Coada la debarcare.
La ora 10 dimineata, imediat dupa ancorare, ne revarsam ca la un semn, cu sutele, din cele doua vase de croaziera care au oprit in portul din Basseterre, capitala acestei mici tari ce se intinde pe doua insule. Horizon-ul nostru si AIDA Bella cea ochioasa, au ales ca oprire St Kitts, cea mai mare si mai turistica dintre cele doua, Nevisul neavand infrastructura portuara necesara.
Nu vreau sa pierd nici un minut, pentru ca am asteptari mari de la aceasta insula ca o macheta, cu un vulcan activ in mijloc, campuri de trestie de zahar pe pantele lui si asezari fondate de francezi si de englezi presarate din loc in loc, pe mal. Insula este micuta, are doar 168 km2 si ce este special la ea este faptul ca se poate vizita intr-un mod aparte: cu trenul!
In St. Kitts este unul dintre cele mai spectaculoase trasee de tren din lume, ce te poarta timp de circa 2,5 ore, in sunet de goarna si troncanit de roti, prin cea mai mare parte a insulei. Acesta sina de cale ferata a fost construita in 1912 si a functionat neintrerupt de atunci, initial pentru transportul trestiei de zahar, iar in ultimii ani exclusiv pentru turisti.
Din pacate, am prins locuri doar pentru excursia care incepea la ora 13:00, asa ca, pana la inceperea excursiei, am luat-o la pas pentru a vedea un pic orasul. Centrul este foarte cochet, curat, cu un aer occidental. Am facut o oprire scurta la un supermarket local, poate cel mai bine aprovizonat magazin din insula cu produse dedicate ingrijirii parului. Majoritatea populatiei este de culoare, asa ca au acel cult pentru parul lung, impletit in sute de modele. De altfel, am remarcat ca sunt multe magazine ce acopera o gama larga de produse necesare.
Nu am stat insa prea mult, pentru ca unul dintre noi (si nu eram eu) isi pierdea deja rabdarea, asa ca am mers putin mai departe, spre o biserica veche de piatra, foarte interesanta. Mi-a placut in mod deosebit aici pentru ca nu era nimeni, si am putut admira in liniste si racoare vitraliile si insemnele din interior. Un amalgam de mesaje si detalii imbinau vitralii englezesti (Sf. Gheorghe era un cavaler medieval cu insemnele regale britanice pe scut), detalii arhitectonice frantuzesti si mesaje tipic creole (Smart as a serpent, harmless as a dove!) ca dovada a rolului pe care aceasta biserica l-a jucat in istoria comunitatii. Pacat ca nu am putut urca in turn – in acel moment inchis – dar atmosfera a fost una deosebita.
Am plecat mai departe ca sa descoperim ca la mai mult de 500 de metri de centru, pe masura ce te indepartezi, casele incep sa iti arate un nivel de trai scazut. Si aici diferentele dintre zona pe care o vad turistii si zona de dincolo de limita accesibila lor sunt evidente. Oamenii ne cercetau cu retinere cand treceam pe langa ei, nu ne-a abordat nimeni jovial, ca in Dominicana, dar nu am avut niciodat senzatia ca nu ar fi sigur.
In cautarea unei ape si a unui loc umbros in care sa ne bucuram de peisaj pana incepea excursia, am intrebat in jur, cautand o gradina, parc, terasa sau ceva asemanator. Aparent nu exista nici una din astea in oras, insa un binevoitor ne-a indemnat sa facem o plimbare pe faleza, catre un deal din departare, care promitea sa ne ofere aceste lucruri. Mai simplu de zis decat de facut, pentru ca, sub soarele ucigator de la pranz, la fiecare pas simteam cum imi sfarie piele si cum fiecare brobon de sudoare se usca inainte sa inceapa sa alunece. Lipsa oricarui petic de umbra, drumul la deal si caldura emanata de pavaj mai ca m-au facut sa renunt.
Ceva ne-a atras atentia!
