Cad primii picuri de ploaie și, la cum arată cerul, se vor transforma în curând într-o ploaie de vară sănătoasă. Bărbatul din fața mea e însă prea concentrat ca să își dea seama. Măsoară cu privirea malul abrupt din fața lui și dă din cap a neîncredere. Scoate cuiul și îl înfige din nou, în același loc, dar cu jumătate de centimetru mai înalt. Își calculează apoi cu palma prizele pe mânerul crosei, cu mișcări lente, memorate cu mult timp înainte.
Câteva secunde de concentrare, apoi se destinde ca un arc, iar mingea zboară complet neașteptat, cu un efect larg de câțiva metri, în lateral. Se transformă apoi într-o boltă înaltă, pe măsură ce se îndepărtează, și revine pe direcție.
Peretele de 30 metri din față nu mai pare așa imposibil de depășit. Mingea urcă, urcă, a trecut, dar nu pare bine, căci începe să coboare! Ba pare totuși în regulă, dar tufișul! Ah, tufișul îi taie zborul și mica gălușcă albă dispare nu se știe unde, pentru că a deviat cu câteva grade de la traiectoria potrivită.
Bărbatul se uită în continuare concentrat la peretele din față ca și cum mingea încă zboară. Noi fugim la adăpostul mașinuței electrice pentru că între timp ploaia s-a întețit. Îl vedem de acolo cum, cu aceleași mișcări calculate, scoate o nouă minge, rearanjează cuiul și revine la ritualul de mai devreme.
“Nici nu le pasă de vreme, văd asta zi de zi”, ne zice Julian, Event Managerul de la Thracian Cliffs. “Eu nu joc, dar nu pot să nu îi invidiez pentru pasiunea lor.”
Nici noi nu jucăm, dar golful pare un amestec de forță, inginerie și meditație greu de refuzat. În bucket list cu el!
***
Cu doar câteva ore înainte de a ne îndrăgosti de golf, treceam granița în Vama Veche și ne amuzam dându-ne seama că, în ultimii 3 ani, am stat mai mult timp în vamă decât “în Vamă”. Nu e că nu ne place România, dar și Bulgaria e frumușică foc.
Păi zău așa, trecem granița și imediat urmează Durankulak și Ezereț, adică amintiri cu răsărituri, plaje și șopârle. Și până să ne dezmeticim, Șabla. În 10 minute am fi pe faleza înaltă de la Tyulenovo sau, un pic mai încolo, la Bolata, înconjurați de lăcari și gușteri. Când zicem că “am scăpat”, vedem din drum câmpul de lavandă din Gorun, la baza eolienelor.
Le-am lăsat pe toate în urmă pentru că acum nu am plecat haihui, ci avem o destinație clară: Thracian Cliffs Golf & Beach Resort . Îl văzusem de mult, de sus, din Topola, și ne-am zis că trebuie să ne răsfățăm și noi odată și odată. Până la urmă, între resorturile de 5 stele din afară țării, e cel mai apropiat de graniță, și asta a fost suficient pentru a ne face curioși.
***
“Uite … năpârca, șopârla“, mă bâlbâi pentru că nu știu cum să-i zic, tot ce vreau e să-i atrag atenția Ancăi.
Dispare calmă în tufișurile din lateralul aleii. Suntem singurii care pleacă spre plajă la 6 seara și nu se deranjează prea tare. Un pic mai jos ne taie calea o vulpe la fel de greu de impresionat.
Plajele de la Thracian Cliffs
De unde ne lasă trocariciul și până la plajă sunt cel puțin 70 de metri diferență de nivel, dar e o plăcere să cobori prin labirintul de alei asfaltate. Cu singurele indicații necesare “la vale” și “nu pe interzis, pentru că zboară mingi de golf neanunțate”, drumul durează cam 10 minute. După vreo 5, se văd și plajele – Bendida și Argata, pe numele lor – la baza falezei de nisip alb.
Cu apă calmă, ambele sunt înguste, lungi și orientate spre sud. Umbrarele din materiale naturale și pânze puse parcă special să danseze fotogenic în vânt, se integrează cu eleganță în decor. “Inspirație marocană”, ne șoptește Julian.
După-masa asta le avem pe amândoua aproape doar pentru noi. Restaurantele de pe plajă tocmai s-au închis, dar lumina e blândă, și apa colorată ca la tropice.
