Sssstt! Lombok este inca o insula secreta! (prima parte)

Destinatii, Indonezia, Povesti din locuri deosebite Nici un comentariu 9

In barca nu s-a simtit caldura si umiditatea. Doar apa marii care intra cand si cand prin ferestrele deschise si ne facea pe toti sa ne hlizim.

Imediat ce am pus piciorul pe uscat insa, primul care a remarcat aerul de Galapagos si umiditatea de 80% a Lombok-ului a fost parul meu. Brusc a capatat volum dublu si a inceput sa se chirceasca in bucle speriate. Imposibil de pacalit cu agrafe, in zilele urmatoare voi adopta varianta capului acoperit, asa cum si-l poarta, din motive religioase insa, o parte dintre femeile musulmane din insula.

Lombok se inalta din mare la est de Bali, la 2,5 ore de mers cu barca rapida prin stramtoarea cu acelasi nume. Insula e un pic mai mica decat Bali atat ca dimensiune cat si ca populatie, avand 3.2 milioane de locuitori, majoritatea concentrati in partea sa de vest. Cele doua insule au un trecut comun si sunt similare ca si varietate, insa in Lombok sunt mult (dar mult) mai putin turisti. Cei din Bali zic ca asa era si insula lor acum 20-25 de ani, dar avantul turistic a schimbat-o.

Barca Blue Water Express cu care am ajuns in Lombok

Sunt multe optiuni de a traversa stramtoarea Lombok, de la feribot local, cu preturi foarte accesibile, de ordinul catorva dolari, pana la barci de mare viteza. Problema feriboturilor este ca sunt cam nesigure, se incarca pana la refuz si un pic peste, si din cand in cand se mai scufunda. Fara victime umane de regula, dar noi nu puteam risca sa pierdem camerele si laptopul, asa ca am optat pentru un transfer rapid, cu cei de la Blue Water Express Company.
Ne-au fost recomandati de partenerii nostri locali – Destination Services – si tot ei ne-au luat facut si rezervarile, asa ca nu am avut nicio teama sa ne imbarcam cu toate avutiile si apoi sa ne bucuram de drum.

Calatoria a durat un pic peste doua ore, cu o scurta oprire in Gili Trawangan, o insulita asupra careia vom reveni cu povesti, pentru ca eu una nu inteleg cum poate absorbi asa de multi turisti.
Dupa inca 15 minute, barca a ancorat la cativa metri de o plaja in nordul statiuni Senggigi.

Lombok este un mix foarte interesant.

Razboinici sasak in timpul unui spectacol dansant

Stiti ca in Indonezia nu ai voie sa fi ateu?
Pur si simplu nu exista aceasta posibilitate, una dintre ideile fundamentale care sta la baza constituirii statul indonezian este ca toti trebuie sa creada (sau macar sa adere) la o religie. Cum Indonezia este foarte mare si contine un amalgam de populatii cu traditii diferite, au 5 religii, toate monoteiste, dintre care poti alege.
In Lombok, majoritatea coplesitoare este musulmana, cu are o toleranta si o modalitate personala de a se raporta la chestiunile religioase. Exceptand cateva episoade din trecut, cel putin in partea de vest a insulei, este usor sa te integrazi, chiar daca esti catolic, protestant, hindus sau budist.
Pana la urma, in credinta musulmana, Iisus si Buddha sunt considerati profeti si respectati ca atare!

Femeile musulmane de aici pot alege daca sa isi acopere sau nu capul, si, desi auzim zi de zi cele 5 chemari la rugaciune, e acceptat pentru credinciosii musulmani sa se roage doar de trei ori pe zi.
In 5 minute am trecut pe rand, pe langa un cimitir chinezesc (seamana cu Sapanta, e colorat), unul Sasak (asa se numesc locuitorii originari din Lombok) si unul hindus.
Nenumaratele moschei coexista cu biserici crestine sau templele hinduse si nu e neobisnuit sa le vezi pe toate trei alaturate, asa cum ne arata Tarik, ghidul nostru.

Tarik vorbeste 7 limbi straine

Trebuie sa va povestesc un pic despre el, pentru ca mi se pare asa de reprezentativ pentru locul asta. Omul e mic, slabut, pe la vreo 45 de ani si schioapata cu piciorul stang. Este pe jumatate arab (din partea tatalui), pe jumatate chinez si insurat cu o nativa sasak. Are doi copii si vorbeste 7 limbi straine!
Cum o reusi sa si le puna pe sertarase in minte nu stiu, dar lucrurile sunt cu atat mai complicate cu cat in Lombok nu se vorbeste indoneziana, ci Sasak!
Il intreb in cate limbi gandeste si vorbeste acasa si imi raspunde ca in mod normal in doua, iar cu mama sa vorbeste in chineza mandarina. Mama lui se ghideaza dupa principiile confucianismului, iar el este musulman.

