Sfârșit de noiembrie, început de decembrie. Paris. Firește că e frig, lucru asumat aparent cu maturitate încă din momentul achiziționării biletelor de avion. Și totuși, parcă în adâncul sufletului, tot mai speri până în ultima clipă că nu poate fi chiar atât de rău când, vorba aia, ești în vacanță.
Înainte de a înfrunta realitatea pariziană, a trebuit să trecem peste considerentele economice ale celor de la Air France, care s-au gândit să cumuleze două zboruri pe unul singur. Pe cel mai nefericit dintre ele! Cel care pleacă la 6 dimineața și la coada căruia stau toți pasagerii KLM-Air France, buimaci de somn, claie peste grămadă. Atât de plin încât am mai găsit două locuri doar în spate, pe ultimul rând, și am sprijinit peretele de la toaletă întregul drum. Cineva trebuia să o facă!
Paris la pas
Fără mari planuri și fără obiective precise de atins, Parisul a devenit imediat orașul în care am putea trăi zi de zi. Deși vântul ne-a biciuit constant și ne-a împins către muzee, expoziții și galerii, noi ne-am încăpățânat să nu-i facem pe plac. Așa că am mers zi de zi, 8 ore, prin frig și ploaie, explorând pentru început malurile Senei, podurile și clădirile din proximitate.
Încă închisă pentru renovare, Catredrala Notre Damme atrage ca un magnet oamenii, iar noi nu am făcut excepție. Am vrut să vedem stadiul renovărilor, povestea incendiului explicată pe panourile ce împrejmuiesc perimetrul său și ne-am dat seama ce panică trebuie să fi fost pe oamenii care locuiau la doi pași de catedrală, când a izbucnit incendiul.
Aproape de ea, tot pe Île de la Cité, se află o bijuterie arhitectonică plină de vitralii – Sainte Chapelle. Acestă capelă este atât de specială pentru că a fost construită la cererea Sfântului Ludovic, pentru a adăposti Cununa de Spini, un fragment al Sfintei Cruci, precum și alte diverse relicve ale Patimilor pe care le achiziționase. Se stă la coadă, dar merită din plin.
Următoarea oprire și unul dintre locurile prin care am trecut de mai multe ori în timpul sejurului nostru la Paris a fost Muzeul Louvre. Sau mai bine zis curtea sa. De data asta nu ne-am luat bilet pentru a-l vizita, știind că asta e o treabă de două-trei zile întregi.
Am sărit și peste Musée de l’Orangerie și Muzeul Orsay, care mie mi se pare unul dintre cele mai frumoase din Paris, atât pentru amplasarea sa, cât și pentru colecția de lucrări de artă impresionistă pe care o adăpostește.
Am trecut în pas rapid prin Grădinile Tuileries căte haosul din Place de la Concorde și am început să facem zig-zag-uri pe câteva dintre podurile de peste Sena. Merită admirate și ambarcațiunile trase la țărm – noi l-am căutat pe Duncan MacLeod, alias “Nemuritorul”, dar pesemne că plecase către zone mai călduroase.
Tot făcând aceste salturi, ne-am pomenit în fața Muzeului Jacques Chirac, de pe Quai Branly, în apropiere de Turnul Eiffel. La cum arată grădina, sigur este de văzut și interiorul. Poate data viitoare.
Toate locurile secrete din care să fotografiezi Turnul Eiffel nu mai sunt demult secrete, astfel încât până și straduțele laterale erau pline de oameni, în ciuda pandemiei și a vremii mai mult decât neprietenoase.
Aveam să aflăm că se poate mult mai rău, în singura zi cu soare pe care am prins-o! Degeaba ne-am învârtit noi și am tot încercat să formăm un rând că să nu ne aglomerăm în poze, că nu a fost chip. Eu m-am consolat cu o vată de zahăr în lumina apusului, cu speranța că vom mai reveni.
