La inaltime esti oricum in Quito, la 2.800 m. Dar, de jur imprejur, sunt varfuri si mai inalte, de vulcani.
De aici incepe Avenida de los Volcanes, soseaua care continua in afara orasului, spre sud, serpuind printre vulcani activi, cu creste inzapezite, cum este de exemplu Cotopaxi.
Insa varful care dominna orasul Quito si care isi da numele pentru magaazine, banci, restaurante si alte institutii publice se numeste Pichincha.
Se pare ca ora de plecare din centru ar fi 6:30, pentru a ajunge sus pe la 8:00 si a prinde pentru posteritate cele mai spectaculoase panorame. Asa au facut japonezii cazati cu noi la Mia Leticia, inarmati cu aparate sofisticate si tuburi de oxigen…
Ne-am intalnit la micul dejun, noi dand sa plecam catre teleferic, ei intorcandu-se…
Ei, bine, nu ne-am descurajat, am luat un taxi pana la baza instalatiei si am urcat timp de jumatate de ora pana la 4.100 m.
Aici, alta clima, vant puternic, frigut, dar ce conteaza aceste detalii cand spectacolul de domino este de cea mai inalta clasa?
Am vazut eu pe net niste poze spectaculoase cu Mexico City insirat pe coline. Ei bine, Quito este la fel de spectaculos, presarat printre vulcani!
Muntele te provoaca si zici ca mai urci putin si inca putin, sa vezi ce mai e acolo, mai sus. Chiar nu merge repede, oricat de bine antrenat ai fi. Pana in varf se poate face o drumetie de cca. 5 ore, cu un grad mare de dificultate, dupa cum indica panoul de la refugiu.
Aici mi s-a parut mult mai greu decat pe Cotopaxi, este foarte abrupt si dupa 20 de metri imi iesise deja inima prin fata si prin urechi, nu mai stiam daca imi era cald sau frig si aerul parea ca nu mai vroia sa-mi ajunga in plamani.
Dar am mai insistat un pic, trecand de biserica si de urmatorul varf, pana la un platou cu lame si cai andini. Nu foarte inalti, dar stabili si cuminti, numai buni pentru a ne oferi o plimbare prin acest decor matasos.
Am primit la pachet si niste poncho-uri calduroase, palarie de piele si haturile pe mana! Doi catei cu chef de plimbare si in cautare de mici mamifere andine ne-au insotit. Era pranzul si pentru ei!
Sfaturi si informatii utile:
- la Teleferic se poate ajunge optand pentru un bus-tour (12 USD/pers.) care opreste in strada mare, insa de acolo mai trebuie luat un alt bus, pana la statia caruia trebuie sa mergi un pic, printr-un cartier periferic, nu din cale afara de dragut/sigur;
- am recomanda taxiul, care in Quito nu este scump. Din centrul istorc pana aici am platit 7 sau 8 usd fara sa ne tocmim; retineti ca distantele sunt mari;
- biletul pentru urcare costa 8,5 USD/pers. Sus este vant puternic, ar fi bine de avut o caciula, un buff si o geaca + protectie de soare;
- plimbarea de 25 de minute cu calul a costat 5 USD/pers., iar pozele cu lama 1 USD.
- in medie, aventura “Telefericul” dureaza aprox. 3 ore
- pentru persoanele care au rau de altitudine, exista o cafenea care vinde ceai de coca;
- Panecillo, o inaltime situata in partea de sud a orasului, ofera o alternativa mai joasa pentru a admira panorama orasului si este accesibila in cadrul city-tourului cu busul, care opreste aici jumatate de ora.
