Se spune ca pietele sunt expresia cea mai autentica si colorata a unui oras, un loc in care se aduna deopotriva lume diversa si produse care mai de care mai curioase. Pentru un strain, piata orasului este un magnet si un prilej ca niciun altul pentru a intra in atmosfera locului si pentru a-i intelege dinamica.
Din intamplare, nimerisem prin piata de flori a Bangkokului inca din prima zi in Thailanda si ma fascinasera aranjamentele expuse, dar mai ales actul de vanzare in sine si migala cu care se lucrau ghirlandele de flori pentru altare. Asta pentru ca principala utilitate a florilor pare a fi in directa legatura cu exprimarea credintei.
Asa ca am planuit o iesire dedicata pietelor. Sambata, ne-am trezit devreme si, cu mare entuziasm, am pornit catre BTS in directia Monumentul Victoriei (desi suna ca o afectiune, BTS este sistemul de metrou-usor, suspendat pe pasarelele Bangkok-ului).
Mae Klong – cum se face si se desface o piata 
La prima vedere, arata ca o piata thailandeza obisnuita: zeci de tipuri de fructe tropicale proaspete sau confiate, legume colorate, prajiturele scoase de la cuptor de curand, paste cu tot felul de arome si in nuante diafane, plus ierburi si multa mancare gata preparata. Se vinde…la punga, chiar daca implica lichid si mult aer inauntru. Mainile cu extra-dexteritate ale vanzatoarelor gatuie punga cu un elestic, pentru un aspect ca un balon transparent. Au mare succes!
Pe masura ce avansam, au inceput sa apara produsele pentru care aceasta piata este vestita: pestele si fructele de mare. Este una dintre cele mai mari din Thailanda si cu siguranta nu am vazut atata marfa felurita in niciun alt loc. Se simte de la distanta, inainte ca ochii sa poata investiga crustaceele si pestii in toate formele si marimile posibile.
Piata este cat se poate de autentica!
Turistii sunt tolerati, cateodata bodoganiti ca incurca traficul care, apropos, se desfasoara intre doua sine de tren inguste. Standurile cu produsele de vanzare, la fel ca si marfa intinsa direct pe jos, se prelungesc pana in buza lor. 
Iar cand in departare se aude hornul, intra in scena elementul care a adus celebritate acestei piete ce isi vedea de viata in ritmul sirenelor, dar departe de ochii curiosi ai farangilor. Adica ai nostri, ai strainilor.
Daca am fi putut filma scena de sus, am fi vazut cum, la un semn – dar se poate la fel de bine sa fie un ceas biologic – copertinele individuale care umbresc piata incep sa se stranga precum un val ovational pe stadion.
Oamenii se agita sa mute standurile ridicate de la sol cu doar un minut inainte ca, de dupa colt, sa apara nasul galben si turtit al trenului. 
Ultimii turisti se panicheaza intre sine, in timp ce de pe margini, vanzatorii care au vazut ceva accidente fatale la viata lor , striga si gesticuleaza catre inconstienti: “Inside! Inside!”
E aici, acum! Bestia galbena vine incet, dar nu se opreste pentru nimeni si nimic.
Chiar daca m-am lipit de una dintre copertinele coborate, tot ma despart maxim 15 cm de vagoanele trenului care a ajuns acum in dreptul meu.
Trece incet si, pe masura ce isi trage dupa el vagoanele, am timp sa simt aerul obosit al celui mai pozat tren din lume. Nu suiera, nu isi semnaleaza prezenta si nu avertizeaza pe nimeni.
Nu are de ce, pentru ca de zeci de ani, toti localnicii stiu cand vine si cand pleaca din gara.
Inclin privirea si constat ca produsele care sunt expuse direct pe jos, stau bine mersi si nu se sinchisesc de trenul care trece pe deasupra lor. 
In timp ce il urmez cu privirea, vad cu coltul ochiului cum in urma lui standurile sunt puse la loc, copertinele sunt intinse din nou si lumea isi reia forfota ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Mi-ar fi placut sa inchei cu versul “Ce sa fie? Nu-i nimic! A trecut acceleratul.”, daca linia aceasta nu ar fi fost atat de veche, incat viteza maxima cu care poate circula trenul in aceasta sectiune este de 10km/ora.
Spectacolul e prea bun si scurt pentru a fi vazut o singura data, ca atare am asteptat urmatoarea plecare pentru a ne mai bucura o data de el! Am schimbat locatia si de data asta am putut sa vedem mai in detaliu atat procesul, cat si reactiile celor din jur. 
Ar mai fi meritat inca un bis, dar era ceva de asteptat pana la urmatoarea aparitie si noi eram ademeniti de crevetii si calamarii sfaraind pe gratarele din piata flotanta a unui orasel apropiat.
Amphawa, piata flotanta de week-end
Calatorii cu multa experienta in spate spun ca, acum 10 ani, daca doreai sa vizitezi o piata flotanta pe langa Bangkok, singura sugestie viabila era fotogenica Damnoen Saduak, in provincia Ratchaburi. Si azi este una dintre cele mai recomandate in programele tour-operatorilor si deci foarte turistica, dar optiunile s-au diversificat si oarecum specializat intre timp. Pietele pe apa nu sunt noi, insa multe murisera si au fost revigorate in jurul turismului.
Dintre toate, noi am ales Amphawa pentru un numar de motive: este o piata de week-end si noi ne bucuram de ziua de sambata, este o piata de dupa-amiaza/seara, deci nu necesita trezit cu noaptea in cap si este specializata in fructe de mare proaspete, preparate chiar acolo, in bucataria din barca.
Modul de servire ne-a captat atentia si ne-a tinut un pic pe loc. Tavile sunt niste cosuri ancorate pe niste prajini. Se preda farfuria cu minunatii pe un sens, iar la retur se umlpe cu banuti. 
A! Este un loc aglomerat si foarte galagios, multi localnici din Bangkok vin aici pentru o iesire de week-end, iar pasiunea numarul unu in Vietnam este la fel de puternica si in Thailanda.
Daca nu ati intuit deja, vorbesc despre karaoke. Si au niste instalatii de sunet care nu flateaza nici vocile bune, cu atat mai putin pe cele care nu sunt in ritm cu negativul. La boxe insa nu s-au zgarcit, asta pot sa va spun! 
Cam pe 1 km, promenadele inguste de-a lungul canalul sunt supra-populate si am inaintat in ritm de melc cateva zeci de minute. In capete insa, lumea se imputineaza pana spre disparitie si atmosfera oraselului este una boema.
Daca nu ar fi tulburata de barcile motorizate care trec lasand curcubee in urma si, din cand in cand, de cate un scuter ratacit, am fi putut spune ca ne aflam in alt secol. 
Multe dintre case din lemn vechi, aliniate cu fatadele catre canal, au fost transformate in restaurante, cafenele sau buticuri chic, insa catre capetele promenadei, am putut intrezari prin usile tip acordeon interioare autentice si priviri meditative, aruncate din spatele ochelarilor retro. 
In lumina apusului si condusi de privirea doamnei s-a incheiat si vizita noastra in Amphawa. A fost o zi plina, cu multe momente inedite si mancare buna, dar dincolo de asta, o incursiune in viata reala a thailandezilor si o sursa constanta de fascinatie.
Daca sunteti curiosi, despre celelalte doua propuneri de evadari in jurul Bangkok-ului puteti citi in articolele acestea:
-> Ayutthaya, fosta capitala a unui mare imperiu, cu temple si ruine
-> Parcul National Khao Yai, cu jungla, animale si zborul a 2 milioane de lilieci
Informatii si sfaturi utile pentru a ajunge in Mae Klong si Amphawa:
- daca in mai multe locuri am recomandat un tur organizat, pentru a vizita cele doua piete as zice ca este mai buna varianta pe cont propriu. De ce? Pentru ca mijloacele publice de transport sunt la acelasi nivel cu microbuzele private, pentru ca nu sunt multe lucruri istorice de explicat la fata locului, pentru ca e mai dificil sa te strecori prin multime cand esti parte dintr-un grup si pentru ca poti sta cat vrei. Desigur, optiunea de grup este mai rapida ca si proces, pentru ca nu trebuie sa cauti, sa intrebi si sa te orientezi la fata locului.
CUM AJUNGI IN MAE KLONG DIN BANGKOK
- indiferet de unde sunteti cazati, puteti ajunge usor cu BTS-ul la statia Victory Monument. Biletele costa intre 15 si 52 THB, in functie de unde il luati. E un nod foarte mare, cel mai bine este sa folositi iesirea nr. 4 si sa continuati traversarea bulevardelor pe pasarela.
- Aici, la Victory Monument, sunt mai multe locatii din care pleaca microbuze catre diverse destinatii. Cel mai simplu este sa intrebati localnicii unde este parcarea de minibus catre “ME-KLONG”. Unii spun ca microbuzele sunt sub autostrada suspendata si cu siguranta sunt si acolo, dar noi le-am gasit in niste curti interioare pe partea pe care am coborat. La intoarcere insa, ne-a lasat sub autostrada. Biletul costa 70 THB/pers. sens si drumul dureaza cam 90 de minute.
- in Mae Khlong, microbuzul opreste pe una din fetele pietei, aproape de centru, punctat de un 7Eleven.
- primul drum ar trebui sa fie la gara, unde este afisat tabelul cu plecarile si sosirile trenului. Sunt 6 oportunitati/zi de a-l vedea, al doilea tren trece in jur de 9:45, apoi sunt cele pentru care am optat noi: sosire la 13:45 si plecare la 14:30 catre Ban Laem. Programul se modifica si apar intarzieri, asa ca este bine sa veniti mai din timp. Aveti ce vedea!
CUM AJUNGI DIN MAE KLONG IN AMPHAWA
- Amplawa este la 10 minute de Mae Klong. Pe strada principala care duce catre 7Eleven, chiar in intersectia in care este amplasat acesta, sunt multe songthaew-uri (camionete cu functia de taxi local, colectiv). Unele pleaca catre Amphawa si se umplu imediat. Biletul costa 8 THB/sens.
- la intoarcere, puteti repeta acest drum, dar nu prea are rost. Noi va recomandam sa luati un microbuz din Amphawa pana in Bangkok. Autogara nu exista, este o intersectie mai mare foarte aproape de 7Eleven-ul din acest orasel, iar biletul costa 80 THB/sens. Cum se umple repede cu toti cei care vor sa se intoarca, ar fi bine sa faceti acest drum si sa va luati bilet pentru ora dorita de intoarcere de cum ajungeti in Amphawa, ca sa va puteti vedea linistiti de plimbare si de masa.
- Costul total al transportului: 7 USD/pers.
