Mormintele imperiale din Hue, Vietnam

Marturisesc ca nu am inteles niciodata aceasta pasiune a bunei mele prietene, Roxana. De fiecare data cand calatoream impreuna si ajungeam intr-un oras, de pe lista cu locuri de vizitat nu lipsea cate un cimitir. Pe cel evreiesc din Praga l-am cautat si i-am dat tarcoale ca niste stafii, pe un frig si un vant taios de ne invinetise unghiile.

De atunci au trecut multi ani, insa sentimentul acela de ghem de lana in stomac cand ma apropi turistic de un astfel de loc mi-a ramas.
Chiar si cimitirele pline de monumente arhitecturale demne de trecut intr-o carte de istoria artei imi creaza un disconfort psihic.
Si iata-ne, dupa un drum de vreo 4 ore, pe o ploaie mocaneasca cernuta cu stoicism de norii plati, in Hue! Unde una din cele doua atractii principale o constituie “vanatoarea” de morminte.

De cateva zile ne facuseram prieteni noi care se tineau scai de pelerinele noastre de ploaie. Norii, caci despre ei este vorba, devenisera o prezenta pe care puteam conta zi si noapte.
Vremea din Hue e recunoscuta ca fiind mohorata, nefericita si racoroasa, dar cu toatea astea localnicii o accepta si isi vad de viata. Ne-au explicat toate asta fetele de la micutul restaurant unde ne aciuasem pentru micul dejun. Nu doar in cuvinte, ci si prin semnele de lehamite pe care le-au facut referindu-se la vreme.

Deci, cum norii nu dadeau semne ca vor parasi perimetrul prea curand, am inchiriat un scuter in speranta ca ii vom fenta si vom putea astfel ajunge la mormintele imparatilor.
Pentru aceasta cascadorie am fi putut lua un tur cu barca pe Raul Parfumat care strabate orasul, tocmi cu ziua doi soferi de scutere (xe-om-uri) sau opta pentru o excursie organizata.
Citisem la alti calatori romani ca mormintele nu sunt usor de gasit, dar tocmai aceasta parte ni se parea noua interesanta!

Pana sa iesim din oras a trebuit sa ne acomodam cu traficul si cu modul de claxonare la fiecare manevra si intersectie.
Nu e asa de aglomerat ca in Ho Chi Minh, dar scuterele tasnesc ca artificiile la fiecare colt de strada, ochii mici ai localnicilor se misca cu viteza luminii in toate partile si trebuia sa fim atenti. Dupa privirile admirative si incurajari, am dedus ca nu sunt multi turisti care se incumeta sa plece haihui cu scuterul.

3 din 7

In total sunt 7 morminte in preajma orasului, majoritatea in partea de sud.
Hue este fosta capitala imperiala a Vietnamului si direct conectata cu o singura dinastie – Nguyễn. Nici macar nu a trecut foarte mult timp de atunci, deoarece aceasta suita de imparati a condus tara intre 1802 si 1945, pana cand ultimul din aceasta familie a abdicat in favoarea guvenului condus de Ho Chi Minh.
Ca oras, Hue a suferit multe pierderi de vieti in timpul razboiului din Vietnam si a fost in mare parte distrus de bombardamente.
Ca si in Cambodgia, puterea de regenerare a fost incredibila si azi Hue este un orasel dinamic, care lupta sa isi recupereze din ruine atuurile care ar atrage mai multi turisti. Dar procesul este unul lent si deci de durata. Mormintele imparatilor fac parte din aceste atuuri, asa ca nu le puteam rata.

Trebuie spus din start ca o zi nu este suficienta pentru a ajunge la toate si ca drumurile sunt in reconstructie, fara semnalizari turistice, asa ca o harta este absolut necesara. Completata cu indicatiile localnicilor, ar trebui sa fie suficient!
Dintre cele 7 morminte, doar trei se disting prin amploare, atitudine si conservare.
Si mai trebuie spus, inainte de a le trece pe scurt in revista, ca in Hue merita stat maxim doua nopti si trei zile, ca experienta care ne-a incantat pe noi a fost sa umblam de capul nostru pe scuter, chiar daca asta ne-a mancat mai mult timp decat in varianta organizata si ne-a expus la cateva tentative (unele reusite, altele parate) de tepe. Oricum, mai multe aici ca in oricare alt loc din Vietnam.

Mormantul lui Minh Mang – clasic, relaxant si meditativ

In spatele fiecarui mormant stau credintele, personalitatea si filozofia urmata de fiecare imparat. Influenta chineza este pregnanta si de fapt nu vorbim de un mormant asa cum il intelegem noi, muritorii de rand, ci de un palat de vara, un loc de odihna potrivit pentru un suflet ales.
Minh Mang a fost un conservator si asta am vazut de cum am intrat. Asemanarea cu templele vizitate in China, organizate pe principiul trecerii de la un nivel de spiritualitate la altul, pe masura ce strabati curtile si pavilioanele se regasaste total in cazul acestui mormant.

