Lumina difuza, de culoare violet, aruncata in mijlocul scenei, miros de lumanari si betisoare parfumate, orchestra live in fundal. Un nume cu istorie, El Viejo Almacen, pe strada Balcarce, in cartierul San Telmo.
Ora 22:15.
Incepe spectacolul!
Am trecut de cateva ori pe langa aceasta casa fara sa ne atraga cu adevarat atentia, pana cand am inceput sa cautam un spectacol de tango la care sa mergem. Tango argentinian, la el acasa.
Interesul si fascinatia pentru acesta forma de exprimare mi-a starnit curiozitatea acum cativa ani, cand am urmat pentru mai multe luni, poate chiar un an intreg, cursurile uneia dintre cele mai vechi scoli de tango din Bucuresti. Tango Brujo se numea, in mansarda La Scena.
Nu am perseverat, pentru ca mie doar imi placea. Si in tango, “a placea” nu este deloc suficient.
In tango am vazut pasiune ce schimba complet trasaturile fetelor, am vazut detasare de mediul inconjurator si comunicare energetica cu partenerul si cu muzica.
Ori, pentru a trai si simti asa profund, trebuie depasit stadiul incipient de “imi place”.
Pe scena incepe sa interpreteze orchestra mai intai, formata din 5 oameni, poate cei mai remarcanti fiind domnul carliontat care canta la bandoneon (instrument asociat cu tangoul) si basistul. Contrabasul are un rol foarte important, pentru ca el tine ritmul.
Apoi, vin dansatorii.
Luminile le accentueaza trasaturile, sporind efectul dramatic al machiajului si aruncand spre noi luminile reflectate in decoratiile costumelor.
Timp de o ora si jumatate, fiecare cuplu isi spune povestea, pentru ca despre asta este vorba in tango: exprimarea fizica a unui gand, a unei stari, de cele mai multe ori de tristete, traita cu ochii inchisi, cu muzica in stomac si sufletul in alta dimensiune.
Sala aplauda cu entuziasm dupa fiecare dans. Suntem cam 50 de oameni, din toate colturile pamantului, atat de diferiti incat nu ne-am fi intalnit in alt context.
Cum a devenit tangoul un succes international?
Ca a aparut aici, in Buenos Aires, in a doua jumate a secolului al XIX-lea stie toata lumea.
Doar ca debutul sau a fost mai mult decat modest, o forma de distractie pentru imigrantii saraci si taranii veniti din provinciile Argentinei in cartierele “murdare” ale Buenos Aires-ului. Cautau o viata mai buna si noi oportunitati, iar aceasta cautare avea nevoie de un contrapunct, de o distractie, astfel incat tangoul a capatat rapid adepti. Desi sunt mai multe teorii legate de inceputuri sale, istoria tangoului consemneaza ca origine un amestec de habanera hispano-cubaneza si ritmuri africane. Era o lume mixta, provenita din toate colturile Europei, cu radacini diverse, ce isi cauta o identitate proprie.
Atunci, accentul pe calitatile de dansator ale barbatilor era la fel de apreciat ca si azi, dar conta mult mai mult. De aceea, barbatii exersau in perechi, chiar si in strada, fara ca acest lucru sa fie ceva neobisnuit sau dubios.
Drumul tangoului catre inalta societate a fost totusi rapid. In mai putin de 100 ani avansase de la stadiul de dans deocheat, prezent in toate bordelurile si barurile din BsAs, cu miscari lascive si provocatoare, la un dans rafinat, de salon, “dezbracat” de o parte din sexualitatea initiala.
Foarte chic si la moda, tangoul s-a impus rapid ca ceva specific argentinian cu aspiratii globale: a fugit in toate directiile peste continentul sud-american si a traversat Atlanticul pentru certificare.
Sala da semne ca intuieste ce va urma. Dupa primele acorduri, incepe sa cante alaturi de orchestra una din melodiile care a facut celebru tangoul.
Un personaj anume, Carlos Gardel (1890 – 1935) a fost “tatal” tangourilor cantate, un fel de romante supreme, care acum de regula inchid marile spectacole de tango.
Le interpreteaza un domn, mai mult ca sigur o vedeta locala apreciata, pentru ca are mult succes si publicul raspunde cu caldura.
I se alatura toti dansatorii, apoi ramane doar un cuplu. Ne este greu sa le urmarim ritmul, fiecare pas, fiecare miscare este cursiva si o pregateste pe urmatoarea. Dinamismul si acuratetea pasilor ne uimesc, orchestra conduce ritmul, iar barbatul din pereche imprima directia dansului. Ochii amandorura sunt inchisi, ea isi reazama fruntea de obrazul lui.
Totul tine de incredere, de “a urma” activ partenerul, de a fi impreuna pas cu pas. Dansul are senzualitate, nenumarate adorno-uri (miscari scurte, expresive, care imbogatesc pasii), elemente acrobatice pentru show si poze de final spectaculoase.
Cei doi raman impietriti, cu o perdea de lumina curgand deasupra lor.
Sfaturi utile:
- San Telmo este cartierul consacrat al tangoului in BsAs;
- El Viejo Almacen este un loc frecventat de mai toate personalitatile, am vazut o placuta cu Regele Spaniei care a asistat la un spectacol de tango aici;
- noi am ales acest loc pe motive de proximitate si pentru ca ne-am temut de o sala mare, cu multe mese, cum este cea de la Tango Porteno, unde are loc cel mai mare si cunoscut spectacol din BsAs. Am vrut ceva mai intim, mai apropiat de dansatori, mai personal;
- trebuie spus ca, pentru cunoscatori si practicanti, genul acesta de spectacol e departe de improvizatia si expectativa pe care le intalnesti la milonga (loc de intalnire, in care se spun “povesti” in pasi de dans)
- chiar daca nu este un spectacol de talie mondiala si biletul costa ceva (60 USD/pers. cu bautura inclusa), merita venit si vazut, de dragul experientei in primul rand;
- toate showurile de tango ofera si posibilitatea unei cine inainte de spectacol, contra-cost;
- din 2009, la propunerea Argentinei si a Uruguayului, UNESCO a inclus acest dans in Patrimoniul Cultural al Umanitatii.
