Koh Lanta, insula din Thailanda in care nu a ajuns Leonardo di Caprio

Destinatii, Thailanda 2 Comentarii 10

Avem 4 geckos cu coada plata in jurul becului de pe terasa. Ii cunoastem dupa dimensiuni. Cel mai mic se chinuie sa ajunga la 5 cm cu coada cu tot, pe cand cel mai mare are spre 10 si acest plus ii asigura locul optim de vanatoare, chiar langa bec.

Stam intr-un bungalow la cativa metri de plaja, nimic special aici in insula, pentru ca majoritatea au aceeasi structura: sunt construite pe piloni (o ramasita de masura de securitate impotriva animalelor si soparlelor mari), au o terasa cu hamac (ce idee simpla si minunata!), masuta cu doua scaune din bambus si apoi o camera spatioasa cu baie.

Pentru noi este perfect, mai ales seara cand se porneste briza suficient de tare cat sa umfle draperiile din cadrele ferestrelor deschise. Ziua nu conteaza, ca nu stam pe „acasa”!

Concentarat de Thailanda

Koh Lanta are de fapt doua insule mai maricele si cateva stanci semete care le tin companie.

Koh Lanta Yai (adica Koh Lanta Mare) este cea dezvoltata si pregatita sa primeasca oaspeti la orice ora din zi sau din noapte. Vinerea nu este asa de „deschisa” pentru ca este ziua de odihna a locuitorilor, majoritari musulmani.

Asta inseamna pentru noi ca suntem oaspeti nu turisti, ca se poate orice si ca daca nu pot ei, au un prieten sau o ruda care ne poate servi, ca este curat si ca atmosfera predominanta este de liniste si siguranta. Modul in care sunt „lesinate” de atata relaxare pisicile din insula spune totul despre cum te vei simti aici.

Cei numai 27 km din nord pana in sud ne-au dat curaj ca putem explora cum se cuvine insula in doar cateva zile.
Pe cat de mica este insula, pe atat de concentrata in locuri si lucruri!
Doar temple nu are, in rest intreaga Thailanda pare ca s-a strecurat aici.
Toata coasta de vest este pregatita sa primeasca turisti, pe cand coasta de est ofera mai putine optiuni de cazare, dar mai autentice.
Sirul de munti din centrul insulei o tin dreapta si verde, mangrovele care o despart de insula mica sunt pline de pasari si maimute, iar cele doua orasele mai mari – Saladan si Lanta – Orasul Vechi – au insumate fix doua strazi cu cafenele cochete si magazinase „chic”.

Ce sa facem? De unde sa incepem?
De la plaje, desigur, asa ca haidem catre sud!

Jumatatea de sud a insulei – plaje, rezervatie naturala si resorturi

Scuter avem, casca avem, avem si o harta, desi sunt doar doua drumuri mari pe insula, conectate de alte doua, transversale.
Vrem sa ajungem in sudul extrem, in Rezervatia Naturala Mu Koh.
Doar ca nu putem asa, direct, pentru ca dupa cate o rasucire a drumului sau dupa cate un palc de palmieri, sclipeste marea si ne ia ochii dunga de nisip. Sunt plaje lungi, lungi de trebuie sa mijim ochii ca sa nu ne orbeasca lumina incercand sa vedem capetele.

Sunt si oameni. Cativa. Atat de putini incat te miri ca optiunile de cazare sunt totusi aproape pline. La noi si nu numai, toate bungalowrile sunt ocupate!
Explicatia este simpla si o descoperim pe masura ce urcam mai la inaltime pentru o privire panoramica: sunt multe plaje. Aproape toata coasta de vest este o mare plaja, intrerupta cand si cand de cate un cap stancos mai indraznet.
Nu degeaba numele vechi al Koh Lantei insemna in malaeziana „Insula cu plaja lunga”.

Prima oprire o facem totusi pe coasta de est, in Orasul Vechi. Este capitala insulei si are o istorie de peste 100 de ani.
E vineri dimineata, ca atare totul se misca incet. Numai bine, de altfel, pentru ca asa ne miscam si noi. Suntem acomodati si amintirea Bangkok-ului dinamic pare foarte departe.

De-a lungul marii – sau mai bine spus deasupra ei, se aliniaza terase deschise in case vechi, traditionale. Sunt construite pe piloni, iar cand vine fluxul, stai chiar deasupra marii.

Zabovim aici pret de o cafea cu gheata si o plimbare pe digul lung, suficient cat sa ne facem o idee despre atmosfera placuta, datatoare de nostalgii.

Pe drum, mai oprim o data sau de doua ori, pentru ca din loc in loc rasar aceste localuri construite in buza stancii, care ofera niste panorame de zici ca esti in elicopter.
Tot pe aici vedem o poza mare cu di Caprio si cand trecem cu scuterul prin dreptul ei apucam sa citim poate si cea mai buna reclama a insulei: „Leonadro di Caprio has never been here.”
Ce umor simpatic si ce apropos la converitirea insulei vecine – Phi Phi – in ceva ce nu mai are nimic din atmosfera captata in film.