Dupa zidul de aparare cu porti masive, se deschide curtea pentru onoruri, pavilionul cu inscriptii funerare – cu o stela impresionata in centru si apoi pavilionul unde este mormantul.
Tot ansamblul este amplasat intr-un cadrul natural seren, cu mici canale, un lac generos si vegetatie matura.
Se spune ca au muncit 10.000 de oameni la el, insa tot nu a fost gata la timp. Au mai trecut 3 ani dupa moartea lui Minh Mang pana cand mormantul sau a fost finalizat si imparatul a putut fi mutat aici pentru a se odihni. De altfel a fost singura data cand poarta principala a fost deschisa. Numai imparatul avea voie sa patrunda prin ea, restul curtii folosea intrarile laterale.

Prezenta localnicilor se face simtita cand cate o gaina zburatacita sau un catel mai infipt trec prin cadru si tulbura linistea, dar in mare locul era aproape gol zilele trecute si am putut sa admiram detaliile si sa ne bucuram de linistea din jur.

Mormantul lui Khai Dinh – bombastic, monumental si aglomerat

Drumul serpuieste printre sate si oamenii intorc capul dupa turisti, iar ocazional le mai dau si informatii gresite. Nu din rea vointa, dar cand intrebi un batran cu varsta matusalemica, e posibil sa nu inteleaga ce vrei. Asa ca am facut un mic ocol, dar pana la urma am nimerit drumul catre mormantul lui Khai Dinh.
Se vede de departe. Este singurul care e cocotat pe un deal, pentru ca sufletul imparatului sa poata supraveghea intreaga zona si totodata accesul celor din afara sa nu fie usor.
Aici linistea nu prea exista, parcarea este chiar in fata intrarii si turistii se imbulzesc pentru cele mai bune poze.

Daca in timpul vietii vietnamezii nu l-au iubit deloc – din cauza taxelor mari pe care le cerea, necesare construirii si decorarii ansamblului acesta – acum se pare ca turistii sunt fascinati.
Au si de ce! Mormantul lui este cel mai extravagant dintre toate.
Dupa ce am urcat 127 de trepte, pe o scara marginita de dragoni incordati, am ajuns la o poarta ce seamana cumva cu cea de la Versailles.

Dupa, urmeaza o succesiune pe doua nivele, cu cladirile aferente ce sunt decorate abundent cu sculpturi si ceramica pictata sparta, pentru a contura noi forme.
Dar piesa de rezistenta este in interior unde, in camera funerara la care barocul si rococoul s-ar fi uitat cu admiratie, intr-un stil particular marcat de excese, troneaza sculptura imparatul.
Este de inteles fascinatia oamenilor cand ajung aici si de ce necesita timp si buluceala pentru a procesa intai ansamblul, apoi pentru a merge in profunzime catre analiza detaliilor.

Am ajuns sa ne uitam la floarea albastra pictata pe ciobul ceramic alb care se adauga altor cateva zeci de mii ca sa formeze, ca un fel de mozaic dinamic, corpul dragonului infasurat pe una dintre coloanele ce sustin camera funerara.
Excesul este fascinant!

Mormantul lui Tu Duc – cel mai intins domeniu cu rol funerar

Dintre toti imparatii dinastei Nguyen, Tu Duc a stat pe tron cel mai mult, dar nu a avut mostenitori – fapt pentru care a fost nevoit sa isi scrie singur stela funerara – si o buna parte din viata i-a pizmuit pe francezi, care deveneu tot mai influenti in Vietnam.
A fost singurul care si-a mutat inteaga curte in acest Oras Interzis sau Palat de Vara care se intinde pe o suprafata mare cat un orasel. S-a retras aici pentru a scrie poeme, pentru a vana pe micuta insula din mijlocul lacului si pentru a fi inconjurat de curtezane.

Noi am ajuns dupa-amiaza, cand grupurile plecau deja, scurgandu-se agale prin poarta ingusta.
Domeniul pare rupt din stampele cu povesti. E o lume fantastica, cu multa vegetatie, rauri in culoarea smaraldului, cladiri incarcate cu simboluri si pavilioane suspendate.
O parte a complexului este cazuta in ruine, cu ziduri acaparate de muschiul verde crud si insecte rabdatoare.

Intrarea principala este in restaurare si va dura cativa ani pana cand ansamblul va fi intregit, insa mai departe, dupa o plimbare de 10-15 minute, apar constructii deosebit de bine pastrate si integrate in natura.
Locul are mult farmec si invita la cateva ore bune de relaxare si mers alene.

Se intuneca repede in decembrie, asa ca nu a fost o idee stralucita sa il lasam la urma, dar asa am ocolit fluxul de turisti si trucurile localnicilor.
Trebuia sa mai avem energie si curiozitate pentru inca o oprire, la prima ora a diminetii!

Palatul Imperial din Hue

Podul ce trece peste Raul Parfumat vibra sub rotile sutelor de scutere, care ocoleau zecile de biciclisti si se fereau in acelasi timp de cele cateva masini mari care au prioritate de gabarit. Pe banda din dreapta, si noi, indreptandu-ne catre “Citadela”.

