Cu pieptul umflat, cu mainile la subtioara si cu o expresie superioara, personajul din fata noastra nu ne lasa sa ghicim ce avea sa insemne demonstratia la care fusesem invitati de “povestitor” sa asistam cu mare atentie.
Tobele au inceput sa bata un rit domol, moment in care ochii personajului au saltat si au pornit a se misca. La inceput catre cele patru puncte cardinale, marcand ritmul usor de urmarit al muzicii, apoi, pe masura ce degetele celor doi acompaniatori au inceput sa tremure si sa loveasca cu forta si frecventa draceasca instrumentele, cei doi ochi parca s-au desprins de restul fetei si au inceput sa alerge in toate directiile, cu o viteza supra-omeneasca, urmarind sunetele si prinzandu-le in ultimul moment.
Ne-am desprins de realitate. Suntem transpusi in alta lume si asistam la un ritual vechi de multe sute de ani.
Mica Lisabona, Mica Anglie sau Olanda de acasa
Kerala este provincia care se mandreste cu cea mai avansata societate indiana, aproape 100% grad de educatie si cea mai buna calitate a vietii.
Dar mai presus de toate, se spune ca este “tara lui Dumnezeu si statul in care te luminezi”.
Inainte de asta insa, a fost locul in care condimentele proaspete i-au atras pe rand pe portughezi, olandezi si britanici.
In sec. al XIV-lea, Cochin – Kochi pe numele lui originar, era deja oras-port prosper care isi vedea de treaba si de comert cu arabii si chinezii. Se spunea ca daca banii se faceau in China, de cheltuit se cheltuiau in Kochi.
Marturie a influentei chineze stau pana astazi plasele de pescuit imense, care se pot manevra numai in echipa.
Aici este singurul loc din afara Chinei in care am vazut acest sistem de pescuit impresionant si eficient.
In ultimii ani ai sec. al XV-lea, de dupa Capul Bunei Sperante s-au ivit la orizont portughezii, in frunte cu celebrul Vasco da Gama.
Numele lui se leaga pe viata si pe moarte de India, de Calicut si de Kochi, aici fiind locul in care a murit si a fost ingropat pentru trei ani in prima biserica crestina ridicata de europeni in India.
1503, biserica Sf. Thomas.
Comertul cu mirodenii i-a mobilizat catre aceste locuri si pe olandezi, care au preluat controlul de la portughezi in sec. al XVII-lea, dar au fost infranti si alungati de catre mai vechile noastre cunostinte, puternicii conducatori din Mysore, Hyder Ali si Tipu Sultan.
Prezenta britanica a fost cea mai indelungata si a lasat urme adanci in infrastructura si cultura locului. Se pastreaza pana azi copacii inalti care umbreau campurile de antrenemant ale militarilor englezi si numele de strazi.
Lumina filtrata de coroanele bogate cade pestre strazile ce duc azi catre centrul vechi, nederanjata decat de trecerea unor ricse din cand in cand.
Descopera-ti rolul in piesa
In sala, becurile sunt difuze si pe scena lumina picura peste cateva trupuri de barbati.
Unele par inerte, altele se apleaca deasupra lor pentru a le infrumuseta cu o pleiada de culori si extensii din hartie. Asa incepe ritualul.
Timp de o ora, imi este greu sa spun daca oamenii aceia sunt vii sau machiajul este cel care, odata terminat, va insufla viata in ei.
Cand este gata, lumina dispare de tot si scena odata cu ea.
Urmeaza sa asistam pentru prima data la un spectacol Kathakali, momentul din zi cel mai asteptat, cel care m-a facut sa dau “pe gat” cu avant toate celelalte opriri la obiectivele turistice din Cochin.
Emotii generate de ochi si maini
Kathakali inseamna mot a mot “interpretarea unei povesti”. Este un dans complex prin care se aduc la viata extrase din Mahabharata, in reprize de cate o ora. Altfel, interpretarea intregii povesti ar tine privitorul captiv cam 9 ore.
Abhinaya (expresia) este inima spectacolului. Pentru ca ea sa bata cu putere si sa transmita mesajul, caracterul si starea de spirit a personajului, se folosesc aceste machiaje divine, pictate numai cu paste colorate obtinute pe cale naturala, si o serie de mudras.
Adica de pozitii anume ale mainilor – 24 mai precis, fiecare exprimand o stare. Nu se vorbeste, nu se canta toata energia actiunii se transmite prin expresie, culoare si gesturi.
Intre dansul energetic al lui Shiva si miscarile gratioase ale sotiei lui, Parvathi, axa timpului sfarseste prin a se rupe, iar noi pierdem repede orice reper.
Spectacolul ar putea foarte bine sa dureze toate cele 9 ore pentru ca scena devine insasi viata.
In fata noastra, in niste costume supradimensionate decorate cu flori de iasomie, esarfe si bijuterii, apar personajele.
Mai intai Arjuna. Atitudinea spune totul: stapan pe el, mandru de abilitatile lui de a manui arcul si determinat sa obtina unul mai bun. Zeii fusesera impresionati de penitenta lui auto-impusa de a sta intr-un picior si a se uita indelung la soare si pledasera pentru el in fata lui Shiva, pentru ca acesta sa il binecuvanteze.
Dar cum zeii hindusi sunt multi si adora sa se deghizeze, Arjuna va avea parte de incercari. Acestia trimit un demon pe nume Muka, deghizat in porc mistret, sa il omoare. Dar Muka nu este singurul care vine pe pamant sub o alta forma.
La fel ca zeii din Olimp, si lui Shiva ii surade amestecul printre muritori. Pentru a nu fi recunoscut, se deghizeaza in muritor si porneste sa vaneze mistretul.
Atat Shiva cat si Arjuna sageteaza porcul in acelasi timp. Punctul culminant al spectacolului il constituie infruntarea intre cei doi, alimentata de orgolii si mandrii, stari clar exprimate prin lovituri de picior, pumni stransi si eliberati apoi energic si buze tuguiate abrupt.
Scena este luata pe sus de miscarile dansatorilor, degetele muzicantilor par a sparge instrumentele, ochii lor sunt inchisi si spiritul in alta dimensiune.
Dupa un timp greu de definit, Shiva, domolit de Parvathi (interpretata tot de un barbat), recunoaste ca este impresionat de abilitatile lui Arjuna si pune capat confruntarii, dezvaluindu-si adevarata identitate si oferindu-i acestuia arcul sau.
Oricat de subtire ar parea acest fragment din poveste, modul de interpretare si arta de a impresiona spectatorii tine de fapt show-ul in picioare seara de seara. Este foarte dificil ca azi, in lumea complexa si saturata de informatii, sa mai poti starni admiratia unei multimi folosind o tehnica veche de 500 de ani, doi instrumentisti si trei personaje.
Pe parcursul spectacolului nu mi-am desprins ochii de la mainile actorilor care au exprimat pe rand serenitate, mirare, dragoste, manie si nemultumire, decat pentru a-i pironi pe fetele lor. Am tot incercat sa prind linia care delimiteaza mimica reala de expresia imprimata de machiaj, dar nu am reusit.
Pana la urma nici nu este important. Am savurat experienta la pachet cu mirosul de santal si iasomie, cu lumina de reflector combinata cu flacara sfanta din centrul scenei si cu zecile de culori aprinse de pe fetele si costumele personajelor.
Toate intr-o seara magica la malul Marii Arabiei, in Kochi.
