Poveste trăită, scrisă și ilustrată de Camelia Alexandru.
Pentru cineva care a crescut și a trăit departe de rural, să vezi un cal zbenguindu-se în iarbă precum un pui de câine, rostogolindu-se de parcă ar avea cine să vină să-l mângâie pe burtică, este o minune.
Am urmărit ca și voi, îndeaproape, știrile și informațiile oficiale care vizează industria turismului.
Ne-am abținut de la păreri pentru că ecuația ni se pare complexă și cu foarte multe necunoscute, de la cele politice, la cele sociale. De exemplu, în acest moment, există un ghid complex, elaborat de Comisia Europeană, cu privire la măsurile pe care statele membre le pot lua pentru a reporni turismul în siguranță. Implementarea presupune un timp de așteptare – să vedem cât, adaptare și efort. Citeste mai mult →
Anul în care am călătorit cel mai puțin, am avut cele mai multe frâne personale și am muncit cel mai mult. Nu mă plâng de partea cu munca, am lucrat la cel mai interesant proiect din ultimii 5 ani. Citeste mai mult →
Ca să fiu cu adevărat corectă, gândirea inițială cuprindea o grămadă de obiective, printre care să ajungem în Munții Apuseni, să facem măcar o drumeție, să vizităm Peștera Scărișoara, Peștera Vârtop și Coiba Mare, și neapărat să ajungem și în satele Dumești și Rimetea.
Ani de zile, Munții Apuseni mi-au fost lăudați și descriși cu mare pasiune de către cunoscători și deabia așteptăm să îi descopăr și eu, cu o semnificativă întârziere în viață, dar măcar să ajung să îi văd!
Profitând de mini-vacanța de Paște și împachetând doar strictul necesar unui week-end prelungit, am aterizat matinal pe aeroportul din Cluj. Citeste mai mult →
Atunci cand a plecat sa duca tributul spre Inalta Poarta, contele Mihaly Daniel stia ca nu va fi o treaba simpla.
In ultimii 40 de ani, Gabor Bethlen, urmat de Gyorgy Rakoczi, reusisera sa-si cumpere recunoasterea sultanului ca principi ai Transilvaniei si sa o castige pe calea armelor pe cea a Ungariei. In principat situatia politica era stabila, dar se putea deteriora rapid. Pana la urma de-asta il trimisesera pe el.
Stia ca asteptarile si dispozitia Sultanului erau schimbatoare, iar celelalte familii cu pretentii la tron aveau grija sa ramana asa. Nici acum, dupa ani buni, nu era clar daca birul este de 10.000 sau 15.000 de galbeni si asta era mereu un subiect delicat. Si, ca si cum nu era de ajuns, Principele Rakoczi voia sa deschida un nou capitol de negociere: dorinta de a-si intemeia propria dinastie.
In mod clar avea sa fie o misiune diplomatica grea, dar n-avea de gand sa se dea la o parte.
Era in joc prestigiul lui si al intregii sale familii.