Asa e si Lombokul! O mica insula ce contine un amalgam de culturi intr-un ocean musulman. Traieste in umbra fratelui mai mare, Bali, si incearca sa ademeneasca turistii sa treaca stramtoarea si sa o cunoasca.
Din pacate (pentru ea) si din fericire (pentru noi) este inca la inceput. Prea putini din cei ce ajung in Bali isi fac curaj, iar din cei care se anima, 90% se opresc in cele 3 Gili-uri din nord.

Pana la urma de ce ai face-o? De ce sa ajungi in Lombok?

Lombok, dragoste la prima serpentina

Lombok propune un altfel de Bali, mai relaxat, mai natural, cu plaje albe si apa curata, azurie. Ne-am convins de asta de cum am ajuns, pe drumul catre Sengiggi, principala statiune de pe partea de vest.
Statiune este insa mult spus. Stiam ca a fost aleasa de guvern pentru dezvoltarea turistica a insulei si contine cele mai mai multe cazari, de la mici hosteluri pentru back-packers pana la resorturi de 4-5 stele cu marci cunoscute. Venind din Bali ne inchipuiam ca e un mare haos din care va trebui sa fugim repede dar, in realitate, e mai relaxata ca 90% din plajele balineze. Se intinde pe de un kilometru si ceva in jurul drumului principal, iar noi nu am vazut mai mult de cateva sute de turisti.

Gasesti de toate in Sengiggi – de la taxiuri la bancomate – dar viata se desfasoara intr-un ritm lent. Probabil si din cauza ca aici clima este mult mai calda decat in Bali. Intre 10 si 16 soarele arde atat de tare incat siesta este activitatea principala. Turistii se ascund, vanzatorii nu au tragere de inima sa te agaseze, iar plaja e aproape pustie. Poate ar fi ceva mai multa activitate daca statiunea ar avea un port, insa guvernantii au gasit de cuviinta sa faca unul la 20 de km mai in nord, iar altul mai spre sud, in Ampenan.
Prin urmare, daca vrei activitati de vreun fel, e cazul sa pornesti la drum spre alte zone ale insulei. Ideal cu masina, dar merge si cu scuterul, pentru ca aici drumurile sunt largi si mult mai putin aglomerate ca in Bali. Cat despre optiuni, ai destule din toate, depinde ce vrei.

Plaje albe si ape turcoaz ca in vederi

Apus in Senggigi

Asadar, Sengiggi (“e”-ul nu se citeste) este locul in care ne-am stabilit si din care am inceput explorarea insulei, avandu-l pe Tarik drept amfitrion. Plaja de aici, cu nisip negru, vulcanic, si recifurile care au vazut zile mai bune nu prea ne-au impresionat, dupa 6 luni de calatorie.

Asadar, iata-ne a doua zi, dimineata, cu toate cele necesare la noi, gata de drum.
Soseaua principala serpuieste urmand linia costei, punandu-ne plajele `la picioare`. Oprim in cateva dintre punctele de belvedere, de unde, printre plantatiile de palmieri, se vad cel putin trei nuante succesive de albastru.
Oricine se poate relaxa fara probleme la oricare plaja ii face cu ochiul, pentru ca toate sunt publice. Ne suna bine o zi intreaga petrecuta la umbra palmierilor, dar o lasam pentru alta data, pentru ca noi cautam altceva.

Stim de la Tarik ca trebuie sa mergem macar 40 de kilometri spre sudul arid al insulei. Trecem prin Mataram, capitala zumzaitoare a Lombok-ului, facem cateva opriri culturale in Banyumulek, Sukara si Rembitan, dar apogeul zilei este sudul stralucitor. Nu este aproape nimeni pe drumurile secundare pe care mergem, ne depasesc doar cateva scutere cu suport pentru placa de surf. Dupa ce se succed si ultimele tufe de vegetatie, privirea ne fuge imediat la sute de metri distanta, pana se fixeaza pe linia imaginara a orizontului.
Aici, in sud, nisipul vulcanic este inlocuit de praful alb al coralilor si parca si culoarea marii se schimba.