Două dintre locurile perfecte din care se pot face fotografii cu Turnul Eiffel de la distanță sunt Place de Trocadéro, efectiv vis-a-vis de turn, peste Sena și, străduțele lăturalnice din stânga pieței. Desigur, locuri foarte populare, drept pentru care sunt pline de turiști și … oportuniști.
Nu același lucru se întâmplă în dreptul Palais de Tokyo (Muzeul de Artă Modernă din Paris). Curtea sa atrage cel mult skateboarderi adolescenți și turiști obosiți ca noi, în încercarea de a face un shooting creativ.
În spatele muzeului am prins o piață volantă cu vechituri (o varinată restrânsă a celebrelor marches aux puces), ceea ce m-a încântat peste măsură. Am tot căutat un obiect special pentru o miniatură și cred că l-am găsit în sfârșit.
Dar cum nu puteam merge așa, fără „combustibil”, ne-am tot oprit la terasele deschise și încălzite care se află cam la fiecare colț de stradă. Unele sunt închise pentru siestă, dar s-au găsit destule care să ne primească. Deși îngrămădite și suferind la capitolul spațiu, am zis mersi că erau deschise și ne-au adus temperatura corpului la normal. De fiecare dată am vrut să plec cu radiatorul în brațe…
În zilele în care ne-am îndepărtat de Sena am fost în Montmartre, cartierul colorat situat pe cel mai înalt deal din Paris. Accesul în vârf se face fie cu funicularul, fie pe o scară de 222 de trepte. Am ales scara. De două ori în aceeași zi. Ploua atât de rău și șuiera un vântos sus, la Sacré -Coeur, că am dezertat repejor prima dată și ne-am adăpostit într-o librărie imensă la poalele dealului, lângă cea mai apropiata gură de metrou.
Ne-a părut rău că ne-am dat bătuți, așa că pe seară ne-am mai încercat norocul o dată. Lapoviță de data asta, însă am perseverat și am reușit să tragem câteva cadre cu Le Consulat, cu străduța din spatele bisericii și cu cel mai vechi cabaret din Paris, care se numește Au Lapin Agile.
Zilele următoare s-a mai înmuiat puțin vremea și ne-a dat voie să mai facem o tură pedestră de-a lungul Senei, să vedem și noi coloanele lui Buren, situate în curtea interioară a Palais Royal din Paris.
După-amiază să reușit să ajungem până la Bir Hakeim, unul dintre cele 37 de poduri peste Sena, de pe care Turnul Eiffel se vede minunat ziua, dar mai ales seara. Dintre toate podurile pe care am apucat noi să le vedem, acesta mi se pare că se “asortează” cel mai bine cu turnul.
Ultima zi ne-a prins destul de departe de zona noastră de promenadă, mai precis în arondismentul 11. Încă de acum câțiva ani mi-am dorit să ajung aici la un spectacol exceptional de proiecții. L’Atelier des Lumières se numește clădirea care, văzută de afară, nu primește mult credit.
Noi am prins proiecțiile cu viața și opera lui Salvador Dali și trebuie să recunosc că, pentru mine, a fost highlight-ul sejurului.
Deși ne-am întors mai obosiți și mai zgribuliți decât am plecat, am avut plăcuta surpriză să constatăm că la București vremea era chiar …primăveratică prin comparație, fapt care ne-a făcut adaptarea mai ușoară.
“Parisul e frumos în orice anotimp“… ei bine, el o fi așa intrinsec, dar o să-i lăsăm pe alții să confirme, pentru că noi știm sigur că vom aprofunda subiectul în alt anotimp. Unul mai călduros.
Unde ne luam cazare în Paris?
După cum știți deja, Parisul este un oraș foarte mare, împărțit în 20 de arondismente. Dar pe care să îl alegem, că atracții sunt peste tot? Să stăm într-un cartier turistic, unul verde, unul boem sau unul select? Am studiat puțin și am ajuns la următoarele două cazări testate, situate pe aceeași stradă, în Cartierul Latin.
