Ascuns dupa porti mari, langa raul sacru al incasilor
Raul Urubamba are diferite denumiri pe masura ce curge prin mijlocul Vaii Sacre a incasilor. Aici, la o ora de Cusco in directia Machu Picchu, se numeste Vilcanota.
De-a lungul acestei vai sunt cateva orase construite pe ruine incase si pre-incase, cum ar fi Pisac si Ollantaytambo, care merita o galerie dedicata de poze si cateva explicatii, pentru ca sunt la fel de spectaculoase ca Machu Picchu.
Dupa ce toata ziua am petrecut-o vizitand aceste locuri, seara am ajuns la hotelul ce urma sa ne cazeze inainte de a porni pe Inca Trail. Nu apucaseram sa ne uitam foarte atent unde si cum este, pentru ca experientele trecute in Peru ne asigurasera ca nu poate fi rau.
Loc de retragere si reculegere
Poarta mare de la intrare s-a deschis incet, cu mare fast. Complexul este o fosta hacienda coloniala din sec. al XVII-lea. Yaravilca se numea si casa originala este inima complexului.
Am mai ‘sapat’ un pic; eram curioasa cum apare un asa complex intr-un loc relativ retras. Accesul se face de la drumul mare pe o cararuie neasfaltata, care sporeste misterul. Am aflat ca proprietatea apartine unui antreprenor care are o suita de clinici medicale particulare in toata tara, dar si aceasta franciza de hoteluri. Mai stim noi persoane cu trecut medical si pasiune pentru turism, nu?
Cum dimensiunea proprietatii este impresionanta – 4 hectare – am facut turul in masinuta de golf. Alternativa este o caruta cu un cal alb si un birjar docil si zambitor.
Dar noi aveam doar doua ore pana cand se intuneca pentru a descoperi complexul, asa ca am pornit.
Lame la pascut, pesti in iaz si papagali vorbitori
Am “bifat” in turul nostru o serie de spatii care particularizeaza si infrumuseteaza acest loc.
Receptie cu vitralii colorate ce filtreaza lumina este? Este.
Galerie de arta, muzeu si sala cu lucrari ale artizanilor locali au? Au.
Dar sala de cinema? In hotel? Hai ca asta nu pot avea! ….ba da, au! Si ruleaza Los Juegos del Hambre! Nu e simpatic cum traduc ei Hunger Games?
Va mai dau un exemplu si gata: El Hombre Arana dos (Spiderman 2)! Hihi!
Continuand turul, ne-am intrebat daca gradina cu orhidee aduse din cloud forest si din jungla amazoniana au facut? Au facut si asta.
Dar o capela pentru ceremonii (nunti si reinoiri de juraminte), presarata cu flori si amplasata in mijlocul unui lac or avea? Au! Se numeste foarte sincretic, Capela Zeul Vanturilor.
Si toate acestea se afla intr-o mare gradina in care ne-am si ratacit, unde pasc libere lame blanoase si din inaltul copacilor, papagalii striga “Hola! Hola!”
Mai multe iazuri pline de pesti si piscine impecabile aduna reflexiile naturii si ale cladirilor coloniale din complex, valurindu-le usor cand adie vantul.
Ce e mai bun pentru oaspeti
Se intuneca si ne-am grabit sa vedem si SPA-ul, alaturi de sala de fitness. Aflasem ca SPA-ul de aici este unul dintre cel mai mari, bine dotate si specializate din America de Sud.
Un loc in care se remonteaza corpul, mintea si spiritul.
Cum niciodata (dar absolut niciodata) nu am apucat si eu sa testez beneficiile vreunuia dintre SPA-urile hotelurilor la care am stat, am ramas doar cu privitul si minunatul: camera hiperbarica cu fotolii imense si vedere catre rau, sala cu jacuzzi si circuit de saune (inclusiv afara am vazut una incasa), sala de meditatie si mai multe sali cromatice, pentru diferite tratamente: antistress, infrumusetare, reintinerire, aclimatizare si mai multe programe de recuperare.
Camera noastra pentru noapte de dinaintea aventurii Inca Trail a fost prea mult.
Mult prea mult pentru o singura noapte. Fiind in casa coloniala de sec. XVII, tavanul era atata de inalt incat au pictat partea superioara a peretilor ca sa nu para asa de gol! O lada de zestre pe post de comoda si jilturi cu istorie.
Ne-a fost si jena sa deranjam tot patul matrimonial! Era imens.
Dar nu ne-am putut abtine sa nu testam jacuzzi-ul dublu, mai ales la gandul ca ne asteptau trei nopti de dormit pe pamant, la mai putin de 0 grade! De regula, in hotelurile in care mai fusesem, jacuzzi-ul era doar pentru o persoana. Aici s-au intrecut cu spatiul!
La capitolul mancare am apucat sa testam doar mini-barul si micul-dejun bufet, dar hotelul se lauda cu singurul Sushi Bar din Valea Sacra (acum, eu nu m-as duce in Peru sa mananc sushi, ci ceviche, varianta locala de peste crud cu sosuri) si cu Restaurantul Gourmet Pukawi.
A doua zi, am plecat inainte sa se lumineze, asa ca ultimele poze facute au fost cateva nocturne spectaculoase!
La revedere, trebuie sa mai revenim!
Localizare: intre orasele Pisac si Ollantaytambo, in Valea Sacra.
Aeroportul din Cusco este la 68 de km distanta.
Camere: 115 decorate intr-un stil luxos, amestecand elementele coloniale cu cele minimaliste, moderne. Sunt inclusiv 14 apartamente inconjurate de gradini cu plante native.
Facilitati: galerie de arta, muzeu, gradini cu orhidee, capela traditionala, cinema, biblioteca, 4 sali de intruniri cu o capacitate de 250 de persoane, business center si bineinteles SPA-ul.
Restaurante: 5 zone (Pukawi gourmet, Rikhuna, coltul vegetarian, pisco bar pe doua etaje si un sushi bar) in care se poate testa bucataria locala mixata cu tendinte culinare din toata lumea.
Piscina: o frumusete de piscina in prima curte a hotelului si iazuri in a doua.
WiFi: gratuit, in tot hotelul.
