Am ieșit din București în poate primul week-end călduros din aprilie. Anul acesta primăvara vine greu, anevoios, dar vine negreșit. Mărturie stau zilele din ce în ce mai lungi, verdele energizat al ierbii și activitatea animăluțelor. De altfel, acesta a fost și motivul principal pentru care am fost deosebit de matinali sâmbătă dimineață. Citeste mai mult →
Anul în care am călătorit cel mai puțin, am avut cele mai multe frâne personale și am muncit cel mai mult. Nu mă plâng de partea cu munca, am lucrat la cel mai interesant proiect din ultimii 5 ani. Citeste mai mult →
De departe, în ultimii 4 ani, în Dobrogea am ajuns cel mai des. Paradoxal, niciodată nu am stat mai mult de două zile, dar la finalul fiecărei ieșiri am avut senzația că au fost mai multe, pentru că am apucat să facem o grămadă de lucruri.
Am deschis oficial sezonul de Deltă la final de aprilie, odată cu prima vizită de anul acesta în Sfântu Gheorghe.
M-am “însoțit” de data aceasta cu trei doamne călătorite și cu spirit de aventură, astfel încât de-abia așteptam să văd cum li se pare totul: drumul, satul, resortul, Marea Neagră și Dunărea la Sfântu Gheorghe.
Iar nu am ajuns în Munţii Măcin! Am planificat cu grijă, ne-am documentat şi era hotărâţi să facem o drumeţie de o zi către Culmea Pricopanului.
Speram ca pe traseu să ne mai dezmorţim oasele obişnuite deja prea bine cu scaunele de la birou, să căutăm şopârle şi, cu puţin noroc, să prindem şi bujorii îmbobociţi.
Planul ăsta ne-a ţinut până când am intrat în Dobrogea.
După un an haihui în jurul lumii, ne-am întors în România având convingerea că merită din plin să călătoreşti pe termen lung, versus să ajungi într-o destinaţie îndepărtată pentru doar o săptămâna sau două.
Cum promisiunile făcute înainte de plecare trebuiau respectate şi, în acest context, o nouă călătorie îndepărtată nefiind posibilă, ne-am îndreptat atenţia şi timpul către călătorii mai scurte, în ţările din jur, şi mai ales, în România. Citeste mai mult →
Ni s-a făcut dor.
Deşi s-au scurs doar două săptămâni de la ultima călătorie în Dobrogea, week-end-ul trecut ne-a găsit din nou pe drum.
Cum am închis “oficial” sezonul estival cu o ultima vizită la Vadu, de data asta nu am mai ajuns la mare, ci ne-am oprit în preajma marilor lacuri: Sinoe, Goloviţa şi Razim. Fără obiective clar definite, neurmărind niciun scop, nici măcar o pasăre, ne-am permis să fim surprinşi şi răsfăţaţi de această partea a Dobrogei. Citeste mai mult →
