Bondarii alearga fluturii, copacii sunt infloriti ca primavara devreme si miroase a flori. O muzica traditionala greceasca iese libera pe geamurile unei furgonete din departare. In fundal, muntii sunt inca inzapeziti, dar in jurul meu soarele imprastie cu darnicie lumina si caldura.
In satul Magoulas, un francez ii explica gazdei sale de la taverna ca azi e ziua lui, face 60 de ani si a venit in Creta sa si-o serbeze. Nu cu nero (apa), ci doreste krasi (vin)!
Eu ma multumesc cu o inghetata de la un magazinas de langa taverna. Desi e ambalata, vanzatoarea imi da si un servetel de la ea, parca ghicind ca sunt sanse sa ma murdaresc iar pe haine, ca in ziua anterioara.
La coltul caselor, oamenii picotesc in plina strada si nu ii deranjeaza nici motorul ambalat cu nerv al cate unui scuter, cu atat mai putin zgomotul aparatului meu cand declansez.
M-am ratacit prin satele de munte, pe drumul care margineste platoul Lassithi, un loc recomandat cu mare incredere de catre partenerii nostri locali, dar si de doamna de la rent a car si de receptionista hotelului in care ne-am cazat. O fi ceva aici, ca prea zic toti cu foc si se inmoaie cand le confirm ca o sa ma duc sa vad!
Pentru cretani, dincolo de frumusetea peisajului, aici este un loc cu o mare incarcatura mitologica. Intr-una dintre pesterile din muntii care marginesc platoul se spune ca s-a nascut Zeus.
N-am mai pus GPSul in functiune, pe de o parte pentru ca am harta, pe de alta parte pentru ca simtul meu de orientare nu se va imbunatati niciodata daca nu-l exersez. In plus, dupa cum arata drumul, sa te ratacesti prin zona asta este 50% din distractie!
Satele cretane din zona platoului sunt o minune, pline de culoare si caracter. M-am trezit de nenumarate ori tragand pe dreapta pentru a face cativa pasi pe stradute si pentru a mai cere un sfat legat de directia in care sa o iau.
Drumul
Sunt (cel putin) doua drumuri care duc catre platou: cel prin Neapoli, cel mai mare sat cretan si cel prin orasul de coasta Malia. Venind din zona Agios Nikolaos, in estul insulei, mi-a fost recomandat sa ma duc prin Neapoli, un drum buclat ce ajunge treptat la altitudinea de 800 m, sa inconjor platoul Lassithi si sa ma intorc pe drumul lejer catre Malia. Cam 125 km in total.
Zis si facut!
Ce este special la platoul Lassithi?
10.000 de mori de vant, spun unele dintre brosurile turistice, 4.000 altele.
Realitatea se invarte mai degraba in jurul povestii lor si a atmosferei redate de cateva fotografii vechi.
Platoul Lassithi a fost locuit fara intrerupere (cu o singura exceptie in timpul ocupatie venetiene) inca din neolitic. Monoicii si dorienii au urmat, iar faptul ca locul a ramas izolat, primul drum catre platou deschizandu-se deabia in anii ’70, a atras atentia cercetatorilor care au ajuns la concluzia ca populatia actuala poarta semnatura genetica a minoicilor.
Ca si in cazul mayasilor, se pare ca urmasii lui Minos inca traiesc printre noi!
Si traiesc intr-unul intre cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut in Creta.
Daca vi se pare ca lipsesc morile de vant promise, cam asa este! Prea „primitive” pentru a tine piept evolutiei tehnologice, aproape toate au fost abandonate in urma cu cativa zeci de ani in favoarea unor alternative moderne.
Totusi, am fost impresionata de procesul inovativ prin care au trecut. Primele mori de vant au fost construite de inginerii venetieni ai sec. 15, iar cele „locale”, construite in Lassithi, au populat valea in anii 1800. Cele mai multe ajutau la irigarea terenului arabil, iar altele erau folosite pentru macinarea cerealelor.
Prin contributia a doi localnici inventivi, de-a lungul a doua generatii, mecanismul a fost imbunatatit considerabil: au fost pastrate axul si paletele cu panze, baza metalica a fost luata de la pompele clasice, iar printr-un mecanis auxiliar de rotatie, morile putea prinde acum vantul din mai multe directii.
Perioada lor de glorie a fost pana a venit cel de-al doilea razboi modial si din pacate azi majoritatea sunt in ruina.
Doar trei au fost restaurate in scop turistic, insa cred ca ar avea mare succes restaurarea lor pe intreg platoul, mai ales ca scheletele metalice sunt inca pe pozitii si imaginea ar putea fi lesne completata prin adaugarea panzelor albe.
Ar arata din nou ca in vederi.
Cele cu baza de piatra au insa nevoie de ceva mai multe interventii pentru restaurare, insa ce frumoase ar fi!
