun loc pentru spectacol este in fata bastionului Santa Rosa sau de pe pontonul mandru de yachturile sale.
In Colonia, toate sufletele par prietenoase in ciuda dimensiunilor si proportiilor. Daca in mod normal ocolesc cat pot fara a cadea in ridicol prezenta unui caine comunitar, aici nu am avut cum! Ca o observatie generala, e suficient sa te uiti la unul de pe cealalta parte a strazii, ca nu mai scapi! Nimic agresiv in atitudine, insa. Par fericiti sa se insoteasca cu tine si sa te urmeze pe stradute dand din coada si stranutand cand si cand.
Curios, se loializeaza imediat si greu, foarte greu iti faci pierduta urma, doar daca stai suficient de mult intr-un muzeu, in far sau intr-un local.

In aceasta parte de oras nu sunt semafoare, iar soferii se opresc curtenitori sa ne lase sa traversam la primul semn ca am dori acest lucru! Sunt librarii cu vanzatori pasionati de autorii nationali si muzee in care nu te plictisesti. Tot centrul vechi este de fapt o bijuterie care pare ca va ramane asa o eternitate.

Atractii in Colonia

Centrul vechi cu totul este o atractie, dar in interiorul lui sunt cateva puncte pe care nu le-as rata:

• Farul, 27 de metri inaltine si flancat de ruinele unei constructii mai vechi. Se poate urca pentru o panorama 360 a liniei orizontului.
• Museo de los Azulejos, micut, situat chiar pe faleza, cu pise de ceramica si povestea lor.
• Museo Portuguese pentru a afla mai multe despre istoria acestui loc. Toate muzeele sunt amenajate in case coloniale.
• Calle de los Suspiros. Pe cat de romantic suna, pe atat de profan si sordid era in epoca coloniala pe aici. Port fiind, contrabanda existand, fete talentate la smuls suspine au aparut imediat. De aici vine numele ce s-a pastrat pana azi.
• Calle de las Flores, inflorita toata chiar si in iarna, o placere pentru mers agale in lumina dupa-amiezii.
• La 15 minute de condus un scooter in afara Coloniei este loc de plaja (in sezonul de vara). Se numeste Playa Ferrando si este o ocazie unica de a testa apa din Rio de la Plata.
• Achizitii de produse locale, atat pentru consum, cat mai ales pentru ani buni de incantare. Lucrarile artistilor locali sunt accesibile si deosebit de expresve si stralucitoare.

Sfaturi si informatii utile:

• exista trei companii care fac curse regulate cu ferry peste Rio de la Plata: Buquebus, care este cel mai cunoscut si mai scump cu serviciile cele mai bune, Seacat care e mediu si Colonia Express, cel mai accesibil si basic ca si servicii. Noi pentru el am optat, iar drumul a durat o ora si jumatate si a costat 667 pesos argentinieni dus-intors/pers. (aprox. 82 USD)
• biletul de autocar Colonia – Montevideo, dus-intors a fost 540 pesos uruguaieni dus-intors/pers. (aprox. 24 USD)
• cel mai bun gratar de vaca se mananca aici, la Parilla de pe strada mare care duce catre centrul istoric. Doar ca o masa pentru doua persoane se apropie de 1000 uyu. Alternativa testata: aprovizionarea cu produse locale, de la supermarket. – optiunile de cazare in zona sunt limitate si destul de piperate, de exemplu 50 USD/noapte la hotel de 2*;
• cea mai rapida si facila varianta de a vizita centru vechi al orasului si imprejurimile este inchirierea unei masinute de golf sau a unui scooter. Exista Thrifty pentru acest serviciu.
• o zi in Colonia de Sacramento este de ajuns pentru a reincarca bateriile consumate in Buenos Aires. Nu ratati apusul de soare, unul dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut in calatoria noastra pana acum;
• o varianta de prelungire a vizei pentru Argentina se pare ca se rezolva cu o vizita in Uruguay!

Comentarii