🛏️
Hotel Claude Bernard Saint-Germain
Cameră mare, autentică, deși cam răcoroasă pentru gusul nostru, view tare cochet, la stradă și mic dejun decent.
Sursă foto Booking.com
🛏️
Camera mai mici, modern decorate, călduroase. Micul dejun nu ne-a convins deloc, însă.
Sursă foto Booking.com
***
Iar dacă vreți să aveți o idee de ansamblu, iată câteva caracteristici ale zonelor din Paris.
Arondismentul 1
Nu degeaba este denumit așa. Avem aici Grădinile Tuileries, Pont des Art, Place de Vendôme, Rue de Rivoli și o vedere generoasă a Turnului Eiffel și a râului Sena, precum și Place de la Concorde. Acesta este Parisul pe care îl vedem în filme și în seriale și oricine vine aici pentru prima dată nu-l poate rata.
Desigur, acest arondisment vine cu un cost pe măsură, ceea ce nouă ne-a mai diminuat avântul și ne-a făcut să ne uităm și la alte opțiuni.
Arondismentul 2
Străduțele celui mai mic arondisment al orașului, sunt pline de cafenele și locuri „chic” de cumpărături. Aici este sufletul industriei textile pariziene, destul de zgomotoasă din câte am citit. Ca punct de reper ar fi Grădinile Palatului Regal și faptul că este aproape de Centrul Pompidou.
Arondismentele 3 și 4 (Les Marais)
Aceste arondismente sunt cele mai versatile și au ceva pentru toată lumea. Buticurile luxoase cu haine elaborate de designeri independenți contrastează cu multitudinea de buticuri vintage care vând produse second-hand la kilogram, în același fel în restaurantele haute cuisine constratsează cu braseriile locale transformate în localuri hipster. Din păcate, aceste cartiere sunt notoriu de scumpe, așa că am mers mai departe cu cercetarea.
Arondismentul 5 (Cartierul Latin)
La intelectuali și la studenți! Aici ne-am cazat și ne-am petrecut majoritatea serilor. Câteva repere ar fi Panteonul, Rue Mouffetard cu piața sa, o grămadă de hoteluri tip boutique și mult din farmecul vechi al Parisului, ce caracterizează Cartierului Latin. Zona este plină de studenți care frecventează universități și licee prestigioase și aerul este unul efervescent și jovial. Cu siguranță în ani normali este foarte aglomerat, însă în perioada în care ne-am nimerit noi și în plină pandemie, era chiar deosebit de aerisit.
Arondismentul 6 (Saint Germain-des-Prés)
Unul dintre cartierele mele preferate, numai și pentru fenomenala Sainte-Chapelle sau pentru parcul Jardin du Luxembourg, care domină acest cartier șic de pe malul stâng al Senei. Tot aici sunt nenumărate magazine cu haine, restaurante și cea mai veche biserică din Paris, Abație Saint-Germain-des-Prés, construită în secolul VI. Aici sunt și celebrii les bouquinistes, vânzătorii ambulanți de cărți de pe malurile Senei, despre care am învățat la școală, precum și cafenele celebre, odinioară frecventate de scriitori precum Hemingway și Camus.
Arondismentul 7 (Turnul Eiffel)
Al 7-lea este absolut fermecător, un cartier clasic parizian, preferat de nume celebre din industria modei, așa că cere un buget generos. De altfel, nivelul de prețuri la imobiliare ne-a făcut să căscăm ochii cât cepele și să ne întrebăm ce și cât trebuie cineva să muncească pentru a-și permite un apartament de două camere în Paris? Dar cine se va trezi cu vederea Turnului Eiffel de aproape? Din fericire, pentru noi, turiștii în trecere, Turnul Eiffel se poate vedea foarte bine și stând în alte arondismente.
