Stiu ca suntem cu cateva generatii in urma si inca departe de mentalitatea occidentala referitoare la calatorii, insa vreau oricum sa va povestesc despre o doamna pe care am intalnit-o in Borneo.
Calatoare pe cont propriu in aceasta escapada, cu zeci de ani de experienta la activ, s-a gandit ca timpul nu actioneaza in favoarea ei, asa ca trebuie sa “traga tare” si sa vada cat mai multe acum, la 70 de ani, cat inca mai poate.
Casa ei este undeva in Padurea Neagra, la izvoarele Dunarii, in Germania.
Este mare amatoare de trekking si asta se vede in rezistenta cu care infrunta vremea din Kuching. Sunt doar 30 de grade, dar patura joasa de nori si umiditatea de 80% ne fac sa ne simtim ca intr-un cazan cu aburi in care se inabusa ceva sau mai bine zis cineva. Chiar noi.
Ne-am intalnit pe drumul de intoarcere de la Semenggoh , dupa ce am vazut urangutanii.
Inarmata cu un aparat digital compact si plina de un entuziasm pe care nu avea cui sa il impartaseasca, ne-a abordat pe noi, care taman ce pierdeam inca 5l de apa urcand un deal prin padurea tropicala.
Este tunsa baieteste, cu parul aproape complet alb, dar cu pielea intinsa. Calatoreste light, cu un rucsac mic si poarta haine tip safari. Desi recunoaste ca simte caldura ca si noi, nu pare sa o afecteze in mod deosebit.
Acum o luna a plecat de acasa pentru a face un tur de Asia.
Prima oprire fusese Seul, unde – ne confirma cutremurandu-se de ras – poti sa dai cu bomba in metrou ca nimeni nu isi ridica ochii din smartphone. E plin ochi de lume si absolut fiecare persoana se indeletniceste cu butonatul telefonului mobil.
Pana anul asta credea ca e o fita si ca ei nu-i trebuie, dar uite ca s-a razgandit. De ce?
Pai a intalnit o coreanca in dormitorul comun din hostelul in care a stat, care i-a explicat cum poate folosi telefonul mobil pentru a calatori. Si a convins-o!
Astfel ca, prima investitie cand revine in Germania asta va fi: un smartphone!
Acum calatoreste cu Lonely Planet in rucsac, asa cum face de aproape 50 de ani, dar gata! Clar e momentul sa treaca la etapa digitalizata.
Revine in prezent si ne spune despre Japonia, urmatoarea ei oprire.
“Asa ceva…”, isi cauta cuvintele in engleza de altfel perfecta, ca sa ne spuna ca Japonia este top! In orice! Kyoto, o minune, mai ales ca pasiunea ei sunt orasele cu istorie si cultura.
Zice ca SUA se duce in jos, China vine puternic, dar mai are multe de invatat si de rafinat, insa in Japonia…asa ceva….colacul toaletelor in WC-urile publice este incalzit! Asta i s-a parut cel mai amuzant. Se scutura din nou de ras si se prijina de bratul meu pentru echilibru.
O ora cat a durat intoarcerea cu autobuzul inapoi in Kuching ne-a facut un tur de glob si ne-a povestit cum s-au schimbat tarile in care a calatorit de mai multe ori. Ii spunem ca am fost in China si isi reaminteste de perioada in care a vizitat-o prima data.
“Era mai usor sa ajungi din Berlin in China cu trans-siberianul decat din Germania de Vest in cea de Est”.
Nu incearca sa fie sfatoasa, ne povestea cu umor despre ciudateniile fiecarui loc si despre placerea cu care le-a descoperit pas cu pas.
Unde se duce dupa Borneo? Sa faca un tur de Indonezie si apoi, peste o luna, se intoarce acasa. Dar nu sta mult, ca la varsta ei timpul nu trebuie irosit. In martie pleaca din nou!
Ce concluzii tragem noi de aici?
Lasam pentru o clipa banii si nivelul de trai la o parte sau cliseu ca “in Germania normal ca se poate!”
Conteaza, dar nu sunt factori determinanti.
- Doamna asta calatoarea singura la ’70 de ani! Asta tine numai de ea ca persoana, nu de bani. Gradul de siguranta al oricarei calatorii este in mare parte o optiune personala si graviteaza in jurul cantitatii de riscuri pe care vrea fiecare sa si le asume.
- In tarile scumpe, alegea cazari in hosteluri si guesthouse-uri, uneori in dormitoare comune si investea in experiente, nu in confort! Asta ii permitea sa petreaca mai mult timp intr-un loc si sa interactioneze cu oameni de peste tot.
- Adaptabilitatea ei si trecerea peste pragul “lucrului cunoscut” sau “asa am facut mereu” ne-a impresionat profund. Crede ca tehnologia este viitorul si neaparat vrea si ea sa tina pasul si sa o foloseasca. Ii jucau ochii in cap de nerebdare cand vorbea de achizitia unul telefon inteligent.
- Pasiunile cultivate si curiozitatea tin de multe ori loc de pastile. Femeia, a carui nume nici macar nu-l stiu, este pasionata de orase cu istorie bogata si este curioasa in privinta proiectele tehnologice prin care poate controla functiile intregii case doar din telecomanda (sau smartphone).
- Capul sus, zambetul pe buze si ochii vioi! Asta este atitudinea care face diferenta si care ii atrage si pe ceilalti din jur. Si doamna aceasta le avea pe toate.
Nu este prima data cand intalnim in calatoria noastra astfel de persoane. Ba mai mult, avem si acasa exemple similare.
Cele mai bune modele sunt in jurul nostru, sunt oamenii pe care ii intalnim si care ne reamintesc ca se poate trai frumos la orice varsta, iar calatoriile pot fi un elixir al tineretii.