Pestera lui Zeus – Dikteon
Dupa satul Psihro, drumul continua voios catre Plati. Se pare ca directia din care vin majoritatea turistilor nu este cea dinspre Neapoli cum am mers eu, pentru ca sunt putine marcaje si as fi ratat fara efort indicatorul care spune „Stanga”, imediat dupa Psihro, daca nu ma atentiona un localnic.
Cele cateva serpentine si curbe in ac de par se succed rapid si drumul ma lasa intr-o parcare foarte aglomerata. Desi deabia a inceput sezonul, lumea vine in numar mare la cea mai faimoasa dintre cele aprox. 3000 de pesteri din Creta.
Neasteptat de solicitant drumul pe jos din parcare si pana la intrarea in pestera! Se urca destul de mult, cam 20-30 de minute, pana la altitudinea de 1025 m. Chiar a scos sufetul din mine, insa panorama din vale face ca efortul sa se uite repede.
Am preferat sa fac cateva pauze si sa schimb priviri si zambete incurajatoare cu ceilalti turisti, mai ales ca nu am putut chinui un magarus. Si asa cam rad de ei localnicii, impopotionandu-i cu fundite si palarii pentru a fi mai prezentabili in ochii turistilor.
Dupa ultimii 150-200 m, aerul rece si umed al pesterii pare o binecuvantare, insa poate fi la fel de bine si o sursa perfecta de raceala. Pana unde reusesc sa patrunda razele de lumina, muschii si cele cateva plante mai darze inverzesc pe alocuri peisajul. Balustrada este cea mai buna prietena a turistului, deoarece scarile abrupte sunt acoperite cu o pojghita de apa, iar privirii ii trebuie putin timp sa se adapteze la obscuritatea din interior.
E liniste.
Trec pe langa stalactite impresionante, ating in treacat o stalagmita ce pare acoperita cu gheata si ma strecor pe langa coloanele masive de calcar. Pestera e adanca si drumul pana la micul lac de la nivelul cel mai jos trebuie parcurs cu grija. In spatele lui, intr-o incapere modesta, legenda spune ca s-a nascut Zeus.
Sunt multe variatii ale mitului, cea mai larg raspandita fiind aceea ca Rhea, sotia lui Cronos care pe atunci era stapanul Universului, a decis ca al cincilea copil al sau nu va mai fi inghitit de sotul speriat ca unul dintre urmasi ii va lua locul si s-a refugiat in aceasta pestera unde l-a nascut pe Zeus.
Sigur ca dupa ani, profetia s-a implinit si acesta l-a detronat pe Cronos, si-a eliberat fratii din burta lui si asa a inceput hegemonia celor 12 zei din Olimp.
Nu e greu sa te lasi furat de legende in aceste locuri, mai ales ca ele sunt prezente la tot pasul si nu tin cont de epoca si de schimbarea credintelor. La nici 15 km de locul nasterii lui Zeus, o alta legenda minunata capata contur pentru vizitatorul curios.
Kera Kardiotissa si icoana sa facatoare de minuni
Ne spusese ghidul ce face acest loc asa de special si deabia asteptam sa ajung aici. Ma intriga stalpul. Un stalp de care, la un moment dat, in perioada iconoclasta, a fost legata cu lanturi groase icoana Maicii Domnului si in jurul caruia vegetatia ramane verde tot timpul anului.
Icoana a fost furata de trei ori si tot de atatea ori s-a intors la manastire. Daca am inteles eu bine (maicuta-ghid vorbea jumatate in greaca jumatate in engleza, dar cu mare balndete), a treia oara a revenit cu stalpul dupa ea.
Pana la urma, se pare ca icoana a reusit sa fie „furata”, pentru ca originalul este astazi la Roma. In micuta biserica bizantina se afla o alta icoana deosebit de frumoasa de sec. 18, si ea considerata facatoare de minuni.
Dupa-amiza in satul traditional Krasi
Traditiile sunt foarte importante pentru greci, iar cretanii parca tin la ele si mai tare.
Lungile reprize de sforait de la pranz – o traditie fara doar si poate – se pare ca ii tin tineri si cu chef de viata. Dieta de asemenea le da putere, ii scuteste de o gramada de boli „populare” in acest secol si ii lasa sa se bucure de traiul tihnit cativa ani in plus peste media europeana.
In Krasi, satul care a fost pus pe harta turistica de un platan gigantic crescut in piata centrala (24 metri perimetrul trunchiului si 2400 de ani de viata), am petrecut un pic mai mult timp si chiar m-am dedicat explorarii majoritatii stradutelor.
Chiar langa platanul care acopera cu frunzisul sau intreaga piata sunt doua izvoare cu apa recunoscuta pentru puritatea sa si o terasa numai buna pentru a lua pulsul scazut al dupa-amiezei.
Prin aceasta piata a trecut de multe ori Nikos Kazantzakis, cel mai faimos scriitor gec, Krasi fiind locul de nastere al sotiei sale.