Cu picioarele în valuri și ochii după unghiuri fotogenice reușim să ratăm ultimul trocarici fără să ne dăm seama. O plimbare în plus nu strică, și cu ocazia asta apreciem diferența de nivel la adevărată ei valoare.
***
Masa la Thracian Cliffs
Seara, la restaurantul Geti, toată lumea e la sacou sau măcar polo. Jucătorii de golf au o ținută și un cod vestimentar la care nu renunță nici când părăsesc terenul. De pe terasă se vede, peste mare, Balcicul, dar bolta de arțari pare mai interesantă. Cum au reușit să îi facă să crească curbați așa, nu știu, dar toamna cred că sunt o atracție în sine!
Cel mai important, muzica este în surdină. Este probabil cel mai simplu lucru pe care ar putea să-l facă hotelierii români ca să își crească calitatea serviciilor, dar refuză de 10 ani și nu pare că au obosit. Ar putea da o fugă până aici pentru a vedea cum muzica și luminile plasate cum trebuie reușesc să creeze colțișoare intime pe o terasă largă plină de lume.
Împărțim un lava cake sub briza răcoroasă a nopții și ne simțim la jumătate de glob distanță de agitația și grijile de acasă.
***
Cazarea la Thracian Cliffs
Nu e un secret pentru cine ne citește blogul că ne place natura, să vedem animale în sălbăticie și uneori chiar le căutăm. Ne-am obișnuit că asta înseamnă renunțare la confort sau chinuit mașina pe drumuri lăturalnice. Dar pentru că ne place și răsfățul, de multe ori combinăm o astfel de ieșire și cu câteva zile la un resort și dăm cazarea la cort pe un apartament confortabil, cu etaj.
Sunt însă câteva locuri unde nu trebuie să facem compromisuri. Sunt rare, dar atunci când le găsim nu ne sfiim să le lăudăm. Ne place să credem că sunt un exemplu pentru direcția în care turismul ar trebui să se îndrepte și parcă (ni se pare doar nouă?) sunt din ce în ce mai multe.
Thracian Cliffs Golf & Beach Resort este un astfel de loc. Combină ce e mai bun din cele două lumi: eleganță, liniște și confort în mijlocul naturii. Faleze albe înalte, 2 plaje superbe, un teren de golf impecabil desenat – cu 18 găuri și purtând semnătura lui Gary Player , cu grijă pentru sălbăticia din jur și servicii în care se pune mult profesionalism.
Îl așezăm în ramă alături, de alte locuri deosebite din Bulgaria la care vom reveni cât de des putem.
ℹ Harta interactivă a terenului de golf poate fi accesată aici: https://www.thraciancliffs.com/golf/signaturecourse
Informații și sfaturi utile:
- De la graniță și până la Thracian Cliffs sunt un pic peste 50 de km. Urmați drumul principal spre Balcic/Varna și apoi semnele către resort, care vă iau în primire cu 20 de kilometri înainte de destinație.
- Cazările sunt plasate imediat după intrare, în două complexuri de vile. La cel din deal se pot închiria apartamente pe termen lung sau chiar cumpăra. Cel din vale (Marina), mai dichisit, este disponibil doar pentru cazare în regim hotelier și include 3 restaurante, un SPA generos, magazine și recepția terenului de golf. Oferta lor, aici: https://goo.gl/hxJNqi
- De la intrare, până în capătul celălalt al resortului, sunt peste 4 km. Deși drumurile sunt asfaltate, este interzis să mergeți cu mașina proprie. Apelați la trocariciul care trece la ore fixe, din 20 în 20 de minute sau la mașinuțele electrice de golf, dacă jucați!
- Plajele sunt deschise publicului și puteți petrece aici o zi fără a fi cazați în resort. Așteptați-vă însă ca prețurile pentru umbrele, șezlonguri sau baldachine să fie ceva mai mari decât în afara resortului. Fiecare plajă are propriul restaurant și oferă distracții acvatice variate (kayak, stand-up paddle și altele).
- Thracian Cliffs împreună cu Black Sea Rama și Lighthouse Golf formează o rețea de 3 terenuri de golf, oaspeții oricărui resort putând folosi oricare din cele 3 sau face un circuit de golf.
- SPAul de inspirație marocană s-a dovedit un refugiu perfect când ploaia de afară s-a întețit, așa că vă recomand să nu îl ocoliți.
- Resortul este foarte activ pe Facebook și publică tot felul de noutăți.
Iunie 2018