Trecem deci si ne mai oprim doar sa punem benzina langa un elefant legat de picior, in asteptarea turistilor pe care sa ii plimbe… V-am pregatit spunandu-va ca aici este Thailanda concentrata, deci are si parti mai putin bune.

Ajungem la bariera de unde incepe Rezervatia Naturala si alegem sa facem traseul prin padure.

Nu e foarte dificil si nici foarte lung, insa in caldura de la tropice se simte inzecit orice efort. Ceea ce vedem in jur ne rasplateste pe deplin. Padurea este deasa, lasata sa creasca in pace, nederanjata decat de aleea si treptele pe care mergem noi. Altfel, ar fi de nepatruns.
Soarele lumineaza selectiv arborii inalti de zeci de metri si creaza jocuri de umbre si lumini numai bune de inselat ochiul.

Fara sa abunde in mamifere, natura este generoasa si ne arata cand o soparla voinica in varful unui trunchi, cand o maimuta care ne bombardeaza cu semninte aruncate de sus.

Dupa vreo ora si multe opriri, arborii se raresc si poteca ne scoate fix in capatul plajei cele mai sudice.
Stiti ce bine ar fi mers o baie? Apa plata, calda ca ciorba, nisipul fierbinte, palmieri ca decor…pacat ca nu ne luasem costumele la noi.
Am inghitit in sec si ne-am consolat cu inca un urcus, de data aceasta pana la far.

Este simbolul insulei si nu-l puteam ocoli. Sta in varful stancii ce desparte plaja cu nisip de care v-am povestit de o a doua plaja, numai cu pietre rotunde, bine sfelfuite de flux si reflux.
Cum pot fi atat de diferite, nu stiu!

Petrecem ceva timp aici. Se poate si campa! Printre palmierii aliniati sunt mai multe corturi. Cred totusi ca nu este o optiune foarte buna, judecand dupa cetele de macaci cu tupeu cat cuprinde. Paznicii fac tot ce pot sa ii tina la distanta, dar stim din Borneo ca nu este chip si om atat de rapid cat sa poate face fata schemelor de dribling profesionist.
Da, recunosc, nu-mi sunt prea simpatice…

Stomacurile ne-au dat semnalul de plecare. Dupa-amiaza se insinua cu pasi rapizi si vroiam sa mai vedem si ce optiuni de cazare mai deosebite sunt in aceasta parte a insulei. Despre ele scriem separat, dar vreau sa va spun ca sunt variante pentru toate buzunarele, iar amplasarea este mereu pe plaja sau aproape de mare.

Ne-am tras la locul nostru obisnuit de mancare (Tha-ta-tha se numeste), pentru ca este o doamna, care pe langa faptul ca pastoreste acest loc cu mancare divina (de la pizza italiana excelent facuta, la specialitatile thailandeze) ne saluta si daca trecem pe partea cealalta a drumului, de 10 ori pe zi!

Ca majoritatea thailandezilor, nu poate pronunta grupul de litere „pr”, de exemplu si ies niste conversatii delicioase!

Daca un thailandez va cere Sprite, nu o sa ghiciti niciodata ce vrea!

Jumatatea de nord a insulei – port, eco-turism si mangrove

Daca partea de sud-vest poate provoca in cateva zile dependenta si urme adanci lasate in nisip, nordul si estul insulei sunt din alt film.
Unul cu paduri de mangrove si sate de pescari.

Dar pana acolo am zis sa facem un ocol sa vedem si Saladan, oraselul-port in care am ajuns prima data, noaptea. Gasesti cam de toate aici, de la 7 Eleven la cabinete de ortodontie. Multi tineri din insula au bracketi, ceea ce mi se pare fascinant si mereu ma mir de accesibilitatea aceestui serviciu in Asia.

Revenind pe drumul nostru, si in partea de nord a insulei este un parc cu elefanti, caruia i se adauga o crescatorie de serpi (Bogdan zice ca sunt mai bune conditiile aici decat in Chiang Mai), o „scoala pentru maimute” (orice ar insemna asta) si multe gradini cu orhidee.

Dar activitatea in care a fost implicata comunitatea (si banii par sa se duca in mare masura acolo unde trebuie) este un tip de eco-turism construit in jurul padurii de mangrove ce margineste cele doua insule care alcatuiesc Koh Lanta. Mai bine de jumatate din suprafata insulei mici este acaparata de padurea de mangrove!

E un loc deosebit si nu ne-a fost greu sa decidem spre a lua o barca (si un localnic) sa exploram putin! Poate ca optiunea de caiac ar fi fost mai buna ca sa intram pe canalele mici, dar e totusi mare, nu rau si am fi putut ajunge doar intr-o zona restransa.

Verdele asta de magrova este unul anume, crud si…mult!

Verde peste tot, incepand de deasupra radacinilor descoperite de reflux si pana in varful coronamentelor.
Apa imprumuta intr-o oarecare masura culoarea copacilor, dar numai pe margini. Plimbarea ar fi fost fara evenimente majore, daca ananasul pe care barcagiul il adusese intr-o punga (speram eu pentru noi) nu ar fi avut un alt scop.

Am trecut noi pe langa grupuri de maimute care ne-au acompaniat cativa zeci de metri in paralel, alergand pe mal, insa cand, la finalul plimbarii, barcagiul m-a indemnat sa le dau din ananas, am refuzat! Intuiam ce inseamna si nu ma incanta deloc. O data pentru ca din principiu este gresit sa hranesti animalele salbatice si apoi pentru ca macacii nu sunt orice fel de animale. Le lipseste masura, invata cu viteza fulgerului si exploateaza orice slabiciune umana.

Dar barcagiul nu vorbea engleza, el stia una si buna, ca am venit acolo sa vedem maimutele si o sa le vedem! Mult prea de aproape, caci acestea stiu sa inoate!
La primul fosnet de punga, vreo 5 au sarit in apa. In secunda doi, erau in barca, peste noi!
Au ras tot si cand nu au mai putut si-au indesat bucatile ramase in falci si au plonjat in apa cu capul inainte. Trebuie sa recunosc, ca modul in care inoata si se misca este atat de asemanator cu al nostru…
Pana cand si mimica asteia de mai jos ma face sa ma gandesc la niste poze de-ale mele.

Am comentat scena minute in sir si am analizat pozele pe fata si pe dos cand ne-am intors. Stiam ca unele maimute pot inota, dar sa le vedem de la un metru cum plonjeaza cu avant si cum isi tin respiratia pe sub apa ne-a impresionat, nu gluma!

Bine de stiut la capitolul atractii

Un regret totusi avem: ca nu am apucat sa facem o excursie si printre celelalte insulite mici care tin de Koh Lanta.
In jurul lor sunt unele dintre cele mai bune locuri de snorkeling (in Koh Rok, de exemplu) si de scubadiving din Thailanda. Si nu o spunem noi, ci o canadianca pasionata care a venit aici acum cateva luni si momentan tot aici este, ducand turistii sa vada viata subacvatica.

Pe langa plaje si iar plaje, Koh Lanta se mai lauda cu cateva pesteri recent descoperite la care se ajunge inca destul de greu, doar cu ghid, si o cascada in zona central-sudica.

Le-am lasat pe data viitoare, pentru ca avem de gand sa mai revenim! Stim ca zicem asa tot timpul, dar suntem ferm convinsi ca este posibil. Am intalnit multe cupluri care vizitasera lumea cu 20 – 25 de ani in urma, fusesera aproape peste tot, iar acum revedeau locurile si notau schimbarile.
Asta da inspiratie!

Pe scurt, ca sa inchei, cand nu stii incotro sa te indrepti in Thailanda (si nu e greu sa fii confuz, cu atatea insule si locuri grozave), Koh Lanta este o alegere numai buna!

Iar apusurile sunt minunate.

Informatii si sfaturi utile:

CUM AJUNGI

pentru a ajunge in insula nu e greu deloc. Din Krabi este foarte aproape, la cca. 4 de mers cu masina sau cu barca. Din Phuket, pentru ca este ceva mai departe, am facut 6 ore cu microbuzul. Biletul este 28 THB/pers. Biletele nclud si trecerecu cele doua ferry-uri.
puteam sa luam si o barca rapida, cu oprire in Koh Phi Phi, dar nu am ajuns la ora care trebuia. Ar fi costat 1000 THB/pers.

INTRARI SI COSTURI PENTRU ATRACTII

biletul de acces in Rezervatia Naturala Mu Koh este 200 THB/pers.+ 30 THB pentru cei care vor sa ajunga direct la plaja, cu scuterul
plimbarea cu barca prin mangrove este intre 800 si 1000 thb/barca.
caiacul 350 THB/ora.

CAZARE IN KOH LANTA

am dedicat un articol special acestui subiect. Gasiti aici cateva optiuni de cazare in Koh Lanta.

ALTE COSTURI

mancarea in insula este ceva mai scumpa ca in Phuket Town, de exemplu. Exista optiunile „cu localnicii” sau „cu turistii”. Mancarea este la fel de buna, prezentarea, ambianta si decorul fac diferenta. Pe langa ananasum umplut cu bunatati, Tom Yum si salata de papaya va recomand!

in medie, am platit pentru o masa 500 THB, doua persoane
un scuter poate fi inchiriat cu 200 – 300 THB/24h. Majoritatea sunt destul de noi si functioneaza foarte bine. Nu am vazut prea multi oameni cu bicicleta, dar exista si aceasta optiune.