Sudul aproape pustiu al insulei

Kuta Beach (a nu se confunda cu cea din Bali denumita identic) este probabil cea mai cunoscuta locatie. Cateva magazinase, tarabe improvizate, cateva optiuni de cazare si un restaurant maricel, la care am si mancat.
Bucurosi de oaspeti, ne-au umplut masa cu de toate, sa gustam si sa testam ce stiu ei sa faca.
Plaja e aproape pustie, doar un catel facandu-si toaleta, eu si cativa localnici departe, in stanga, topaind pe stanci. Valurile mici, ne-au facut sa ne intrebam unde se poate face surf. Aflam ca locurile bune sunt putin mai in larg si exista barci care te duc pana acolo.

Kuta Beach, cea din Lombok

Tarik insa vrea sa ne arate inca o plaja, zice el si mai frumoasa.
Cu greu ne putem inchipui ce ar putea face o plaja si mai frumoasa, dar pana acum ne-a dus sa vedem numai locuri unul si unul, asa ca il creditam cu toata increderea si ne continuam drumul.
In ciuda popularitatii in crestere, zona de-abia incepe sa se dezvolte, asa ca drumurile lasa mult de dorit.
In mijlocul lor, din loc in loc, sunt copii care zdrangane cate o galeata, pentru donatii. Ei se ocupa benevol cu plombatul cu pietris al gropilor din drumul neasfaltat.
Daca vrei sa te opresti undeva la umbra, tot ce gasesti sunt cateva terase incropite in graba din frunze de palmieri si bambus, iar pentru orice altceva – barca, surf de inchiriat sau fructe – trebuie sa gasesti un localnic intreprinzator. Toate astea fac parte din farmecul locului, dar sunt pe cale sa schimbe in cativa ani. Judecand dupa numarul loturilor pe care s-au demarat constructii de beton, in cativa ani, Kuta din Lombok se va schimba. Va fi ceva mai confortabil, dar probabil si mai aglomerat.

Tanjung Aan

Acesta este punctul cel mai sudic in care ajungem azi si plaja de care ne-a povestit ghidul. Pai, da, a avut dreptate! Mira vos, cum ar zice argentinianul!
Adica mira-te ca prostu´ la cat de frumos e, s-ar traduce expresia de pe chipurile noastre in cazul de fata.

Mira vos!

Iesim de dupa cativa palmieri si ne afundam picioarele in pulberea alba de corali sfarmati marunt. Plaja e curbata dupa forma golfului si lunga cat putem cuprinde cu ochii. In zare se vad stanci ca niste gardieni si se schimba din nou culoarea apei pentru ca incep valurile.
Putina lume, majoritatea copii localnici chiuind in spuma marii. Un urmas wannabe al lui Bob Marley incearca acorduri la o chitara veche sub un copacel inclinat. Cateva barci colorate asteapta clienti pe care sa ii duca in larg sau sa ii plimbe in golf.

Si localnicii sunt la fel de fascinati de acest loc

Constient de impresia pe care ne-o provoaca plaja asta, Tarik se face nevazut alaturi de cativa prieteni sub un umbrar, lasandu-ne timp de doua ore sa ne simtim privilegiati, fericiti si recunoscatri ca am ajuns aici. Mira vos, numai!

Cultura locala si shopping autentic

Pana sa ajungem la plajele din sud, am oprit in cateva locuri pentru a intelege mai bine ce fac oamenii astia, numiti Sasak, ca sa isi castige existenta, cum traiesc si ce se poate cultiva pe insula.
Am fost surprinsa de cate fructe au aici, la un loc. Multe atarna in copaci de-a lungul drumurilor: vedem un fel de merisoare care cresc ca un ciorchine, durian de mari dimensiuni tensionand crengile, mango (desi in Bali nu este sezonul lor, aici, in Lombok s-au copt deja), ananas, banane si fructul dragonului.
Trecem pe langa campuri de orez si de soia in diferite stadii, dar majoritatea culese – e sfarsitul sezonul uscat si toata lumea asteapta ploaia, insa sunt si unele verzi.

Campuri de orez in Lombok, la final de sezon secetos

Prima oprire este intr-un sat specializat in productia de vase ceramice.
Nu exista fabrici, oamenii lucreaza in curtea casei, care nici macar nu este delimitata de a vecinului. E o comunitate si toata lumea participa la treaba.
Ceramica de Lombok este vestita in Australia si Noua Zeelanda.

Habar nu aveam si, gandindu-ne retrospectiv, este foarte posibil ca multe dintre ghivecele frumoase care decorau peluzele perfecte din Auckland sa fi fost chiar de aici!
Vedem fiecare etapa a procesului, de la amestecarea lutului, trecand prin etapa creativa in care Bogdan isi confectioneaza cu putin ajutor o scrumiera decorata cu un gecko, simbolul Lombok-ului si pana la uscarea obiectelor in cuptoare alimentate de cojile nucilor de cocos. Asta este materia prima pentru orice foc in zona, inclusiv pentru gatit, desi exista butelii de gaz.

Cu putin ajutor, scrumiera a fost gata in 10 minute

Partea decorativa o vedem in cadrul altei opriri, la ceva ce pare un atelier specializat unde fie se picteaza manual, cu multa rabdare si migala, fie se acopera cu coji de ou, rezultand un aspect deosebit, ca o marca personala, ca sa stie toata lumea ca acel vas este din Lombok.
Si iarasi ne gandim ca ar merita sa importam astfel de obiecte si in Romania.

Tare migalos procesul, punct langa punct de culoare

Pe drum intrebam ce ar presupune un astfel de business si aflam de planurile antreprenoriale ale lui Tarik, care vrea sa isi deshida un restaurant intr-o insulita apropiata de Lombok.
Ne arata el maine unde! Hopa, ce zi interesanta se anunta si MAINE!

Dar acum mergem sa vedem cum se face un sarong.
Este o piesa vestimentara de baza in Indonezia si intelegem noi ca si in Asia de S-E. Principala piata de desfacere pentru textilele produse in Lombok este cea nationala insa.

Corpul lucratoarei este fixat ca intr-o menghina, pentru a sta drept

In magazine exista variantele ieftine, facute industrial, batik-urile pictate manual in Yogyakarta si exista aceste opere de arta, tesute cu multa truda, cateva luni de zile pentru o singura piesa, dupa un model complicat.

Incerc si eu si inteleg imediat de ce pretul unuia complex depaseste 100 de dolari.
E foarte mult de munca, fiecare fir trebuie batut de trei ori, este obligatoriu sa cunosti modelul si sa te obisnuiesti cu pozitia de lucru, care nu e deloc confortabila.

Ghidul local ne face cunostina cu intreg procesul si se scuza ca este mizerie pe jos – gunoiul se aduna saptamanal si se arde. Vorbeste engleza si ne spune ca, desi se invata la scoala, bahasa indonesia nu e vorbita in comunitatile din insula. Se vorbeste Sasak si multi dintre localnicii care nu isi continua studiile aproape ca uita limba indoneziana. La finalul turului, ajungem inevitabil in magazin si, pentru ca nu putem cumpara nimic, ii explicam omului motivul, rasplatindu-l pentru prezentarea facuta cu cativa banuti.

Satul Sasak traditional

Dar poate cea mai interesanta oprire a fost in singurul sat traditional care isi pastreaza stilul de viata Sasak. In trecut, Lombok a fost sub dominatia balineza, triburile locale luptand sustinut pentru obtinerea independentei. I-au sprijinit pana cand si pe olandezi, vazandu-i ca pe un aliat puternic, care sa ii alunge pe balinezi inapoi la ei in insula. Cand lucrurile s-au asezat, cele doua culturi erau deja imbinate in anumite aspecte, de exemplu cel culinar, iar incet-incet oamenii din Lombok s-a adunat in asezari mai mari, cu mai multe facilitati. Departe insa de a fi o insula modernizata.
Satul Sasak se numeste SADE si este pe o parte a drumului principal ce duce la Rembitan si apoi in Kuta-Lombok.

Casele cu aceasta forma se numesc lumbung

Nu ar fi fost mare lucru vizita asta, in afara de casele cu o forma specifica si curiozitatea satisfacuta de a intra in racoarea uneia dintre ele, daca nu am fi prins un spectacol de dansuri traditionale. Mai intai a intrat in scena orchestra, cu barbatii imbracati traditional, sarongul contrastand puternic cu nuanta camasii si instrumentele la subrat. S-au asezat la umbra unui cerdac si de acolo au inceput sa iasa acordurile armonice.

Artistii Sasak la treaba

Apoi, au intrat in scena doi copii asa de expresivi si talentati incat ne-au facut sa ii aplaudam indelung. Dupa ce partea lor s-a incheiat, am fost introdusi in lumea razboinicilor.
Luptele dintre triburi au fost mimate – desi, dupa expresii si zgomot, pareau chiar autentice – de perechi de barbati cu varste diferite si experienta pe masura.