Arondismentul 8
Acest cartier șic este definit de Avenue des Champs Elysées, care leagă Arcul de Triomphe cu haoticul rond din Place de la Concorde. Zona este plină de magazine de lux și de fațadele spectaculoase ale clădirilor și este mereu foarte aglomerată. Cartierul găzduiește și muzee de artă precum Grand Palais, cu expozițiile sale celebre.
Din această zonă a venit stereotipul că parizienii au un stil impecabil și un gust impecabil.
Aceste două zone sunt zone pline de viață, cu o grămadă de locuri văzut și lucruri de făcut și sunt cartiere grozave de explorat pe-ndelete. Sunt, de asemenea, destul de mari, iar unele zone sunt de la periferiile lor sunt destul de controversate.
Aici am fost la L’Atelier des Lumières. Similar cu arondismentul al 9-lea, este tânăr, distractiv și vibrant.
Când căutați un loc de cazare, țineți cont că în afara zonei Oberkampf, acest cartier nu este complet pus la punct și modernizat, așa că ar putea fi puțin prea mult pentru un începător, mai ales unul care nu are cunoștințe practice de franceză.
Arondismentul 12 (Bastilia)
Unul dintre arondismentele mai mari din oraș oferă un aflux de locuințe la prețuri accesibile și o gamă largă de pensiuni, hoteluri și apartamente de închiriat. Este o zonă accesibilă și sigură, cu acces la liniile importante de metrou care vă vor duce către multe dintre destinațiile importante ale orașului.
Arondismentul 13 (Chinatown)
Acesta este un cartier multicultural, în care se amestecă oameni, arome, scump și ieftin oarecum . Este în afara drumului, bulevardele sunt foarte largi și aerul de Paris este ceva mai diluat. Totuși, zona Buttes aux Cailles se mândrește cu o mulțime de restaurante, cafenele și baruri.
Al 14-lea are o reputație destul de proastă, fiind caracterizat drept plictisitor și prea rezidențial. Are însă ceva farmec, în special pentru cei care caută să se întoarcă în pace și liniște după o zi lungă de vizitare a obiectivelor turistice.
Arondismentul 15
Fără să aibă stralucirea celorlalte, arondismentul 15 se remarcă mai degrabă prin proximitatea cu Domul Invalizilor, Ecole Militaire și Turnul Eiffel, toate aflate în arndismentul 7.
Arondismentul 16
Este extrem de sigur, rezidențial și liniștit și ești la o aruncătură de băț de Arcul de Triumf și de panorama Turnului Eiffel. Este, de asemenea, foarte luxos, cu o populație mare de familii americane care au fost relocate profesional.
Palais de Tokyo este unul dintre reperele care pot livra o doză de artă modernă la una dintre expozițiile lor gratuite și relaxare la un pahar de vin ieftin în cafenenelele înșirate de-a lungul Senei.
Arondismentul 17
Un alt cartier care găzduiește mulți artiști și scriitori francezi consacrați. Se pare că aici, găsirea unei locuințe decente într-un cartier care vă oferă acces la Champs-Elysees și Parcul Monceau, este mai ușor de gestionat și puțin mai accesibilă.
Dacă se întâmplă să vă luați cazare în acest district, este mai bine să fiți mai aproape de stația de metrpu Pigalle sau Blanche, mai populate și să evitați zone de lângă stațiile de metrou Barbès-Rochechouart sau Château Rouge. Însă de vizitat, este un arondisment cu multe atracții celebre.
O parte din arondismentul 18 este ca o carte poștală de epocă cu obiective de văzut, cum ar fi Sacre Coeur, Montmartre și Moulin Rouge. Iar straduțele laterale semi-pustii sunt tare fotogenice.
Arondismentele 19 și 20
Deși există lucruri de văzut, cum ar fi Parc des Buttes Chaumont, piețele și, bineînțeles, faimosul cimitir Père-Lachaise, aceste zone sunt mai degrabă potrivite pentru o excursie de o zi, dacă țineți neapărat, după ce ai terminat totul de văzut în Paris. Lucru greu de crezut.
