Adeseori, locurile mai putin cunoscute au fost cele care ne-au adus cele mai mari bucurii, alaturi de senzatia de libertate, asa cum o intelegem noi.
Dintre cele 7 rezervatii naturale din Iordania pe care le-am luat la studiat, am ales-o pe cea mai variata si cea care era in drumul nostru catre sud: Dana Nature Reserve.
In Iordania exista o societate – se numeste Royal Society for the Conservation of Nature (RSCN) – care a luat problema in propriile maini si astfel de zone sunt azi protejate prin lege.
La timp pentru a mai salva ceva. Pana in anii ’90, vanatul si pasunatul excesiv au saracit zona pana la pragul de jos, iar o mare parte dintre localnici au plecat pentru a cauta oportunitati noi in alte locuri.
Programul de reabilitare este considerat un succes in intreg Orientul Mijlociu.
Am aflat cu surprindere ca si romanii au contribuit si contribuie la el: in fiecare an, un grup de tineri vine aici in noiembrie, la final de sezon turistic, si pune umarul la treaba pentru reconstuirea satului Dana.
Probabil ca si acesta sa fi fost unul dintre motivele pentru care ne-au primit atat de bine!
Satul, un mozaic de case scunde cu acoperisuri drepte si ziduri din piatra de culoarea mierii, se afla pe platoul sub care se casca valea abrupta a Rezervatiei Dana.
Dateaza din sec. al XV-lea, din perioada otomana, si a fost plin de viata pana in urma cu o generatie, cand localnicii au plecat in cautarea de noi oportunitati in oraselul de la poale, numit Qadsiyya. Dupa o perioada in care a fost practic un sat-fantoma, acest loc a revenit la viata prin acest program de reabilitate bine gandit in scop turistic.
Desi mai sunt multe case de renovat si lucruri de pus la punct, satul s-a animat, o parte din oamenii locului s-au intors, iar turistii se bucura de o experienta iordaniana autentica.
La ceas de seara, cand am ajuns noi, soarele isi lua „la revedere” de peste valea abisala. Trei copii mai aveau inca energie sa alerge pe stradutele altfel pustii, in timp ce albastrul serii cadea peste sat.
Frigul s-a lasat imediat si am fost poftiti de gaza noastra, Suleiman, la un ceai fierbinte si dulce. Ba ne-a pregatit chiar si masa de seara si ne-a avertizat ca, daca ramanem ultimii, trebuie sa mancam tot!
Suleiman este un bun exemplu de localnic reintors in sat cu un loc de munca important: are grija de oaspeti si de stabilimentul la care ne-am cazat.
Dana Hotel, mii de stele
Hotelul la care am stat nu e chiar un hotel.
Este un ansamblu de case traditionale, renovate si amenajate simplu. Apartine Comunitatii Locale Dana, o forma de imputernicire a localnicilor, de creare de locuri de munca si de revitalizare a zonei prin eco-turism.
Noi am primit o camera simpla intr-una dintre casele de piatra nou renovate (poate chiar de romanii nostri), cu baie inculsa si totul sclipind a curatenie.
Pot spune cu mana pe inima ca a fost locul de cazare in care ne-am simtit cel mai bine si pe care il recomandam din tot sufletul, pentru cei care vor o experienta autentica si apreciaza in astfel de locuri, miile de stele de pe cer.
Exista si alte optiuni pe care le puteti descoperi in sectiunea Utile, insa noua, Dana Hotel, ne-a mers la suflet.
Ah, da, era sa uit! Si aici, pisicile sunt stapane si, imediat ce te asezi la un ceai, va exista o pisica ce te va revendica! Fiecare pare sa isi aleaga o persoana in bratele careia sa se incalzeasca si careia sa ii ceara servicii de …wellness pisicesc.
Nu tu alegi pisica, ci ea te alege pe tine. Tupeu maxim, aia e!
Pe coclauri, prin Rezervatia Naturala Dana
A doua zi dis de dimineata, am pornit la drum alaturi de un ghid local, un beduin sugubet si mare amator de poze! In Iordania (si in tarile arabe in general) este nevoie sa ai acceptul persoanei inainte de a o poza.
Al nostru insa, nu se lasa rugat si ne rasarea in cale pozand cu naturalete.
Pe masura ce urmam poteca, la o ora a diminetii la care norii nu se ridicasera inca, a inceput sa ne povesteasca despre casa lui, rezervatia.
Pe langa suprafata pe care o ocupa, revendicand astfel primul loc in Iordania, Rezervatia Dana mai are cel putin o trasatura unica: cumuleaza 4 zone bio-geografice distincte (mediteraneana, irano-turaniana, saharo-arabica si sudaniana). Adica se intalnesc tipuri de relief, animale si plante din toate aceste zone, iar unele dintre ele cresc azi doar aici.