Omul-pasare a captivat audienta

Finalul a fost al omului-pasare!
Ce costum, ce machiaj si ce figuri pe el!
O sa ne amintim mult timp miscarile lui contorsionate, salturile acrobatice, zambetul nebun si mobilitatea fetei.
Cum sa le rasplatim performanta cand nu exista un bilet de intrare? Intrebam si aflam ca, in Sade, plata este sub forma de donatie. Oricat am da, este binevenit.
Am contribuit incantati si am scris acolo, in ceaslovul ce tine loc de registru, ca doi romani au apreciat spectacolul.

Pe drumul de intoarcere in Senggigi, de obicei cu trafic normal si fara incidente, am dat peste o nunta locala ce blocase intreaga strada. Zeci de masini s-au strans indata, flancate de sute de scutere cu motoarele ambalate si adolescenti grabiti sa prinda apusul pe ele.
Cum e doar o singura sosea si nu exista alternative, am stat mai bine de o ora palavraging cu Tarik, pana cand soarele s-a ascuns de tot in spatele marii. Fara sa ne dea multe detalii, ne-a lasat sa intelegem ca ziua urmatoare se anunta foarte interesanta.
Ceva cu o insula pustie.

Sfaturi si informatii utile:

transferul cu barca rapida din Bali (Serangan sau Padang Bai) pana in Lombok (Teluk Kode) poate costa oricat intre 900.000 si 1.400.000 IDR/dus-intors. Putin peste 100 usd este deci pretul pentru cele mai calitative servicii de transfer, cu plecare din fata hotelului. Cel mai convenabil este sa il achizitionati biletul printr-o agentie, pentru ca au preturi mai bune. Ferry-ul este doar 40.000 IDR, insa agentiile de turism nu il recomanda din cauza ca face mai bine de 4 ore si este nesigur.
din Teluk Kode este nevoie de un transfer pana in Senggigi si acesta este de asemenea inclus in pachetele pe care le gestioneaza colegii nostri de la Destination Services Indonesia si pe care TUI le comercializeaza;
Lombok este parte din provincia West Nussa Tengara, la fel ca si insula vecina, Sulawesi;
vestul este pregatit pentru turisti si se tot dezvolta. Estul este mai salbatic inca, cu mai putine optiuni confortabile;
preturile la cazare si la mancare sunt un pic mai mari ca in Bali. De exemplu, pentru o masa de doua persoane cu desert am platit in Senggigi jur de 250.000 – 300.000 IDR. Noua ni s-a parut ca mancarea nu este la fel de gustoasa ca in Bali, insa sunt si exceptii punctuale: am gasit eclere la o patiserie detinuta de un australian. Se numeste Taman si are si un restaurant alaturat;
nu am vazut sa existe transport public care sa fie confortabil pentru un turist. Nici macar pentru un localnic. Sunt niste masini, ca niste tartacute (microbuze mici-mici), in care se ingramadesc multi sasakci.
taxi-ul este o varianta mai buna, au aparate de contorizare si exista cel putin doua companii prezente aici, printre care si Blue Bird, cea cu care noi n-am avut nicio problema in nicio insula in care le-am folosit serviciile. Insa de departe cea mai nedatatoare de batai de cap si avantajoasa ca timp, informatii si eficienta este masina cu sofer si ghid.
Am testat acest pachet primit de la Destination Services si stim ca va lasam pe maini bune! Pana va obisnuiti putin cu locul este varianta recomandata de noi. Apoi, puteti scoate la lumina si aventurierul din voi inchiriind in restul zilelor scutere. Atentie insa, chiar daca nu e asa de mare aglomeratia ca in Bali, drumurile sunt cu serpentine, pustii localnici (minori) merg repede si am vazut turisti jupuiti serios si iesiti sifonati rau din accidente. Va trebuie permis international (ca sa fiti legali), casca si asigurare medicala. Tineti insa cont ca nu este o varianta pe care cei de la Destination Services sa o recomande nicaieri in Indonezia.
in zonele joase ale insulei este cald, mai cald ca in Bali si este important sa va hidratati. Pe plaja si la munte (sus e chiar frigut), este mult mai bine.
desi in insula au fost cateva cazuri de malarie in ultimii 5 ani, in statiunile turistice si pe drumurile bautute, localnicii se jura ca nu e nicio problema. Cum noi am fost in sezonul uscat, oricum erau putini tantari (sunt peste tot in zonele tropicale) si a fost suficient sa avem un spray si un aparat de bagat in priza pentru a scapa fara nicio ciupitura.