Daca nu te uiti atent, nici nu iti dai seama ca Phuket este o insula.
Distanta dintre continent si Phuket este atat de mica, incat podul care asigura legatura deabia se inregistreaza pe retina.
Noi am ajuns intr-un mod foarte simpatic, venind din Khanom, intr-un microbuz incarcat pana la refuz cu pachete diverse, cutii cu peste si fructe de mare, aparatura electrocasnica si mai stiu eu ce era in coletele care stateau sa cada peste noi. Clar se castiga mai bine din coletarie decat din transportul de pasageri!
Dar voi nu veti avea aceasta “placere”, pentru ca, daca va doriti sa ajungeti in Phuket, cel mai probabil prima imagine va fi de sus, din avion.
O insula mare, cea mai mare din Thailanda, cu munti impaduriti si plaje albe, o imagine de multe ori sinonima cu vacanta.
Chiar este o insula vizitata din vechime!
Inca din secolul al XVII-lea veneau aici olandezi, englezi si portughezii pentru a face comert cu tinichea (cositor). Multi dintre lucratorii in procesul de extractie erau chinezi, fapt care explica influentele in arhitectura si business-urile din prezent.
Pe plaje insa, numarul turistilor vestici pare a se fi diminuat in favoarea est-europenilor. Peste tot am auzit vorbindu-se rusa, chiar am vazut reclame cu semne chirilice.
Dar de departe cel mai de mirare lucru a fost cand am auzit thailandezi rupand doua vorbe in rusa!
Vanzatoarea de peste din piata radea si ii dadea cu “Balsoi! Balsoi”! aratand catre pestii pe care ii avea pe taraba si catre rusii din fata ei.
Cata adaptare!
Din orasul Phuket in vestitul Patong
In multe cazuri, “vacanta in Phuket” este un o expresie evaziva.
Phuket ofera intr-adevar o varietate incredibila de locuri si activitati, fapt pentru care este si o insula atat de populara. Multe dintre pachetele turistice sunt concentrate in Patong.
Aici, prin 1970, au aparut primele bungalow-uri. Imi imaginez ca la inceput a fost raiul pe pamant: cadru idilic tropical, plaja cu nisip alb, fin, protejat de un golf generos ce aducea la mal apa cu nuante de turcoaz si smarald.
Backpack-erii au fost primii care au luat in primire acest loc, fapt care imi starneste un pic de invidie.
Punctul de cotitura catre turismul de masa a fost construirea aeroportul din Phuket in 1975, ca plan de dezvoltare turistica a zonei.
Faima sa ne-a determinat sa punem Patong-ul in capul listei statiunilor si plajelor de investigat.
Avantajul de a sta aici este numarul sporit de optiuni pentru orice: cazari, sporturi pe plaja, excursii catre alte insulite, viata de noapte, nenumarate baruri, magazine si branduri mari de restaurante. Sigur, trebuie ai un anumit profil de turist si sa nu te deranjeze aglomeratia – cel putin in sezon cand am nimerit noi, aduce un pic cu atmosfera dintr-o Mamaie tropicala.
Cu toate astea, gasesti loc sa iti vezi de ale tale.
Dupa media de varsta, senzatia mea este ca o parte dintre primii turisti sunt recurenti si azi. Desigur, nu mai sunt backpack-eri, dar la cat de familiarizati si relaxati par, sigur au venit de multe ori.
Daca ai ajuns aici cu un pachet turistic complet (pentru ca intr-adevar, pachetele sunt atractive ca tot unitar si in raport cu numarul de zile; mai atractive decat ce ai putea negocia la fata locului), dar vrei sa scapi de agitatie si sa te relaxezi in liniste, ziua poti lua un scuter si vedea ce alte plaje mai are de oferit Phuket-ul, pentru ca sunt foarte multe optiuni.
Seara insa Patong pare a fi centrul distractiei si, din acest punct de vedere, ai ajuns unde trebuie! Barurile sunt foarte bine organizate pentru a face fata valului de turisti: acelasi spatiu are nu unul, ci 3-4 aliniate si inconjurate de scaune inalte. Dupa numarul lor, sper ca si personalul face fata cererii!
Karon Beach
Catre sud, cam dupa 5 km, o alta plaja kilometrica ne-a facut cu ochiul.
Aproape pustie in partea sa sudica si cu doua particularitati: foarte aproape de mal se forma un val, unul singur, care apoi se spargea cu bolta de mal, iar nisipul, foarte curios, se simtea si scartia ca zapada. Am pus piciorul pe multe plaje, dar numai aici am simtit asa.
In aceasta zona se formeaza si un mic lac cu apa de mare, pe malul caruia se catara vegetatie si combinatia de nisip, apa si verde creaza cadrul perfect pentru fotografiile de nunta. Per ansamblu, cred ca este sezonul lor, ca prea am vazut multe de cand am ajuns in Thaillanda!
Catre nordul plajei, atmosfera era mai animata si mai putin romantica. Mai multe familii cu copii, umbrelute si optiuni pentru practicarea sporturilor nautice.
