Scurt articol practic despre o opțiune de cazare ce ne-a oferit multă intimitate și, în același timp, accesibilitate către principalele puncte de interes din nordul litoralului bulgăresc. Citeste mai mult →
Anul în care am călătorit cel mai puțin, am avut cele mai multe frâne personale și am muncit cel mai mult. Nu mă plâng de partea cu munca, am lucrat la cel mai interesant proiect din ultimii 5 ani. Citeste mai mult →
Păstrăm această tradiție a retrospectivei anuale cu trei gânduri în minte: să ne amintim locurile, oamenii și experiențele unice prin care am trecut, să ne dăm seama de tona de motive pentru care avem de ce să fim recunoscători și să ne reamintim scopul cu care am plecat la drum – prin cadrele surprinse și poveștile spuse pe blog, să vă inspirăm și pe voi să călătoriți și să descoperiți cu plăcere lumea înconjurătoare.
Contează drumul, contează (puțin) și destinația, dar cel mai mult contează să te urnești, să te așezi pe drum. Apoi, cu voie bună, optimism și puțină planificare lucrurile vor veni de la sine. Do try!
În fiecare an, luăm la control litoralul Mării Negre, activtatea preferată fiind de departe “beach hopping-ul”. Anul acesta am început devreme, din nord, cu plaja sălbatică din Sfântu Gheorghe. Nu v-am mai povestit, dar am făcut o scurtă oprire și la Vadu, plaja de aici ocupând un loc special în lista preferințelor noastre. După care, am luat-o spre sud.
Cad primii picuri de ploaie și, la cum arată cerul, se vor transforma în curând într-o ploaie de vară sănătoasă. Bărbatul din fața mea e însă prea concentrat ca să își dea seama. Măsoară cu privirea malul abrupt din fața lui și dă din cap a neîncredere. Scoate cuiul și îl înfige din nou, în același loc, dar cu jumătate de centimetru mai înalt. Își calculează apoi cu palma prizele pe mânerul crosei, cu mișcări lente, memorate cu mult timp înainte.
După o zi perfectă de sâmbătă, petrecută în Golful Pescarilor şi pe faleza înaintă care leagă Tuzla de Costineși, a doua zi de week-end am fugit de norii dornici să se scuture peste litoralul românesc către sud. Destinaţia: Rezervaţia Arheologică Yailata.
Spre ruşinea noastră, în ciuda numeroaselor vizite de documentare a plajelor mai puţin cunoscute de la Marea Neagră, nu remarcaserăm pe hartă acest loc. Nici nu prea există multe informaţii despre el, e adevărat, dar totuşi…
V-aţi gândit vreodată ce anume vă inspiră să călătoriţi? Un loc deosebit, o experienţă unică sau poate sentimentul aparte legat de călătoria în sine?
În cazul nostru inspiraţia vine din plăcerea drumului, din anticiparea descoperirii şi din dorul perpetuu după acel sentiment când te minunezi de ce vezi şi nu îţi vine să crezi câtă frumuseţe există pe lume. Şi acea frumuseţe este chiar atunci, acolo, în faţa ta.
Iar cel mai grozav lucru dintre toate este că putem găsi oriunde insipraţie: la zeci de mii de km de casă sau chiar aici, la doi paşi, pe litoralul Marii Negre.
In ceea ce urmeaza nu avem pretenţia că vă vom povesti lucruri necunoscute. Tot ce sperăm este ca, poate, să va “contaminăm” cu o doză de insipraţie.
