Am ieșit din București în poate primul week-end călduros din aprilie. Anul acesta primăvara vine greu, anevoios, dar vine negreșit. Mărturie stau zilele din ce în ce mai lungi, verdele energizat al ierbii și activitatea animăluțelor. De altfel, acesta a fost și motivul principal pentru care am fost deosebit de matinali sâmbătă dimineață. Citeste mai mult →
De mult nu am mai ieșit undeva, fapt pentru care toată săptămâna predecesoare plecării m-am tot foit, am anticipat, ba chiar mi-am făcut și bagajul din timp, lucru rar întâlnit.
Nu că ar fi mare ieșire, însă după câteva luni de așteptare, chiar și o călătorie de 130 de km se simte ca și cum ne-am lansa într-o antrepriză serioasă.
Scurt și compact, bagajul a cuprins doar un set de haine pentru drumeție și câteva piese neutre, de iarnă. Nu știam noi ce urma să “pățim”.
Între tufe proaspete de lavandă, ulmi și cireși roditori se pot întâmpla multe lucruri pe parcursul unui week-end. Spre exemplu, au loc drame majore în rândul gândacilor roșii neatenți în plasa cărui păianjen cad sau misiuni importante pot fi deturnate când un porumbel călător decide să poposească nepermis de mult pe acoperișul pensiunii. Citeste mai mult →
Am urmărit ca și voi, îndeaproape, știrile și informațiile oficiale care vizează industria turismului.
Ne-am abținut de la păreri pentru că ecuația ni se pare complexă și cu foarte multe necunoscute, de la cele politice, la cele sociale. De exemplu, în acest moment, există un ghid complex, elaborat de Comisia Europeană, cu privire la măsurile pe care statele membre le pot lua pentru a reporni turismul în siguranță. Implementarea presupune un timp de așteptare – să vedem cât, adaptare și efort. Citeste mai mult →
Anul în care am călătorit cel mai puțin, am avut cele mai multe frâne personale și am muncit cel mai mult. Nu mă plâng de partea cu munca, am lucrat la cel mai interesant proiect din ultimii 5 ani. Citeste mai mult →
În apărarea noastră trebuie să spunem că am ieșit din București doar de trei ori în ultimele 6 luni. Așa se explică lipsa de activitate de pe blog și numărul redus de fotografii. Ne-au “reținut” în spațiul citadin mai multe proiecte care, din fericire, fie au ajuns la termen, fie încep să capete contur și să stea în picioare pe cont propriu.
De departe, în ultimii 4 ani, în Dobrogea am ajuns cel mai des. Paradoxal, niciodată nu am stat mai mult de două zile, dar la finalul fiecărei ieșiri am avut senzația că au fost mai multe, pentru că am apucat să facem o grămadă de lucruri.