Formatiuni de calcar, granit si gresie, in zeci de culori, populeaza peisajul de la 1500 m altitudine maxima pana in abisul vaii, la 50 de metri sub nivelul marii, in Wadi (vale) Araba.
Adapostite de formatiunile de piatra, ecosistemele odata amenintate se refac incet-incet. In jur de 600 de specii de plante, 180 de specii de pasari si peste 45 de tipuri de mamifere traiesc aici.
Dar sunt tare zgarcite la vedere.
La un moment dat, am auzit un urlet de lup si am vazut o miscare undeva in departare, prin vegetatia pitica. Stiind ca sunt asa de greu de vazut, nici nu stiam ce sa facem: sa stam sa-l vedem sau sa o luam la fuga? Am ales varianta de mijloc si, cu ajutorul obiectivului tele, am identificat salbaticiunea: un caine adolescentin, probabil la o partida de jogging.
Bun, pai sa ne consolam atunci cu ceva reptile! Soparlele Agama par sa fie cele mai raspandite si, chiar daca fug de rup, ghidul nostru a fost foarte vigilent si a cautat impreuna cu Bogdan prin toate fisurile si pe sub toate pieterele.
Cel mai mare succes l-au avut jos, in vale, pentru ca era mai cald, cu cateva agame si o specie ochioasa de gecko.
In schimb, ne-am bucurat in voie de peisajul spectaculos, de linistea desavarsita si de soarele bland. Am servit chiar si un ceai preparat pe loc, la foc aprins din vegetatie uscata, in timp ce ascultam povesti din trecut, cu beduini pastori si mijloacele lor de protectie impotriva lupilor.
Pe scurt, rezervatia este un loc extraordinar de frumos in care oricine poate petrece cateva zile facand drumetii sau relaxandu-se alaturi de localnici, in drumul dinspre Marea Moarta sau Madaba catre zone mai animate cum ar fi Petra, Wadi Rum si Aqaba.
Orice vizita aici ajuta comunitatea locala redusa sa se auto-sustina si ajuta programul de conservarea al rezervatiei.
Nu am nicio indoiala ca cei care veti ajunge la un moment dat aici, pasionati fiind de natura, veti aprecia si respecta locul!
Pe unde am mai ajuns, ce am vazut si ce am experimentat in Iordania:
- vizita la Petra, una dintre noile minuni ale lumii
- o zi si o noapte in desertul Wadi Rum
- Marea Moarta, muntele Nebo si Madaba
- ospitalitatea iordaniana si atractiile din Amman.
Sfaturi si informatii utile:
Cum ajungi
Noi am ajuns de la Marea Moarta, mergand spre sud, pe Desert Highway. Din Amman, de exemplu, drumul se parcurge in 3 ore si este bine semnalizat. La intersectia cu satul Al Husayniya, drumul face dreapta si se continua catre munti, pentru inca 25 de km.
Masina (minim de 1.4 si cu frane bune, as spune eu, judecand dupa inclinarea pantelor) trebuie lasata in sat, in rezervatie nefiind permis accesul motorizat.
Intrarea in rezervatie costa 7 JOD/pers.
Optiuni de cazare
- De Dana Hotel am povestit mai sus. A fost alegerea noastra si ii puteti contacta direct pe pagina lor de Facebook: https://www.facebook.com/danahotel
Pretul este intre 33 si 39 Eur/camera/noapte, atat doar ca se ocupa foarte repede si trebuie sa rezervati din timp. - In sat mai sunt 4-5 locatii de cazare similare, deschise in case vechi, reconditionate, iar in inima rezervatiei este Rummana Camp, cu 20 de corturi, aprox. 72 Euro/noapte/cort, cu mic dejun, plus taxele locale. Campingul este deschis din 15.05 pana in 31.10.
- in partea joasa a rezervatiei Dana, numita Wadi Araba, am gasit ca fiind apreciata locatia de cazare Feynan Ecolodge.
Trasee
- Traseele se pot imparti pe diferite grade de dificultate, timp (de la 2 la 7 ore), ghidate sau pe cont propriu (4 dintre ele, marcate cu „momai”).
Noi am ales un traseu mediu de 3-4 ore (White Dome Trail se numeste si se poate face doar insotit de un ghid local).
- In brosura aceasta le gasiti pe toate descrise: https://issuu.com/rscnjordan/docs/dana_trail-en
- O excurcie ghidata de 3-4 ore costa in jur de 13 JOD/pers. pentru un grup de maxim 4 persoane.
Altele
- Pe langa minunatiile naturale, in Dana sunt si peste 100 de situri arheologice, la o parte dinre ele putandu-se ajunge in cadrul vizitelor ghidate.
- Este descurajat consumul de alcool in rezervatie, din motive culturale.
- Poti sustine comunitatea locala achizitionand poate un obiect din piele confectionat acolo sau alegand un alt tip de suvenir hand-made!