Stradutele sunt inguste, casele micute, insa pervazele sunt pline de flori si detalii dintre cele mai simpatice. Pe ulitele principale de pe o parte se aud sforaituri regulate, de pe cealalta parte, intr-o taverna, razbat voci amestecate – lumea discuta aprins un subiect de interes social.
Putin mai sus, trei seniori se zguduie de ras la gluma celui de-al patrulea. Tare ma bucur cand ii vad pe oamenii astia inghiontindu-se si cu ochii micsorati de ras!
Profit ca sunt aici si zic sa cumpar o sticla de uzo. Mi s-a solicitat! Dar nu una „artizanala”, ci una serioasa.
Nu gasesc decat la sticlute miniaturale si optez pentru un rachiu cretan, facut chiar in Krasi. Sper ca se va ridica la nivelul asteptarilor!
Si pt ca tot vorbim de traditii, cea mai buna optiune dupa o zi petrecuta prin satele cretane este o seara in aceeasi nota.
Seara Cretana cu dans si vin rosu
De obicei cam evit tot ce inseamna „grup organizat cu care sa mergem la seri traditionale”. Mi se pare ca autenticitatea manifestarii nu prea mai are cum sa fie acolo, din moment ce spectacolul este conceput exclusiv cu scop turistic. De data asta, ca sa nu fac nota discordanta, am zis sa merg pe mana partenerilor locali, mai ales ca pana atunci recomandarile lor ma nimerisera la fix.
Eram pregatita sa stau pe scaun, sa socializez limitat si politicos, sa aplaud cand si cand si sa o sterg la culcare cu mult inainte ca Cenusareasa sa isi piarda pantoful.
Doar ca nu a fost chip!
Fie am ratat eu pana acum zeci de alte seri traditionale reusite, fie cretanii astia chiar stiu sa faca spectacol, sa antreneze publicul si sa fie naturali, iar o astfel de sera in Creta este mai degraba o exceptie decat o regula!
Cert este ca am zabovit pe scaun numai cat sa mananc ceva si cand pe scena erau pur si simplu prea multi oameni ca sa mai incap. Spectacolul este un bun pretext pentru a cunoaste diverse porturi si dansuri grecesti, totul culminand cu Zorba, desigur!
De unde acest dans? Un bun punct de plecare este cartea mai sus mentionatului Nikos Kazantzakis, Zorbas (Zorba Grecul).
Cand pesonajul principal nu se mai poate exprima prin vorbe din cauza unui sir de emotii puternice, danseaza frenetic.
“Asta se cheama sa fii barbat: Libertate!”
***
Programul serii cretane a fost organizat de partenerii nostri locali de la TUI Hellas in colaborare cu Nova Travel (tour-operatorul din grupul nostru de companii) si este disponibil in agentiile TUI TravelCenter.
***
Informatii si sfaturi utile:
Cazare
Grupul nostru a fost gazduit de Candia Park, un resort amenajat dupa tipicul unui sat cretan situat chiar in buza marii, aproape de Agios Nikolaos. Panorama din bannerul de deasupra este cea de la balconul camerei noastre.
Platoul Lassithi
- platoul are 25 kmp si masoara 11 x 6 km. Pentru o experienta completa, recomand alocarea unei zile intregi, chiar daca se poate forta si „bifa” in mai putin timp.
- cand zilele vacantei sunt limitate, cel mai bine este sa optati pentru o excursie optionala organizata, pentru a castiga timp.
- morile din piatra sunt situate pe inaltimile de la intrarea in platou dinspre Malia, in zona satului Ambelos si se vad de pe sosea.
- tavernele din satele situate in jurul platoului sunt incredibil de pitoresti si servesc mancaruri traditionale delicioase
Pestera lui Zeus
- daca ati plecat in slapi, atentie mare in interior pentru ca e umed si alunecos; in plus, sunt multe scari.
- e bine sa aveti la voi un hanorac; desi poate parea un obiect de carat in plus mai ales in timpul urcusului, inauntru se va dovedi foarte util (ies aburi din gura).
- pestera se afla la 1025 m altitudine, imediat dupa sau inainte satului Psihro, iar intrarea costa 4 EUR/pers.
- pentru fotografii amatori: balustradele sunt rotunde si nu prea sunt locuri potrivite pentru a sprijni camera; trebuie trepied chiar daca urcusul e obositor.
Manastirea Kera Kardiotissa
- este bine semnalizata si se ajunge foarte usor de pe drumul principal catre sau dinspre Malia.
- intrarea costa 2 EUR/pers.
- biserica si frescele sale dateaza din secolele 14-15, ca atare in interior fotografiatul este interzis. Afara teoretic nu, desi una din maicute m-a tot bombanit in greaca si nu am inteles decat „fotografia”.
Seara cretana
- unul din satele in care au loc spectacole folclorice se numeste Karouzanos;
- totul este inclus in pret si nu trebuie sa veniti decat incaltati comod si pregatiti de dans. De treburile logistice se ocupa colegii mei.
