Am vrut sa invat spaniola de cand am plecat insa, nu am reusit sa imi fac deloc timp.
Singurul lucru cu care am pornit la drum a fost convingerea ca este bine sa vorbesc maximul din cat stiam, ca singura metoda valida pentru a invata in timp scurt. Am vazut eu pe TED. Citeste mai mult →
Stiam ca sportul apropie oamenii, insa in acea dupa-masa torida in Havana nu imi trecea prin cap altceva decat o bautura racoritoare. In holul hotelului art-nouveau in care ma aflam nu era aproape nimeni, iar ventilatoarele din tavan munceau din greu pentru a face atmosfera respirabila.
“El arroyo de la sierra / Me complace más que el mar” zice Jose Marti in versurile din Guantanamera si il inteleg perfect. Recunosc, imi place mai mult muntele decat plaja, iar calatoria in Caraibe pana acum m-a pus la grea incercare. Nu pentru ca plajele sunt atat de frumoase incat sa ma tenteze sa imi schimb optiunea, ci pentru ca… de pe majoritatea lor vezi la orizont munti vulcanici, nu foarte inalti, dar semeti, pentru care nu am avut niciodata timp. Ei bine, in Cuba mi-am propus sa recuperez.
Construita in 1997, Cladirea Bancii de Comert (in centru) este cea mai inalt imobil ‘locuibil’ din oras. Are 259 metri
Semnele erau peste tot, dar eu n-am vrut sa le vad, asa ca am continuat cu incercarile mele de a vorbi engleza in Frankfurt.
Cersetoarea de la gara nu mi-a dat de banuit, pentru ca ma asteptam sa intalnesc astfel de vorbitori de romana. M-am amuzat doar cand al meu “I don’t understand German, please go away” spus din mers a primit inapoi un “Haoleu maica, esti roman? Da’de ce vorbesti asa?”.
Nici gazda noastra de la Pension Schneider nu mi-a dat de banuit pentru ca stiam ca sunt o familie de romani de isprava. Citeste mai mult →
