Toamna ne-a tot făcut cu ochiul în ultima lună de zile. Pe măsură ce copacii prindeau culoare şi dimineţile deveneau din ce în ce mai ceţoase, dorul nostru de ducă a început să caute un loc unde să se bucure de ele.
O idee minunată, dar care nu reuşea să se materializeze într-o destinaţie clară. Puteam să ne rupem doar trei zile şi toate locurile pe o rază de două ore de condus în jurul Bucureştiului erau mult prea cunsocute. Voiam altceva.
Cu toate astea, frunzele începuseră să cadă cu spor şi nouă tot nu ne pica fisa că Buzăul merită luat în calcul. Ca bucureştean cu jumătate din familie din Buzău mi-e şi ruşine să recunosc asta, dar niciodată nu m-am gândit la el că la o destinaţie turistică. Sigur, are vulcani noroioşi, nişte băi care îmi plăceau mult în copilărie – Sărata Monteoru – şi un lac de acumulare undeva sus, în munte, la Siriu, pe care nu mi-l aduceam aminte a fi foarte spectaculos.
Până la urmă, de ce să-ţi baţi capul cu Buzăul când ai Vâlcea, Prahova şi Braşov atât de-aproape?! Ei bine săptămâna trecută, la invitaţia celor de la Cetăţuia am aflat că întrebarea nu e retorică, ci are un răspuns.
Citeste mai mult →