“Sorry Mr. Snake, Thank you Mr. Snake! | Khao Sok, Thailanda” aparține seriei de articole cu tema “Unde să evadezi din Phuket, Thailanda“
Mai sunt 15 minute până să începem turul de noapte în jungla din Khao Sok când la ușa camerei îl aud pe Sid:
– Bogdan! Bogdan! Big python come quick!
Îmi vine să-i sar în brațe.
– Cât de mare, mai, Sid?
– Cât piciorul meu de gros!
Sid măsoară întotdeauna șerpii pe grosime și niciodată pe lungime, ceea ce mă amuză de fiecare dată, dar trebuie să recunosc că are logică. E mai ușor de apreciat grosimea decât lungimea unui șarpe încolăcit. Este doar unul dintre motivele pentru care Sid e cel mai tare.
Thailanda are peste 200 de specii de șerpi, dintre care aproape 40 veninoși.
Din cei 40, 24 de specii sunt vipere, mici bijuterii lucrate de natură în unghiuri și culori create special pentru a dezvăța lumea de convingerea că șerpii sunt niște chestii maronii, slinoase și insalubre. Nu e prima dată când le caut, dar după 2 vizite în regat, în total aproape 2 luni, am găsit fix zero. Ceea ce spune multe despre priceperea mea în ale herpetologiei, dar și despre faptul că a găsi șerpi (mai ales anume șerpi) în Thailanda e o treabă mai grea decât pare la prima vedere.
Daca te uiți pe Internet, zici că sunt peste tot, dar la fața locului orice întrebare care trece de bariera lingvistică va fi primită cu “no snakes here, don’t worry”. Noțiunea de ghid de herping nu există și chiar ghizii de birdwatching sunt reticenți. “Too hot”, “Not the season”, motive se găsesc și cred că le-am auzit pe toate. De data asta va fi însă diferit, am un ghid care chiar se pricepe.
După 2 săptămâni de săpat aiurea pe Internet, undeva în a x-a pagină de rezultate Google, am găsit un post pe Facebook din 2018:
Don’t like snakes? Don’t worry! The chances of you seeing a snake on your own in Khao Sok are slim.
Love snakes? Welcome! Khao Sok has a large diversity of tropical snakes, and our expert guides know just where to look to find them.
Am dat e-mail în secunda 2, am aflat că cel mai bun ghid de șerpi din zonă nu e disponibil, am rezervat pe loc al doilea cel mai bun ghid pentru o zi și o noapte și am zis merci că există.
La 9 dimineața, într-o călduroasă zi de ianuarie, îl culegem din fața casei și în 2 minute îl pune la punct pe șofer, renegociază ceva bani și ne întinde o sticlă de “putere” (cola cu nes și ceva ierburi) care are un gust oribil. De-abia când ne dăm jos se recomandă pe numele lui de scenă: Sid.
(Notă: orice ghid thailandez se va recomanda europenilor pe un nume de scenă care n-are decât vag legătură cu numele lui din buletin. Asta pentru că orice încercare de a rosti un nume de persoană în Thai, corect și complet, se poate lăsa cu accidentări; nu recomand).
Ziua în jungla din Khao Sok 🎍
Turul începe cu tradiționalul schimb de poze, ce reptile am pozat eu, ce a găsit el prin parc și ce anume căutăm. Nu cunoaște speciile foarte bine, dar îmi explică pe îndelete în ce condiții de temperatură și umiditate i-a găsit pe fiecare dintre ei ceea ce e extrem de util și pentru viitor.
După ce ne lămurim că știm despre ce vorbim, suntem prienteni. Asta se simte în faptul că nu merge 3 pași în fața noastră și nici nu ne lasă să scăpăm zâmbind ca proștii când nu înțelegem ce zice.
“Do you understand me?” e întrebarea pe care o vom auzi cel mai des pe tot parcursul zilei.
În primele ore îl punem să repete de nenumărate ori. Obiceiul thailandezilor de a înlocui “r” cu “l” și imposibilitatea de a pronunța “ș” nu e ceva nou pentru noi, dar tot necesită timp de acomodare. Altfel, engleza lui e neașteptat de bună.
– Unde ai învățat engleză, la școală? îl întreb la un moment dat.
– Nu la școală, pe Internet … și aici, făcând pe ghidul.
– Păi cum făcând pe ghidul? Ca să fii ghid nu trebuie mai întâi să știi engleză!
– De fapt, înainte să fiu ghid, eram șofer de bus, așa am învățat lucrurile de bază. Știi care e primul cuvânt pe care l-am învățat? Pipi!
– Pipi??
– Da, turiștii mă rugau să opresc să facă pipi și eu le explicăm supărat că bus-ul nu merge în Phi-Phi, n-are cum. Să vezi ce moace făceau.
Râdem mult, dar șerpii nu apar.
Găsim o viperă de templu, dar la 6-7 metri în copac, aproape imposibil de pozat. O șopârlă endemică în zonă, un păianjen cu coarne și o adunătură de Black Widows sunt highlight-urile zilei. Nu-i rău, dar am mers 15 kilometri, am trecut prin fiecare loc pe unde văzuse Sid vreun șarpe vreodată și in condițiile astea e cam puțin. Convenim că nu suntem la zoo ca să avem pretenții și să ne revedem pe seară, când temperatura scade sub 30 de grade și condițiile vor fi mai bune. Dar nu de la 7-9 cum e turul în mod normal, ci pe la 9 până spre miezul nopții. Șanse mai bune așa.
4 ore mai tarziu fugeam deja dupa piton.
***
Plecarea intempestivă ne duce la locul în care, cu 10 minute în urmă, numitul piton traversa strada.
Trecem frontalele pe maxim și ne apucăm să periem în S-uri plantația de arbori de cauciuc către care se îndrepta. În afara unei cantități impresionante de ciulini pe șosete, nu producem nimic. Îl găsim la întoarcere pe partea celaltă a drumului, ascuns în vegetația din șanț, la 2 pași de Anca. Este într-adevăr cât piciorul lui Sid și măsurat de-a lungul șanțului are mai mult de 3 pași mari. Undeva între 3 și 4 metri, ceea ce ridică mari probleme din punct de vedere fotografic.
În primul rând nu are cum să încapă în poză. În al doilea rând ne înțelegem din priviri că n-are rost să încercăm să-l mutăm. Deși nu e veninos, o mușcătura de piton nu e lucru de joacă.
Nu în ultimul rând, pare că digeră și n-am vrea să-l deranjăm atât de tare încă să renunțe la pradă. Sid încearcă să mai mute din vegetația din jur, ceea ce face reptila să se deplaseze puțin, cât să-și ascundă capul și mai adânc între frunze. E evident că l-am deranjat așa că ne strângem catrafusele și plecăm.
– Sorry mister Snake, thank you mister Snake! îl aud pe Sid zicând în loc de la revedere.
Aruncăm totul în rucsac, potrivesc cum s-o putea adaptorul de frontală pe parasolar și ne afundăm mai mult în junglă.
Noaptea în jungla din Khao Sok 🌌
Acum câțiva ani am avut parte de primul nostru tur nocturn, într-o junglă tropicală, în Borneo. Nu prea știam noi ce și cum, grup mare, potecă îngustă și cam o oră și jumătate toată distracția plus fire-ants, dar am rămas cu o amintire extraordinară pe care am tot căutat să o repetăm. Acum, fiind doar noi doi și cu Sid, o pute face pe îndelete.
Folosim un singur fascicol de lumină cu care “măturăm” bambușii înalți și coroanele arborilor. Se aud doar câteva sunete, în rest, liniște deplină. Mergem în tăcere o vreme, refăcând o parte din traseul de dimineață. Animalele dorm.
Agamidul curios pe care l-am fotografiat ziua, doarme acum călare pe o frunză, atârnând precum pisicile pe un telezivor îngust. Libelulele care stau doar o clipă locului când e soare afară, strălucesc hipnotic la lumina lanternei. Păsările pe care doar le auzeam ziua, picotesc fiecare pe crăcuța ei, la nivelul ochiului nostru și nu par deloc deranjate de noi.
Macacii obraznici au dispărut, însă femela de langur-cu-ochelari și puiul său dorm undeva sus, în desișul pădurii. Le zărim doar spatele.
Dintr-un bambus tăiat, doi ochi bulbucați și o gușă impresionantă își fac apariția. Am ajuns lângă râu și dirijorul dă tonul pentru toată broscăria din jur. Petrecere, nu glumă!
E frumos dar, după două ore de mers, pe măsură ce se apropie miezul nopții, o umbră de regret nu-mi dă pace: la lumina frontalei nu sclipește niciun ochi de viperă. Și ce speranțe mari aveam după ce zilele trecute, într-o mini-drumeție cât se poate de turistică în preajma lacului Cheow Lan, am întâlnit una fără măcar să o căutăm. N-am știut să zicem “Thank you!” și acum s-au supărat pe noi.
Deși a punctat extraordinar cu pitonul de mai devreme, simt că și Sid își dorește mai mult, pentru că decide să mai facem un ultim ocol pe o cărăruie îngustă și plină de liene. Ne strecurăm printre ele, mergând în șir indian. Deranjăm o șopârlă cât să deschidă ochii pe jumătate, să vadă cine trece, dar nimic mai mult. Nu-i bai, suntem foarte încântați de tot ce am văzut, ne putem întoarce!
Și cum ieșim noi pe poteca ultra-bătută de toată lumea și ne apropiem de ieșirea din junglă, sclipește ceva!
Sid se entuziasmează peste măsură! Noi încă nu știm unde să ne uităm exact și ce să vedem, până nu stabilizează el raza de lumină. Iată-l! Un mascul de Temple Viper care, spre deosebire de perechea sa, pândeste la o înălțime rezonabilă.
Pregătesc camera, înfășor frontala în grabă pe parasolar, mă agit stângaci de la prea mult entuziasm dar reușesc să încropesc o ședința foto. Sid este vădit încântat și profită și el de ocazie pentru a-și completa galeria foto de pe telefon.
Se pare că acest mascul nu ne împărtășește deloc avântul. Chiar dacă păstrăm o distanță rezonabilă, este clar deranjat de noi și trece în poziție defensivă (strâns ca un arc, gata să se lanseze spre dușman) după doar 3 minute de fotografiat. Tuturor ne este clar că e cazul să încheiem brusc sesiunea.
Ne îndepărtăm ușor, în timp ce Sid își cere scuze: Sorry Mr. Snake, Thank you Mr. Snake! cu accent pe Sorry de data asta.
Pădurea de mangrove din PhangNga Bay
O săptămâna mai târziu jungla e deja amintire. De două zile admirăm de la înălțime o bucățică din nord-vestul golfului PhangNga și imensa pădure de mangrove ce începe aici și se întinde, pe zeci și zeci de kilometri spre est, neîntrerupt până înspre Krabi.
E cel mai bun habitat pentru vipera de mangrove, dar sunt mici șanse să găsesc una. Ceea ce nu înseamnă că sunt eu prapastios, ci că am mai încercat de multe ori înainte, fără success. Nici măcar pe vecinul de habitat – șarpele pisică de mangrove – care este mult mai comun și mai ușor de văzut, nu l-am găsit decât o singură dată, și atunci dormind la 3 metri deasupra apei, imposibil de fotografiat.
Tema este clară: șerpișorul de 70-80 cm lungime și 2 degete grosime se odihnește la crepuscul pe rădăcinile mangrovelor între 1 și 2 metri înălțime față de nivelul apei. Cine vrea să-l vadă trebuie să fie în stare să ochească o chestie un pic mai mare decât un pachet de țigări, perfect camuflată, din barcă, din mers. Cu cât barca merge mai repede, cu atât acoperi mai mult teren, deci mai multe șanse, dar cu atât privirea trebuie să fie mai ageră.
Prin urmare mici șanse, dar e ultima seară în Thailanda și de data asta am văzut deja 2 specii de vipere, ceea ce infinit mai mult decât în vacanțele trecute. Poate e cu noroc, așa că ne prezentăm la ponton cu o oră înainte de apus, pentru un tur “printre mangrove, unde vrem noi”. Prețul e rezonabil, dat fiind că turele de o zi s-au arvunit până în prânz și bărcile rămase n-au mare lucru de făcut. Despre șerpi aducem vorba de-abia când suntem în mangrove.
Ca să explic ce vreau am nevoie de telefon și multe gesturi pentru că “our captain” nu vorbește engleză. Se uită un pic ciudat la mine, dar i se pare distractiv. Intră în joc și periem timp de o oră malurile. Când mai repede, când mai încet, pe canalele principale, pe unele mai mici, 6 perechi de ochi într-un long-tail boat, scanăm mangrovele până devine imposibil să ne concentrăm chiar și pe crengile din fața ochilor. Nimic.
Drept pauză vizităm o insuliță denumită cu maximă seriozitate de căpitan drept “snake island”. Un mini eco-sistem cu râu, plajă, mangrove, stâncă de calcar și junglă, grupate în 2000 de metri pătrați. Tot nimic.
Deja soarele s-a ascuns după dealuri și nu-l vom mai vedea azi, dar mai avem de ars 15 minute. Decidem să facem un mic ocol pe un canal de lângă ponton, ca ultimă încercare înainte de a ne da bătuți. Supriza ne așteaptă la 50 de metri de locul din care am plecat în urmă cu 2 ore. O viperă de mangrove splendidă. O vedem toți 3 în același timp, facem ochii mari, strigăm “stop” și izbucnim în râs simultan. Cred că e și un pic de adrenalină la mijloc, dar lumina e deja pe ducă. Tragem câte poze putem în 10 minute până subiectul începe să se foiască și să caute să se ascundă.
E suficient, nu-mi vine să cred că am găsit-o în ultima încercare, din ultima tură, într-un habitat atât de vast. Nu găsesc altceva de zis decât ce m-a învățat Sid: “Sorry Mr. Snake, Thank you Mr. Snake! “. De data asta cu accent pe Thank you!
—
Informații și sfaturi utile:
🚌 Transport
- Noi am venit din Khao Lak cu un taxi care ne-a lăsat în sat (Khao Sok Village). A costat 1500 thb (aprox. 40 Eur) pentru 58 km. Există și transport regulat de persoane, însă nu ne-am sincronizat cu el. Bine de știut este că are stație la drumul mare și de acolo mai e de împins un pic bagajtul până în sat.
🏨 Cazare in Khao Sok
-
- Am ales Khao Sok Riverside Cottages pentru locația izolată, review-urile foarte bune și ghizii de herping promiși. Se simte mâna de european experimentat în servicii turistice aici. Totul este bine pus la punct și merge șnur. Costul pe noapte pentru un bungalow a fost de 36 EUR. Detalii și rezervări la acest link.
În procesul de “cercetare&selecție”, am mai studiat câteva opțiuni de cazare în Khao Sok Village pe care vi le putem recomanda ca un fel de lista scurtă:
- Khao Sok Jungle Resort
- Khao Sok Green Mountain View
- Our Jungle House
- Khao Sok Nature Resort
- Baan Khaosok Resort
- Khao Sok Cabana Resort
- Our Jungle Camp – Eco Resort
- Bamboo Family Inn
- Khao Sok Riverfront Resort
- Khaosok Las Orquideas Resort
🎫 Tururi
- Ambele tururi prin junglă le-am luat de la recepție și le recomandăm cu încredere mai departe. Lista de activități oferite de Khao Sok Riverside Cottages este mult mai amplă decât ce am avut noi timp să experimentan, astfel incta va recomandăm măcar trei nopți în acest loc.
🍔 Mâncare
- Ne-am complăcut total în postura de “clienți-captivi” și am luat toate mesele în restaurantul hotelului, înconjurați de jungla deasă.
👕 Îmbrăcăminte/echipament
- Fără să fie nevoie de ceva în mod special, când mergi în junglă este bine să fii un pic pregătit cu: încălțăminte de trekking, pantaloni lungi și șosete înalte, bluză/cămașă/tricou cu mânecă (ideal lungă). Soare nu e, deci lotiunea cu SPF ridicat nu-și prea are rostul, însă spray-ul anti-țânțari, da.
- Un minim kit de trekking în rucsac: apă, un baton de cereale ambalat etanș, dezinfectant, servețele și poate un tricou de schimb.
ℹ️ Altele
- Satul propriu zis (Khao Sok) este la câțiva km de acest loc, și acolo găsiți o grămadă de alte restaurante, centru medical si ATM.
- Sunt țânțari, dar nici pe departe atât de mulți ca în Khao Lak, de exemplu. Ba chiar am fost uimiți de numărul lor redus, cel puțin în perioada in care am fost noi (final de ianuarie).
- Începand cu 12 Martie 2020 sunt 25 de specii de vipere în Thailanda. Mai multe detalii aici: novataxa.blogspot.com
Martie 2020