Asa prezinta localnicii Orasul Interzis din Hue, o mare fortareata a carei constructie a inceput in sec. al XIX-lea in timpul imparatul Gia Long, primul din dinastie (si la randul lui, lipsit de simpatia poporului). Imparatul s-a consultat cu geomancerii care citeau semnele pamantului si asa a ales locatia si pozitia.
Modelul este cel geometric din Beijing, doar ca armonia locului a fost atat de mult distrusa de actiunile militare din `68, incat doar o mica parte din oras a ramas in picioare. Iar din aceasta parte, intrarea principala si unul dintre elegantele pavilioane laterale sunt in restaurari ample si de durata.

Citadela are 10 porti monumentale, noi am intrat si iesit doar prin trei, insa sunt frumos decorate si impozante, cu perspective atent gandite si nimic lasat la voia intamplarii.
Templul principal, care seama cu un alt monument celebru – Templul Literaturii din Hanoi- este restaurat si da masura rafinamentului. Pavilioanele, foisoarele si palatul completeaza imaginea curtii imperiale vietnameze.

Partea care se numeste Orasul Interzis se refera la faptul ca imparatul era singurul barbat care avea voie sa treaca dincolo de poarta lui. Una pesta alta, desi este mai interesant decat Turnul Chindei cum spunea cineva intr-un comentariu, ce a mai ramas dupa bombardament si modul in care este condusa restaurarea contrasteaza puternic cu ceea ce era odinioara. Va mai dura cativa ani buni pana cand locul va avea stralucirea din sec. al XIX si teama mea este sa nu fie prea stralucitor restaurat, pentru ca momentan asa pare.

Una peste alta oprirea din Hue a fost interesanta si ne-a ajutat sa ne conturam o idee despre ce se intampla in tara intre epoca de glorie a Hoi An-ului si cucerirea independentei in anii ’40. Dar in acelasi timp ne-a aratat si o parte a Vietnamului mai putin prietenoasa cu turistii si mai pusa pe facut bani cu orice pret. Dintre toate orasele din Vietnam, Hue s-a dovedit pentru noi cel mai putin primitor.

Din toate aceste motive, si pentru ca deja se facea saptamana de ploaie zilnica, am plecat mai departe dupa doar 3 nopti, catre nord, catre Hanoi. Paradoxal, nordul inseamna in perioada asta a anului soare si sezon uscat. Si oameni simpatici si locuri cu farmec. Indiferent de sezon.

Informatii si sfaturi utile:

Trucuri locale (prezente peste tot, dar parca in Hue mai mult ca in celelelte locuri):
– la morminte, daca va duceti pe cont propriu, o sa vedeti din timp manute care va indruma sa parcati in anumite locuri. Ca si la noi, asteapta ceva pentru acest serviciu, desi parcarea este gratuita. Problema aici este ca nu se multumesc cu ce decizi tu sa dai, ci vor un pret fix pentru un serviciu pe care nu il soliciti si de care nu ai nevoie.
– in Hue am dat peste cei mai insistenti conducatori de ricse si xe-om-uri din Vietnam. Poti trece prin fata lor de 5 ori in decurs de o ora, te vor aborda ca prima data si uneori se vor tine dupa tine pe strada. Daca decideti sa le folositi serviciile, este important sa fie clar pretul de la inceput. Chir si asa, unii sunt manglitori si vor incerca scheme sa obtina mai mult la destinatie. Pentru un drum sub 1 km noi am negociat 50.000 VND pentru doua scutere. Nu stim daca e ok sau nu. Recomandam taxiurile, pentru ca sunt mai economice pe distante scurte decat xe-om-urile si au aparate de taxare. (30.000 VND din extremitatea de nord-est a centrului pana la gara)
– nu dati banii din mana sa ii numere ei, ca nu ii mai vedeti inapoi! Unii localnici profita de asemanarea dintre bancnotele mici si cele mari, ca toate au mult zerouri, si va pacalesc ca le-ati dat o bancnota mica in loc de una cu valore mare.
– cele mai mari comisioane la produsele turistice le-am gasit aici. Pentru doua bilete de tren din Hue in Hanoi, cumparate printr-o agentie de turism (Viet Ecotours) am mai platit aproape unul.
– daca vedeti ceva pe strada si doriti sa cumparati, iar vanzatorul se duce sa va aduca un produs similar, verificati-l pentru ca s-ar putea sa nu aiba aceeasi calitate!
in Hue este mai ieftina cazarea ca in Saigon. Mancarea este la un pret similar, am platit in medie 250.000 VND/masa/2 pers.
inchirierea unui scuter porneste de la 80.000 VND/zi, iar o bicicleta buna tot de la acest pret.
biletele de acces la monumente sunt destul de costisitoare: 80.000 VND/pers. la fiecare dintre cele trei morminte (intrarea la celelalte pe care nu le-am vizitat este mult mai mica si cred ca este gratuita la unul dintre ele), respectiv 105.000 VND/pers. in Citadela. Un lucru simpatic: atat la mormantul lui Tu Duc cat si in Palatul Imperial am vazut se pot face poze in costume de imparat/curtezana!