Initial am crezut ca este o statuie pe un soclu care iesea din mare pentru ca nu se misca nimic! Ne-am apropiat pentru a descoperi ca statuia era, de fapt, un distins pelican ce superviza nemiscat luciul apei. Cand ne-a vazut s-a pus pe treaba, iar asa i-am remarcat si pe fratii sai din golful de la cativa zeci de metri departare. Cu totii ne-au oferit cel mai frumos spectacol de pescuit acvatic care ne-a facut sa uitam de caldura si de sfarseala! Nu-mi venea sa cred ca se intampla la cativa pasi de noi: survolat atent la 20-30 de metri inaltime, ochit pestele in albastrul marii, plonjat in viteza cu capul inainte si aripile stranse pe langa corp si inghitit hulpav prada.
Ce spectacol!
I-am privit fascinati pana cand ne-am amintit ca ne era cald si foarte sete. Doar ca acum aveam un strop in plus de entuziasm si am mai urcat cativa zeci de metri pana am dat de locul promis.
Palms Court Gardens se numeste si, fara exagerare va spun, este unul dintre cele mai frumoase hoteluri-boutique pe care le-am vazut. Este aranjat tip cottage, cu detalii pe care nu m-am saturat sa le pozez si cu o curte din care nu mai vrei sa pleci: daca sutele de flori explodate in culori tari, palmierii fosnitori si un bananier-vedeta suna bine, adauga si o piscina terasata in care ai senzatia ca te duci sa inoti in mare, o sumedenie de colibri si cativa geko multicolori! Am platit un insignifiant bilet de intrare si ne-am asezat la bar descoperind cu bucurie ca internetul mergea si el foarte bine, asa ca ne-am acomodat repede si ne-am intins cu toate instrumentele ca acasa.
Apoi de-abia ne-am dat seama ca ocupasem tot barul si am inceput sa ne foim, ca sa nu deranjam oaspetii, sa nu ocupam prea mult loc si sa nu ne lacomim la wi-fi-ul lor, cand a venit molcom povata gazdei noastre temporare:
“Don´t worry! Why do you want to worry?”
Indemn care m-a pus putin pe ganduri. Cred ca aceasta fraza rezuma cel mai bine filozofia oamenilor din aceasta parte de lume, si cu atat mai mult a celor din St Kitts. Problemele exista, ca peste tot, dar sunt asumate si tratate ca pe ceva inevitabil, care face parte din viata si atunci la ce bun sa te stresezi? Si daca pe termen lung e discutabila aceasta abordare, in mod cert din cand in cand si mai ales in vacanta se potriveste perfect.
Trebuie sa mai stau pe aici sa invat de la ei!
Ca prima lectie m-am relaxat total si am petrecut cateva ore minunate, procesand poze si video-uri de pe marginea unei piscine, supervizand pelicanii ce continuau sa plonjeze in golful din fata hotelului. Timpul a trecut prea repede si in curand a trebuit sa ne intoarcem in oras, de data aceasta cu taxiul, pentru ca temperatura se apropia de 35 de grade (“nu e normal pentru perioada asta sa fie asa cald, sunt sanse sa se formeze un uragan”, ne-a explicat relaxata una dintre angajate).
Scenic Railway Tour
In mod normal, scenariul este asa: un scurt transfer din port pana la statia de tren, dupa care urmeaza calatoria propriu-zisa.
Noi fiind un grup de pe lista de asteptare care pana la urma s-a concretizat, am facut traseul invers si am mers intai cam 25 de minute cu masina pana la ultima statie a trenului. Care este de fapt un trenulet cu doua punti: partea inferioara inchisa, cu tot confortul unui restaurant pe roti si partea superioara care iti ofera, evident, mai multe trairi, dar si temperatura mediului ambiant.