Informatii si sfaturi utile:
TIPURI DE SPECTACOLE
- pentru mii de artisti si artizani din Kerala, linia dintre viata reala si viata pe scena este foarte subtire. Nu puteti ajunge aici si rata macar unul dintre spectacolele pe care le joaca in fiecare seara. Si tineti cont ca e nevoie de minim 6 ani de studiu pentru a fi in stare sa joci intr-o astfel de piesa, asa ca niciun artist nu este un amator.
- optiuni sunt nenumarate. Alaturi de Kathakali, exista si Koodiyattom (care inseamna “dans impreuna”) si este forma de teatru sanskrit clasic in Kerala. Foarte apreciat este si Koothu, una dintre cele mai vechi forme de teatru din Kerala.
- in zona spectacolelor folclorice, catre nordul provinciei, merita cercetat mai indeaproape dansul ritualic numit Theyyam. Are loc in jurul unui templu, aduce in prezent obiceiuri tribale de demult si este considerat a fi un mijloc de comunicare intre zeitate si muritori.
- pentru pasionati sau doar curiosi, Kalaripayattu este forma lor de arta martiala si demonstratiile pot fi vazute aproape in fiecare zi, organizate in cadre mai mult sau mai putin profesioniste.
- cei care au ocazia sau isi planifica de asa natura calatoria, pot nimeri in Kerala in timpul celui mai important festival, numit Onam, ce dureaza zece zile si se desfasoara in prima luna a calendarului Malayalam (august sau septembrie dupa calendarul nostru), care aduna zeci de mii de oameni in jurul templelor, alaturi de sute de elefanti.
- revenind la Kathakali, sesiunea de machiaj dureaza o ora si accesul publicului este permis. Se pot face poze fara flash, dar cum toata lumea se imbulzeste aproape de scena este greu sa nu se supere cineva mai din spate.
- noi am fost la teatrul Kerala Kathakali Center, din apropiera falezei.
ALTE ATRACTII DIN COCHIN
- 90% din piperul produs in India este comercializat prin intermediul International Pepper Exchange in Cochin. Magazinele cu mirodenii sunt ca un palat cu camere si intrari secrete: patrunzi pe o usa si iesi pe alta, dupa ce ai trecut prin incapari captusite cu recipiente pline de mirodenii.
Si Printul Charles a fost aci, i-am vazut poza in rama. Pe scurt, nu puteti pleca fara macar o selectie de sofran, piper si scortisoara. Nu este ieftin, un gram de sofran este 15 USD! - o vizita la palatul maharajahului – care seamana cu un conac mai mult decat un palat, dar in interior frescele spun povesti hinduse nemuritoare, intr-o tehnica desavarsita, chiar cu efecte 3D ar fi de asemenea de inclus pe lista!
- sinagoga celor 7 sau 8 evrei ramasi in Cochin supravietuieste din biletele turistice si din sponsorizari. Interiorul este mai atractiv decat exteriorul si merita o privire.
- locuri mai putin turistice, dar fascinante pentru curiosi ar fi piata de peste si spalatoria comuna a orasului.
- o plimbare pe faleza pentru a vedea plasele de pescuit chinezesti (sunt operate doar in scop turistic, cele adevarate nu sunt aici, ci in imprejurimi) poate veni la pachet si cu vederea familiilor de delfini care se aventureaza in port pentru a obtine usor hrana.
- magazinele cu antichitati (vechimea artefactelor ar trebui totusi verificata) sunt o incantare pentru colectionari. De la mici elefanti din os pictati manual, la mobilier pentru palate, gasiti de toate! Livrarea nu este o problema, in India se poate orice, dupa cum zicea unul dintre vanzatorii de acolo.
CAZARE IN COCHIN
Cochin are trei parti, unite prin poduri sau curse regulate de ferry: centrul istoric sau fortul este una dintre ele, partea moderna a orasului alta si insula artificial creata pe care era hotelul nostru si o baza militara este cea de-a treia.
Am stat confortabil la CASINO HOTEL COCHIN care in cateva luni va arata ca nou, multumita etapei de renovare ample prin care trece.