Fiind orele pranzului, lumea se retrasese la umbra oferita de paduricea de pini si palmieri, doar cei mai prieteni cu caldura reusind sa mai stea direct in soare.
Kata Beach
Nu ne-am dat seama unde se termina Karon si incepe Kata Beach, dar s-a produs o schimbare de decor: pinii au inceput sa alterneze cu paduricea de mangrove si lumea sa se inmulteasca.
Intr-o parte a plajei se stransese un grup zgomotos. Ne-am apropiat si noi sa vedem de ce si am prins exact miezul actiunii! A fost greu, nu credeam ca va reusi, dar pana la urma omul a fost inaltat si, pret de 1 minut, chiar a zburat cu parasuta. Dupa care, buf!, entuziasmul i s-a scufundat la contactul cu apa, in rasetele celor din gasca cu care venise.
Cam asta era atmosfera cand am decis noi sa mai merge si mai spre sudul insulei.
Rawai Beach si piata de peste
Piata este un loc (subiectiv) simpatic, pe gustul meu. Mici terase si magazine decorate cu mii si mii de forme din sidef, cu scoici care se lovesc intre ele in ritmul brizei, cu un ponton lung-lung care te arunca direct catre linia orizontului si o piata de peste inedita.
Pe o parte a strazii sunt vanzatorii cu tarabele pline de pesti, crabi, homari, languste, calamari si tot felul de oratanii care mai de care mai tentante, daca nu de mancat macar de vazut. Toata lumea ne imbia sa cumparam, dar noi nu, ca nu avem unde sa le gatim! De-abia pe la a cincea taraba ne-a luminat vanzatoarea: pai va gateste restaurantul de pe partea cealalta!
Ahaaaa! Ce revelatie! Deci cumparam de aici, trecem strada si restaurantele se pun pe treaba!
Nu am mai ezitat, am ales un red snapper de 1kg si ceva, apoi am alergat cu el in mana la singaporezul care venise in Phuket sa-si deschida restaurant (pe motiv ca in Singapore este foarte scump si pentru el)
Asa ne-am ales cu frumusetea asta sa ne incante papilele gustative!
A, da! Rawai are si plaja, plina cu copiii localnicilor, care isi fac ambarcatiuni din cutii de polistiren si isi gasesc de treaba toata ziua.
Asa cresc, pe nesimtite!
Am luat drumul de intoarcere catre orasulul Phuket, dar ne-am oprit si la punctul de belvedere din sud, Capul Phrompthep.
Senzatia este aceea de “stapanul lumii” cand vezi de sus, din cel mai sudic punct al insulei, varfuri impadurite, apa-oglinda, yacht-uri elegante si plaje albe.
Si nu este vorba ca nu am mai fi vazut, dar este una dintre acele senzatii care poate fi traita de sute de ori cu aceeasi intensitate.
Cu apusul in stanga, am refacut drumul inapoi, catre oras.
ORASUL PHUKET
Phuket Town, cum apare el in ghiduri, are un anume farmec, dat de cladirile cu influente portugheze pe care stau scrise insemne chinezesti, de magazinele cu haine si accesorii tentante, dar mai ales de cafenelele amenajate fistichiu. Daca vrei la plaja nu prea ai de ce sa stai aici (Patongul se gaseste la aproape 15 kilometri departare) motiv pentru care atmosfera e mai relaxata decat te-ai astepta. Cel putin in centrul vechi.
Ne-a facut mare placere sa ne incheiem ziua la una dintre cafenele si sa urmarim cum soarele care apunea plimba umbrele pe fatadele cladirilor.
Mai ales ca am avut companie! Ne-am intalnit si aici un cuplu de romani foarte simpatici si relaxati: Ana si Orestis. Si ei calatoreau pe termen lung, fusesera deja in Malaezia si aveau planuri mari: sa ajunga din tara in tara pana in Nepal!
Asadar, cand ajungeti in Phuket, sa stiti ca oraselul merita o vizita, macar de jumatate de zi. Puteti avea foarte multe surprize placute!
Informatii si sfaturi utile:
- Phuket vine de la cuvantul malaezian “bukit”, care inseamna deal, inaltime.
- localnicii nu pronunta PH-ul ca englezii, ci asa cum se scrie PHuket. Banuiala noastra este ca acel F pe care l-am tot auzi importat si la noi, vine cumva de la o modificare peiorativa a cuvantului, prin prisma jargoului englez. E doar o banuiala, nu am cercetat problema!
- diferenta de preturi la mancare de la restaurante intre cele din orasul Phuket si restul statiunilor este semnificativa si se amplifica la lucrurile marunte, culmea. Obisnuita punguta cu fructe care costa 20 THB peste tot in Thailanda, se vinde la malul marii in Patong si Karon cu 100. Masa cu peste a fost cea mai scumpa din “meniul” nostru, 690 THB/2 persoane.
- inchirierea unui scuter este intre 250 si 300 THB/24h. Altfel, exista autobuze si masini care asigura transferuri private, deci sunt optiuni pentru cei care nu vor sa riste pe scuter.
Februarie 2015