Itinerariul este magnific datorita peisajului dramatic care se succede domol prin fata ochilor. Vulcanul din mijlocul insulei, verde si cu capul in nori, este inconjurat de vegetatie abundenta (trestie de zahar in mare parte). Stie ca el este vedeta, aratandu-se in toata splendoarea lui pe partea dreapta, invitand pasagerii la drumetie si vise de trasee montane. Pe cealalta parte se succed domol, pentru inceput, plajele albe ale Marii Caraibelor si mici orasele de pescari. Sina de tren trecand uneori la un metru de casa cuiva, ajunge dupa vreo 30 de minute in partea de nord a insulei unde apele marii se unesc cu cele ale oceanului Atlantic. Apoi, plajele lasa locul unor faleze inalte si nisipului negru, vulcanic, drumul trecand in patru locuri peste niste poduri de cativa zeci de metri inaltime, ce par facute din bete de chibrit.
Pentru spectacol, conductorul trenului a abuzat grav de goarna pe tot parcursul calatoriei.
Oare cum o fi pentru localnici?
Copiii nu pareau deranjati, facandu-ne cu mana in toate satele prin care am trecut. In dreptul unei biserici singuratice, de undeva a aparut un cor si asa am aflat ca St. Kitts are singurul tren din lume in care se canta acapella!
Desi St. Kitts nu are multe atractii culturale, a pastrat vie istoria luptelor dintre englezi si francezi, in multe momente ghidul povestind entuziasmat si la superlativ despre cate un catun, o plaja sau un pod care s-a ridicat ca urmare a unei victorii. Tot el ne-a povestit ca sunt 85.000 de maimute pe insula, dublu fata de numarul de locuitori (noi nu le-am vazut decat in captivitate) si ca odinioara aici existau serpi, dar introducerea din greseala a mangustelor i-a eradicat complet.
Cu astfel de povesti am ajuns la desitatie dupa cele 2.5 ore promise. Ultima portiune, in care trenul traverseaza partea de mijloc a insulei inapoi in port a fost, pe cinstite, destul de plictisitoare. Cariere de piatra si ferme de animale nu sunt chiar o priveliste interesanta, singurul lucru care a salvat ultima jumatate de ora fiind o panorma rapida a sudului insulei si a insulei sora Nevis. Probabil ca daca am fi facut turul in sensul normal n-am fi simitit plicteasala, aceasta zona fiind la inceput, insa asa, dupa o zi plina, o parte din pasageri incepusera sa picoteasca.
Prin urmare ne-am transferat rapid pe vapor, ne-am imbarcat printre ultimii si am plecat din port cu gandul la pelicani, gradini idilice si peisaje paradisiace. Am inteles de ce St. Kitts este o destinatie aleasa din ce in ce mai des de turistii britanici, si, ca si in celelalte locuri in care croaziera a oprit, ne-a parut rau ca nu am avut mai multe zile pentru a explora pe indelete.
Peisajele si caldura oamenilor ar fi meritat.
In celelalte zile ale croazierei am ajuns in:
- Barbados, unde am inotat cu testoasele peste epave;
- paradisul din Santa Lucia, cu Pitonii ei;
- Martinica, insula florilor;
- Tortola udata de o ploaie tropicala;
- Si in Republica Dominicana, unde am zabovit o vreme mai indelungata.
Informatii si sfaturi utile:
- turul este organizat exclusiv de o companie privata cu care navele de croaziera colaboreaza, asa ca singura varianta este fie sa iti rezervi din timp, prin intermediul internetului (reservations@stkittsscenicrailway.com), sau sa te inscri direct de pe vas. Se fac liste de asteptare, asa de mare este cererea. Noi am avut noroc pentru ca, datorita cererii foarte mari, s-a mai deschis o “cursa” in care am incaput noi si alti 30 de pasageri;
- in tren ti se ofera o gama variata de bauturi si o prajitura facuta din trestie de zahar si ghimbir (foarte-foarte buna). Nu o refuzati!
- St. Kitts este o destinatie accesibila din UK, avand doua aeroporturi si poate fi o optiune de vacanta de sine statatoare, din care sa pleci si intr-o croaziera in insulele vecine;
- alte optiuni de a descoperi insula sunt: cu masina sau cu bicicleta. Am vazut ca cei de la bordul navei AIDA au debarcat hotarati, cu biciclete cu tot;
- St. Kitts este o insula pe care o poti acoperi in mare parte intr-o zi, spre deosebire de celelalte.
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Aprilie 2014
4 Comments