Haihui prin Cuba - Topes de Collantes (5)

Cuba, Destinatii, Experiente, Prin munti 1 Comentariu 3

“El arroyo de la sierra / Me complace más que el mar” zice Jose Marti in versurile din Guantanamera si il inteleg perfect. Recunosc, imi place mai mult muntele decat plaja, iar calatoria in Caraibe pana acum m-a pus la grea incercare. Nu pentru ca plajele sunt atat de frumoase incat sa ma tenteze sa imi schimb optiunea, ci pentru ca… de pe majoritatea lor vezi la orizont munti vulcanici, nu foarte inalti, dar semeti, pentru care nu am avut niciodata timp. Ei bine, in Cuba mi-am propus sa recuperez.

Asa se face ca atunci cand am plecat din Trinidad in drum spre nord, spre Cayo Santa Maria, afland ca drumul trece prin Muntii Escambray, ne-am propus sa facem si noi o mica drumetie. Nu stiu daca lui Yuly i-a parut rau sau nu (nefiind pregatita cu incaltarile potrivite pentru ce avea sa urmeze), dar noua in mod cert ne-a placut.

Ca sa fiu sincer, o oprire la Topes de Collantes era oricum trecuta in program. Muntii nu sunt foarte inalti (1000 de metri), insa se inalta brusc la doar 50 de km de plajele din Trinidad si vederile de pe drum sunt intr-adevar spectaculoase. Fiind unul dintre putinele locuri din Cuba cu asemenea altitudini (doar muntii din sud, de langa Santiago sunt mai inalti) aici se gaseste un sanatoriu pentru cei pentru care caldura de la malul marii este prea mult, sanatoriu in jurul caruia s-a cladit usor usor o mica statiune.

Ce nu era trecut in program era o drumetie, turistii avand de obicei parte de o plimbare cu camioanele 6×6 pe drumurile forestiere. Din fericire, ne-am trezit prea tarziu si atunci singura varianta disponibila pentru noi a fost drumetia pe jos.

Asa se face ca in jurul orei 11, impreuna cu ghidul nostru al carui nume imi scapa, am pornit usor la vale, pe o carare de pamant. Inceputul mi-a adus aminte mult de Valea Jiului si traseele din jurul Lupeniului, startul fiind pe langa niste blocuri comuniste de 4 etaje darapanate.

Deja-vu-ul continua in primele sute de metri, intrucat drumul era “amenajat” sub forma unor scari din elemente de calorifere vechi (adevarul e ca nu vad ce altceva se poate face cu un calorifer in Cuba), dar mai ales datorita ghidului. Mic, indesat, dar vizibil facut pentru drumetie, cu un echipament vechi, dar in buna stare, nimic mai mult decat ai nevoie la munte, acesta semana cu multi alti ghizi si salvamontisti de la noi de pe vremuri. Nu m-am putut abtine sa nu remarc ca oamenii muntelui au un stil aparte si ca probabil acesta avea mai multe in comun cu cei de la noi, jumatate de glob distanta, decat cu concetatenii sai de la campie.

Dupa o scurta introducere a zonei, a plantelor care cresc am intrat ceva mai adanc in padure si aici deja-vu-ul a inceput sa se risipeasca. Nu atat pentru ca la noi nu cresc eucalipti, palmieri si flori de 30 de centimetri, cat pentru ca toate astea dau padurii un cu totul alt miros. Aceeasi mireasma de plante cu pamant umed, dar mult mai parfumat si mai tare, cu impresii de menta si eucalipt. In plus, si insectele sunt altfel, nu neaparat suparatoare, dar impresionante prin marime si numar – viespi mari, carabusi care merg pe apa, si tantari variati ca forma si marime.

Astfel pusi in garda am avansat adanc in padure, la vale, timp de 30 de minute, pana cand o poarta de bambus ne-a anuntat intrarea in rezervatie. In mod normal trebuia platit ceva ceea ce ne-a dat de banuit ca urmeaza partea mai interesanta.

Dupa inca 10 minute de mers am aflat si despre ce era vorba – o coborare abrupta de 300 de metri diferenta de nivel pana la baza celei mai inalte cascade din acesti munti. Arata bine – cam ca Jepii Mari din Bucegi, in zona lor impadurita – dar destul de abrupt, partea buna fiind ca palmierii nu au radacini care sa treaca de-a latul cararii drept capcane pentru turisti.

Nu ne-a luat mai mult de 20 de minute sa ajungem la baza casacadei, unde un luminis si o piscina natura impresionanta faceau deliciul catorva zeci de localnici. Pe drum, cativa tocororo – pasarea nationala a Cubei pe care am intalnit-o si in Las Terrazas – ne-au cantat de zor insa au ramasi ascunsi privirilor oricat am fi incercat – si noi si ghidul – sa ii localizam. Ne-am consolat cu gandul ca nu se arata chiar oricui, pana si cubanezii considerand motiv de mandrie sa vada unul.

Despre cascada e greu de vorbit.

120 de metri inaltime nu se poate explica in vorbe, e suficient de spus ca nici macar un obiectiv wide nu o poate cuprinde intr-o singura poza de la o suta de metri distanta. Am cochetat cu gandul de a face o baie – balconul de sub ea ar fi fost ceva de incercat – insa perspectiva drumului de intors cu costumul de baie ud ne-a oprit. Si bine am facut pentru ca, la intoarcere, aceasi coborare abrupta s-a dovedit mult mai greu de negociat. Nici acum nu inteleg cum Yuli a reusit sa faca acest drum incaltata cu balerini, insa pentru noi a fost un exercitiu bun pentru drumul ce ne asteapta peste 2 luni. Au ajutat si povestile ghidului despre energiile care se gasesc in acest loc. Drept exemplu, ne-a aratat o piatra de aproximativ 3 pe 4 metri, crapata fix in mijloc in forma de x.

Legenda spune ca cine introduce mana pana la cot in mijlocul x-ului, afla daca este o persoana cu energie pozitiva sau nu. L-am lasat pe el sa incerce – de teama vreunui sarpe care sa ne testeze energia mai mult decat se cuvine – si apoi am incercat toti, jurand ca am simtit curentul de aer care dovedeste ca suntem cuprinsi de cele mai bune sentimente.

O gaselnita simpatica pentru ca, apoi, pe drumul de 45 de minute de urcus abrupt, a trebuit sa dovedim ca asa e, pastrand buna dispozitie pana in varful dealului. Mult mai greu de urcat intr-o clima asa umeda si calduroasa decat pe traseele cu care suntem obisnuiti de acasa, dar cu atat mai mult o placere atunci cand am ajuns sus.
Am incheiat urcusul mandri de noi, cu niste zambete pana la urechi, cu senzatia ca trecusem un adevarat test.

Si, cand ne pregateam sa punem punct, probabil ca sa ne de dovedeasca ca intr-adevar a fost un test, am vazut un tocororo la mai putin de 5 metri distanta. Probabil s-a decis ca am trecut testul si meritam un salut de aproape.

Pentru a vizita Cuba, colegii de la TUI TravelCenter au pregatit pachete speciale, pe care le puteti consulta aici.
Se pot personaliza dupa dorintele voastre!

Pe unde am mai ajuns, ce am vazut si ce am experimentat in Cuba: