Galapagos pe cont propriu - pentru nebuni sau pasionati! (1)

Destinatii, Ecuador, Experiente, HaiHui Nici un comentariu 5

Cine oare nu a auzit de aceste insule din Pacific?

De pe vremea lui Cousteau si a Teleenciclopediei au facut deliciul realizatorilor de documentare despre viata animalelor si este o prezenta constanta in programele de acest gen.
Situat chiar pe linia Ecuatorului, in largul Oceanului Pacific si apartinand administrativ de Ecuador, Arhipelagul Galapagos aduna 18 insule de origine vulcanica, unele dintre ele fiind inca in formare (Isabela, de exemplu), 3 insule mai mici si 107 stanci de dimensiuni variate.

Animalele unice ale acestui loc, multitudinea de insule rezervatii naturale si unele dintre cele mai fascinante locuri de scufundari de pe glob il fac un fel de Mecca al amatorilor de natura si experiente unice. De aceea a fost una dintre primele destinatii de vacanta pe care le-am pus pe lista atunci cand am facut planul calatoriei.
Insa am facut o mare greseala de care ne-am dat seama imediat ce am ajuns aici: insulele Galapagos nu sunt o destinatie de vacanta obisnuita.

Variante de a ajunge aici

Va suna ciudat, dar asa este!
Daca va doriti o vacanta relaxanta si fara griji, nu o veti gasi aici. In primul rand este destul de greu (si implicit scump) de ajuns aici. Singurele zboruri sunt din/prin Ecuador (din Quito sau Guyaquill) si, desi sunt doar 2 ore de zbor, pentru straini preturile sunt piperate (cca. 350 -400 USD/pers.).

Apoi, odata ajuns aici, varianta recomandata este o croaziera pe un vas mic de 10-15 persoane care se te poarte prin toate insulele timp de 5, 6 sau 7 zile. Preturile variaza intre 1500 si 2000 USD de persoana si am inteles ca experienta nu este dintre cele mai placute. Mancarea lasa de dorit, iar dormitul in mijlocul oceanului, pe un vas atat de mic, poate fi o experienta dureroasa.
Am vazut si variante sub 1000 USD la agentiile locale, chiar si la 500 USD, insa nu avusesera curaj nici sa puna poza cu vasul respectiv in reclama, deci nu am recomanda.

Varianta de croaziera pe un vas mare, de 100 de persoane, 5 zile, urca cu rapiditate la 1900 USD/pers.
Si va mai las la final un link in sectiunea Utile, pentru a vedea de curiozitate la cat ajunge o croazierea organizata de National Geographic.
Se spune insa ca ar fi mai usor si mai placut asa, in varianta croaziera, decat sa iei cazare pe una din insule si sa incerci sa te descurci singur.

Noi am ales ultima varianta in ideea de a putea prezenta o optiune mai accesibila, si ce a iesit va invitam sa descoperiti mai jos.
Exista probleme logistice, probleme de infrastructura si tot felul de alte neajunsuri care va pot face sa uitati complet de relaxarea propusa. Daca insa sunteti dispusi sa vizitati aceste insule experienta noastra va poate ajuta sa va setati corect asteptarile si sa navigati ceva mai usor in acest hatis.

Am aterizat, ce fac?

In primul rand e bine de stiut ca dintre toate insulele arhipelagului, doar 3 ofera locuri de cazare: Santa Cruz (care are si cel mai mare oras-port dintre toate, Puerto Aroyo) , Santa Isabela (cea mai mare insula si singura strabatuta de Ecuator) si San Cristobal (aici este si orasul-capitala).
Doua dintre ele (Santa Cruz si San Cristobal) au aeroporturi pentru zborurile de pe continent.
Noi am ajuns aici aterizand pe Santa Cruz, mai precis pe o insulita din nordul sau, care se numeste Baltra. Este legata de insula mare printr-un canal.

Linia aeriana cu care zbori ofera inclus transferul cu un microbuz pana in port. Trecerea canalului dintre cele doua insule se face in barci micute si costa 1 USD/pers. Apoi, te descurci singur pe cei 45 de kilometri pana in Port Ayora.
Asta inseamna ca ai de optat intre un alt microbuz (2 USD/pers., 45 de minute) si un taxi (18 USD/cursa, 30 de minute).
Dat fiind ca prinsesem primul microbuz si prima barca ne-am riscat la transportul public. Drumul a fost ok, insa odata ajunsi in port, desi mai aveam o ora pana pleca barca, am aflat cu surpriza ca toate locurile erau ocupate.

Aici ar fi de mentionat ca, desi pe internet se spune ca este un singur transferur pe zi, ele sunt de fapt 2. O data am vazut plecand 3 barci pentru transferul de dimineata (de 25 de locuri fiecare), insa nu este o regula.
Amuzant este ca, desi peste tot se spune sa iti rezervi transferul cu o zi inainte acest lucru nu este de fapt posibil on-line. Probabil se poate face contactand o agentie de turism.
Ar fi de incercat, pentru ca, oricat te-ai grabi de la aeroport spre port, aceste barci se ocupa cu amatorii de tururi si excursii aflati la fata locului, care opteaza pentru ele cu zile inainte.

Noi alesesem cazare in Insula Isabela si ne-am agitat destul de mult la fata locului pentru a gasi o alternativa. Singurul lucru pe care l-am obtinut a fost promisiunea unei barci care avea de facut un tur pentru un grup mare de turisti a doua zi si care, ca sa nu mearga goala ne-ar fi luat pe noi si inca 4 persoane in aceeasi situatie, dar doar daca marea o permite, pentru ca pe seara valurile se intensifica.
Nu s-a putut (si ulterior ne-am dat seama ca a fost mai bine asa) si ne-am trezit in situatia de a anula cazarea din Isabela si de a gasi una noua in insula Santa Cruz, unde eram.
Pana la urma, fiind cel mai mare oras de aici, n-are cum sa fie asa greu. Din nou eronat.

Vanatoarea de cazare

Desi cazari sunt suficiente, standardele nu exista, iar preturile nu au legatura cu conditiile oferite.
O camera dubla se invarte de obicei intre 50-70 de USD pe noapte, insa ce camere am vazut ne-au cam dat fiori: fara geam, fara aer conditionat, intr-o caldura insuportabila sau cu o igiena precara.

Ne-a luat 2 ore sa incercam din poarta in poarta pana ne-am stabilit la un hostel, negociind pretul la 40 de USD pe noapte (Brattle Hospedaje se numeste), fara altceva inclus decat internet (care nu merge cat sa poata deveni util) si aer conditionat (merge si a facut o mare diferenta). E adevarat ca atunci cand ploua tare mai picura din tavan, dar, din ce am mai auzit de la altii, am fost relativ norocosi. Desigur, daca esti dispus la un buget mai generos, la peste 100 USD se gasesc spatii de cazare absolut onorabile. Pe malecon (faleza) sunt hoteluri standardizate, iar mai in interiorul insulei adevarate complexe turistice.

Optiuni de luat masa

Cu mancarea lucrurile stau asa: este scumpa peste tot, comparand cu ce am gasit pe continent, serviciile nu sunt pe masura pretului platit, iar alternative gen super-market exista, insa foarte slab aprovizionate.
Cu micul dejun am renuntat repede. Costa de la 7 USD/pers. in sus si nu include decat o omleta, un croisssant si un suc sau cafea.
Varianta economica este supermarket-ul si pregatitul micului dejun pe cont propriu.
Pentru restul meselor alternativa pe care am recomanda-o noi se cheama piata de peste.

Proaspat, gustos (pregatit de localnici la fata locului) si la jumatate de pret fata de restaurante, iar in plus ai ocazia sa iei masa alaturi de foci si pelicani.

Desigur cel mai economic este sa cumperi pestele si sa il pregatesti singur, dar noi nu ne-am priceput. Vecinii nostri de hostel, japonezi, faceau adevarate minunatii seara de seara de ne ploua in gura (au tinut sa mentioneze ca mirodeniile le-au adus de acasa). Exista si cateva localuri cu mancare foarte buna, insa pentru o masa usoara de seara (la modul o clatita cu un pic de carne si legume inauntru sau un hamburger) si o sticla de bere pregatiti in jur de 20 USD de persoana.

In fine, treci peste toate garantat o data ce incepi explorezi in jur!
Va invitam sa descoperiti ce conteaza de fapt aici in articolele urmatoare!

Despre aventurile pe care le-am trait in Galapagos am mai scris aici si aici.

Sfaturi si informatii utile:

pentru un mai bun control al intentiei de calatorie in Galapagos este recomandata pre-inregistrarea ca vizitator aici: htp://www.gobiernogalapagos.gob.ec
pe aeroportul din Quito, inainte de zborul catre Galapagos, procedura este mai complicata: coada 1 pentru plata taxei de….nu am inteles pentru ce…de 10 USD/pers., apoi controlul amanuntit al bagajelor, pentru a nu introdice elemente straine ecosistemului din arhipelag (plante, seminte si animale). Nu altele decat au ajuns deja (pisici, caini, vaci, cai, geko, citrice, guave, iarba elefantului, fructe de padure etc.), apoi coada 2 pentru check-in. Asta inseamna doua ore.
la aterizarea in Galapagos se plateste taxa de intrare in rezervatie. Cum toate insulule sunt rezervatii naturale UNESCO, nu e sansa de ocolire. Costa 100 USD/pers. De aceea nu am inteles pentru ce sunt cei 10.
numai in Port Ayora exista ATM-uri si serviciu medical. Este bine sa fiti pregatiti cu cash si o trusa medicala;
pana la proba contrarie, pot spune ca sunt putini tantari si doar cazuri izolate de dengue, suspiciunea noastra fiind ca vin din Guayaquil;
in mai incepe sezonul ploios si insulele inverzesc exacerbat, adica trotoarele mai putin circulate capata un covor de muschi catifelat
siguranta in insule este foarte mare, practic nu exista infractionalitate serioasa printre cei 25.000 de locuitori in total
spre deosebire de alte insule, aici nu se poate stabili nimeni din exterior. In 2000 a fost data o lege prin care nu poti emigra in Galapagos si nici veni aici ca ecuadorian, decat prin casatoria cu un localnic/a. Asa ca ne-am luat gandul! Momentan.