De departe, în ultimii 4 ani, în Dobrogea am ajuns cel mai des. Paradoxal, niciodată nu am stat mai mult de două zile, dar la finalul fiecărei ieșiri am avut senzația că au fost mai multe, pentru că am apucat să facem o grămadă de lucruri.
Greu de spus de ce revenim atât de des și de ce “măturăm” coasta Mării Negre de la Sulina și până la sud de Balcic, în Bulgaria. Poate pentru vântureii de seară care stau cu ochii pe noi din vârful copacilor, când trecem spre Cheile Dobrogei, poate pentru grădinile și curțile îngrijite din Jurilovca și răsăriturile minimaliste din Sarichioi. Sau poate pentru Sfântu Gheorghe, cu apusurile sale peste brațul Dunării, plaja de la Vadu și dramatismul coastei înalte din preajma Capului Kaliakra. Ca să nu mai spun de plajele mai puțin cunoscute de la Marea Neagră.
Cea mai recentă escapadă “minimalistă” a fost atât de concentrată încât am considerat că merită trecută în revista, sub formă unui recomandări concise de itinerariu printr-o parte de Dobrogea încă neinvadată de turismul de masă.
Capul Doloșman (Dobrogea)
Iată-ne pe drum, cu prima destinație setată formal pe GPS.
Ne îndreptăm către Capul Doloșman, situat la câțiva kilometri de Jurilovca. Mergem să revizitam Cetatea Argamum, considerată una dintre primele așezări de tip urban de pe teritoriul României, să vedem ce fac pițigoii de stuf și să creem animație în rândul noii generații de tânțăroni supra-dimensionați.
Accesul cu mașina către faleza înaltă este îngrădit anul acesta pentru că se fac escavări arheologice, iar plimbarea la pas este singura opțiune și cea mai plăcută, de altfel. Găsim cu ocazia asta primul mac, încă rozaceu și cunoaștem tânăra generație de căței rezidenți în casa de la intrarea în sit. E bine să ne împrietenim cu ei de când sunt mici, căci mai târziu…slabe șanse.
🏴 Jurilovca – Doloșman: 6 min, 12 Km. Vezi pe hartă.
Jurilovca (Tulcea, Dobrogea)
Ne întoarcem în sat pentru masa de prânz. Jurilovca are câteva puncte forte pe care am mizat în multe dintre călătoriile noastre în Dobrogea. De exemplu, are peste 20 de unități de cazare din care să alegi.
🏨 Opţiuni de cazare testate în Jurilovca:
🛌 Prima dată am stat La Lipoveni, o casă primitoare, autentică, transformată în unitate de cazare.
🛌 Apoi am stat la pensiunea Heracleea, mai mare, mai nouă, cu o grădină generoasă; n-am mai găsit pozele noastre, dar puteți vedea cum arată pe link.
🛌 Iar de data această am ales pensiunea Anastasia, frumos mobilată și amplasată foarte aproape de port. Ca să nu mai zic că a fost deschisă doar pentru noi.
Prețurile cazărilor sunt undeva în jurul a 35 EUR/noapte/cameră, dar le puteți verifica pe linkurile de mai sus.
🚐 Jurilovca are loc de campare pentru van-uri şi motor-home-uri în capătul dinspre Doloșman.
🍴 Are câteva taverne şi mini-marketuri, dar şi o piaţă ce are loc în centru, aproape de biserica, în fiecare duminică. Locul pe care îl alegem cel mai des pentru masă se numește Lotca, oferă și cazare, dar nu am testat-o, așa că nu ne putem pronunța.
🏰 Se ajunge uşor la capul Doloşman, urmând drumul care iese din sat şi se îndreaptă către lacul Goloviţa.
⛵ Are un port generos, din care pleacă diverse ambarcaţiuni către Gura Porțiţei.
🏰 Este la doar 20 km de Cetatea Enisala, următoarea noastră oprire.
Cetatea Enisala (Dobrogea)
Se lasă seara și vântul se întețește. Pe creasta dealului din fața cetății suflă cu putere și ne biciuiește consecvent. Tragem buff-urile mai pe frunte și ne așezăm pe o piatră netedă, în așteptarea apusului.
Contemplăm silueta inegală a cetății Enisala, ridicată pe creasta dealului de puterea imperiului bizantin și de cea genoveză. Rolul său era unul militar, defensiv, de supraveghere a drumurilor pe uscat și de pe apă.
Soarele nu apune chiar în spatele cetății, ci un pic spre stânga, spre câmpurile pline de grafisme. Pe măsură ce coboară, mănâncă din contururile eolienelor și colorează cerul într-un oranj incandescent.
Remarcăm un nor care mătură discret discul solar și, câteva minute mai târziu, vedeta părăsește scena și spectacolul se încheie.
🏴 Jurilovca – cetatea Enisala: 16 min, 17 km. Vezi pe hartă.
Sarichioi (Tulcea, Dobrgea)
Ne trezim la 5 AM și o luăm din loc înainte să se crape de ziuă. Aburul și ceața dimineții ne însoțesc pe toată durata drumului până în satul vecin, Sarichioi. Știm din experiența ieșirilor anterioare cât de speciale sunt răsăriturile pe lacul Razim și nu vream să-l ratăm pe cel de azi.
O mică “durere”: nu găsim cafea în drum și Bogdan funcționează cu ușoare sincope fără. Deși denumirea localității Sarichioi este de origine turcă (însemna,,Sat galben”), populația este preponderent de etnie rusă și, iată, se pare că nu funcționează pe bază de cafea dimineața.
Ajungem chiar la timp și, cum suntem singuri, prindem loc în rândul din față la spectacol.
🏴 Jurilovca – Sarichioi: 22 min, 25 km. Vezi pe hartă.
Jurilovca – excursie la Gura Portiței
Ora 10:00 ne găsește stând la soare ca șopârlele, în fața unui mic-dejun cu icre adevărate (adică icră lângă icră), ceai și mult-așteptata cafea. Cântărim dacă să mergem în portul din Jurilovca să luăm o barca până la Gura Portiței sau să ne îndreptăm către Cheile Dobrogei.
Acum doi ani, de 1 mai, am deschis sezonul pe fâșia asta de nisip ce desparte lacul Golovița de Marea Neagră. Puțin probabil să se fi schimbat multe la Gura Portiței între timp, deși unele lucruri chiar ar trebui.
Decidem să lăsăm Portița pentru un week-end mai călduros din iunie și să mergem către chei.
🏴 Jurilovca – Gură Portiței cu barca: aprox. 20 min. Vezi pe hartă.
Histria (Dobrogea)
Nu e chiar în drum și necesită un mic ocol, însă dacă ai plecat să vizitezi, nu ai scuză să nu-l faci! Histria este o cetate emblematică pentru Dobrogea. A fost ridicată pe malul lacului Sinoe, pe la mijlocul secolului al VII-lea î.d.H și a fost prima colonie greacă de pe țărmul de vest al Mării Negre.
La un moment dat, a bautut chiar și monedă proprie, probabil prima de pe teritoriul actual al României.
Muzeul alăturat arată și el bine, dar afară, în bătaia vântului și călcând printre ruine, este de de parte cel mai plăcut!
🏴 Jurilovca – Histria: 36 de min, 40 km. Vezi pe hartă.
Cheile Dobrogei
Aici vroiam să ajungem, că nu mai fusesem demult și întrebau vântureii de noi, la fel ca și lacertidele și popândăii rezidenți. Facem turul oficial, parcurgând pe îndelete toată distanța și oprindu-ne din loc în loc pentru a documenta fotografic viețuitoarele întâlnite.
Dintr-o mașină răsună muzică la un volum deranjant. Asta este bine, zic eu, că e doar una. Poate suntem înainte de sezon sau poate, cine știe, chiar se îmbunătățește ceva în obiceiul nostru de a ieși la grătar și de a-i anunța/deranja pe toți din jur.
Ne bucurăm că am ajuns aici – mai ales aveam de ales între Cheile Dobrogei, Gura Portiței și Plaja de la Vadu – și către după-amiază plecăm relaxați către casă. Scurt, dar ne-am încărcat bateriile!
🏴 Jurilovca – Cheile Dobrogei: 1h și 6 min, 60 km Vezi pe hartă.
Și încă ceva, în loc de încheire: iar nu am ajuns în Munții Măcin!
—
Îmbrăcămintea adecvată este foarte importantă în orice călătorie. Vezi dacă îți lipsește ceva:
