Essaouira mi-a intrat în suflet cu aceeași subtilitate cu care oceanul rostogolește valurile de nori peste zidurile orașului vechi. Acum e soare, atmosfera e limpede și luminoasă, iar în câteva minute crenelurile fortului dispar sub ceața argintie adusă de vânt. Doar comentariile ascuțite ale pescărușilor se mai aud dinspre ocean, iar noi așteptăm fascinați ca aburul argintiu să ajungă și la noi.
Poate am avut noroc să prindem trei zile de magie pură sau poate ea este comună în Essaouira, dar nu se povestește. Dacă se sperie turiștii? La urma urmei, când te gândești la o destinație de plajă în Maroc, pe coasta Atlanticului, vrei să fii sigur că vei avea parte de soare, căldură și cer senin. Ceea ce am prins și noi în prima zi, dar doar atât. După aceea, ma-gi-e!
Essaouira, dragoste la prima vedere
Am fi putut forța 17 ore cu autocarul, din deșertul Merzouga până aici, dar am preferat să împărțim drumul în două și să înnoptăm în Marrakech, aflat la doar trei ore distanță. Luminoasă și cu briza pornită, Essaouira ne-a întâmpinat cu o atmosferă relaxată, o bună alternativă la “oala sub presiune” care poate fi Marrakech-ul.
Essaouira, însemnând “frumos desenat”, grație unui celebru arhitect francez – Théodore Cornut, numită și Mogador, după denumirea portugheză, este un tablou minuțios lucrat, numai bun de pus în ramă.
Mă tot gândesc și nu găsesc nimic care să îi lipsească: zile însorite are, ocean are, plajă lungă și lată are, medină colorată în alb și albastru, are, ziduri de apărare înalte, în culoarea nisipului, are.
Port? Essaouira a fost cel mai important port din Maroc în secolele XVIII și XIX. Și cel mai fotogenic, aș adăuga eu. Rost de shopping de minunății există? Există din plin. Opțiuni de cazare sunt? Sunt, și încă cum!
Dar cel mai important lucru pe care îl are este atmosfera relaxată. Vibe-ul. În toate zilele petrecute aici, am mers numai ghidați de el, fără presiunea de a nu rata vreo atracție (sunt puține și concentrate), înconjurați de frumos și energizați de mâncarea bună.
Plaja din Essaouira
Dincolo de cele 8 bab-uri (porți de intrare în medina) care permit accesul în orașul vechi, se întind kilometri de plajă lată, cu nisip fin, în culoarea caramelului. Urmează apoi zona cu activități: cai și dromaderi, surf, ATV-uri, buggy-uri, dunele de nisip și … “fanii” lui Jimi Hendrix.
În anii ’70, hoarde de hippies mișunau pe străduțele înguste din Essaouira, în căutare de camere ieftine de închiriat, mâncare bună, marijuna sau hașiș de calitate.
Deși cronologic imposibil, cumva a supraviețuit legenda că perspectiva din vârful dunelor spre ruinele fortului portughez, l-a inspirat pe Jimi Hendrix să compună “Castles Made of Sand“. Iar localnicii, cu spiritul lor negustoresc, nu puteau lăsă lucurul acesta neexploatat.
Toți vânzătorii se lipesc de noi, însă până și pe ei briza oceanului îi face să fie mai puțin încleștați în a-i convinge pe turiști să scoată banii din buzunar. Într-un final, evadăm spre dunele de nisip, în căutare de libelule, păsări și șopârle.
📸 Umărește live călatoriile pe InstaStories @anca_duse
Cu cât ne-am depărtat mai mult de plaja publică din fața orașului – unde sunt amenajate umbreluțe, însă unde nu am văzut pe nimeni în costum de baie sau înotând, lumea s-a rărit și au apărut turiștii relaxați și boemi. Nimeni nu epatează prin goliciune exagerată, pentru că, deși mult mai puțin ca în alte părți mai consevatoare ale Marocului, suntem într-o țară arabă și sprâncenele se pot încrunta și aici.
Pe la prânz se face cald, oceanul se retrage câțiva zeci de metri și din nisipul ud încep să iasă aburii. Dacă nu bate vântul, ziua de plajă arată cam așa.
Spre seară, avem două opțiuni: fie alizeele, pentru care orașul Essaouira este denumit și Orașul Vântului, alungă ceața mătăsoasă și fac loc apusului incandescent, fie dimpotrivă, se ambiționează și aduc dinspre ocean nori de aburi ce crează o atmosferă de basm.
Portul din Essaouira
Primul lucru care te “lovește” aici este de natură cromatică: marea de albastru dată de bărcile tradiționale cu care Essaouira a dominat comerțul pe mare în Maroc. Apoi, da, este mirosul înțepător. Maroc este capitala lumii la sardine și portul din Essaouira, deși nu mai are importanța din secolele trecute, își păstrează modul de viață bazat pe comercializarea sardinelor și a altor specii oceanice.
Animat mai toată ziua, după-amiaza, când se întorc bărcile de pe mare, începe spectacolul adevărat, cu licitații aprinse pentru peștele și crustaceele proaspete.
Poți alege ce îți place și pune imediat pe grătar la una dintre tarabele din preajmă. Pescărușii și pisicile care au lenevit toată ziua se animă și începe bătălia pentru fiecare rămășiță aruncată de pescarii prea generoși. Nimeni nu rămâne nemâncat, nici măcar păsările mai bătrâne sau cele betege.
Tot revenind în port, într-una din zile, niște ochi albaștrii ageri ne întâlnesc privirea și nu mai e chip să scăpam! Uite așa ne facem cu un “ghid” care ne duce prin zona în care se construiesc barcile și ne explică exact care este lemnul, durata și procesul de înălțare a unei ambarcațiuni serioase. Apoi, primim o lecție despre diversele plase, cutii și cârlige cu care se pescuiesc diferitele specii de pești și moluște cefalopode. “Turul ghidat” se încheie cu o mica istorie a orașului și cu banii noștri care migrează către buzunarul omului. Nu ne pare rău!
Când felinarele se aprind și ceața persistă, senzația de platou de filmare sau de călătorie în timp este deplină. Pescărușii care țipă ca într-un film de groază, grătarele sfârâinde, forfota de oameni, mirosul puternic de pește și clisa care ți se lipește de talpa sandalelor pot fi prea mult pentru a repeta experiența zi de zi, însă dacă pasiunea ta este fotografia, aici este raiul pe pământ.
Medina din Essaouira
Orașul ăsta are două inimi: portul și medina.
Pentru a nu rata ceva, am început să-l explorăm dinspre fortificații spre interior. Bastionul din port se poate vizita contra unei taxe de 60 Dirhams (aprox. 5,5 EUR) și oferă o înțelegere și o dimensiune a spațiului. Dacă ești un cinefil pasionat, poți recunoaște locul acesta din filme precum Othello (1952), Alexander (2004) și Games of Thrones (pe vremea când dragonii lui Khaleesi erau mici, în 2013).
Ceva mai spre nord, zidurile iau forma celui de-al doilea bastion al orașului – Skala du Ville, flancat cu un rând de tunuri masive de secol XIX. De pe meterezele orașului avem cea mai frumoasă priveliște către ocean. Oricât de mult am privi, cadrul este pur și simplu prea spectaculos pentru a-l abandona. O facem totuși pentru a ne pierde pe străduțele din medina.
Medina din Essaouira este pe lista UNESCO World Heritage și ne-am convins repede de ce: dincolo de vechimea cartierelor și modul în care s-au păstrat, fiecare colț, fiecare detaliu de pe ușile impunătoare, fiecare culoar de trecere întunecat care nu știi unde te va duce se potrivesc perfect în cadru, ca piesele dintr-un puzzle.
Spre deosebire de labirintul medinei din Marrakech, sunt slabe șanse să te pierzi fără speranță aici, chiar dacă sunt destule străduțe “răsucite”. Design-ul sub formă de grilă proiectat de Cornut ne ajută să ne orientăm ușor și să ne găsim de fiecare dată drumul către piața principală – Moulay Hassan.
Shopping? Ca niciodată, în Maroc am “lins vitrinele” într-un mare fel. Souk-ul din Essaouira este o peșteră a lui Alladin și antrenamentul din Marrakech ne-a pregătit pentru negocierea mult mai relaxată de aici. În unele locuri, prețul este afișat și nu se discută, însă în celelalte 98% din cazuri, da.
Uleiul de argan produs în cooperativele din jurul orașului, mirodeniile, bijuteriile, covoarele și obiectele din pielărie sunt de departe cele mai populare, dar mi-au mai atras atenția micile obiecte de artizanat (cutii din lemn de tuia), picturile făcute pe loc și eșarfele. Și am mai remarcat că, tot spre deosebire de souk-ul din Marrakech, aici sunt și femei care își vând marfa.
📸 Umărește live călatoriile pe InstaStories @anca_duse
Pe scurt, souk-ul din Essaouira este o lume colorată, plină de comori pentru care nu vom știi niciodată cât am plătit în plus, dar cu bucuria de a fi achiziționat câteva cadouri deosebite și cu marele câștig că am reușit să întru în joc și să negociez un pic. Un pic de tot.
Cazarea noastră din Essaouira
În spatele unei moschei, la 5 minute de mers pe jos de plajă și 15 minute de medina, Riad Salmiya Dune pare o casă modestă, ca oricare alta din zonă. Intrarea îi este flancată de o pisica albă și puiul său, tot alb, cu niște mărgele de ochi albaștri întocmai ca ușa de la intrare.
📸 Umărește live călatoriile pe InstaStories @anca_duse
Înăuntru, un decor plin de rafinament, bun gust și liniște, aranjat până în cel mai mic detaliu de un cuplu cosmopolit de marocano-spaniolo-francezi. În cele trei zile petrecute aici, am înțeles de unde vine scorul de invidiat de pe Booking.
Oamenii acești, pe lângă faptul că au cel mai frumos riad în care am stat noi în Maroc, s-au dovedit niște gazde de nota zece, învățându-ne cum să procedăm cu transportul, de unde să cumpărăm diverse obiecte de artizanat și care sunt cele mai bune restaurante și terase din Essaouira.
🛌Riad Salmiya ne-a fost recomandat de Cristina și îi suntem pe deplin recunoscători. A fost peste așteptări!
Locuri în care am mâncat în Essaouira
Dacă tot am ajuns la ocean, apoi să începem dieta pe baza de pește și fructe de mare! Ni se lungesc urechile până când vine bunătatea de pește, la micuțul restaurant Azaar, situat la doi pași de Riad Salmiya. Am nimerit aiurea, între mese, și oamenii au trebuit să o ia de la zero și să se activeze doar pentru noi.
📸 Umărește live călatoriile pe InstaStories @anca_duse
Nota de plată: 250 Dirhami (aprox. 23 EUR), două persoane.
De altfel, în miezul zilei, multe dintre restaurantele din centru sunt închise din respect pentru sfânta siestă. Am găsit însă suficiente deschise, cum ar fi Adwak care funcționează pe bază de meniu clar stabilit și mâncare tradițională (tajine, cușcuș, salată marocană și fructe la desert).
Nota de plată: 230 Dirhami (aprox. 21 EUR), două persoane.
Fantasy by the Sea, pe de altă parte, se mișcă foarte rapid cu serviciul, dar aici este industie. Capcană turistică perfectă, amplasat pe plajă, e luat cu asalt de saltimbanci și cântăreți mai puțin talentați.
Nota de plată: 350 Dirhami (aprox. 32 EUR)
Taros nu ne-a convins cu mâncarea, dar are alte atuuri: are licență pentru a servi alcool și, de pe terasa lui în trepte, se vede toată piața principală, portul și unul dintre cele mai spectaculoase apusuri din Essaouira.
📸 Umărește live călatoriile pe InstaStories @anca_duse
Salut Maroc! însă ne-a cucerit cu mozaicurile sale viu colorate, cu terasa spre ocean și spre Skala și cu muzica live.
Muzica gnaoua este foarte populara în Maroc, însă inima sa este în Essaouira. Genul acesta de muzică, original din Senegal, Sudan și Ghana, a fost adus în Maroc de sclavi și îmbină spiritualitatea, cu ritmul și dansul alert. Sună și arată cam așa, în timpul Festivalului ce are loc anual aici: https://www.youtube.com/watch?v=_9lRTi7L6vk
📸 Umărește live călatoriile pe InstaStories @anca_duse
Trebuie spus că, după ce am mâncat la aceste restaurante în care plătești priveliștea, le-am testat și pe cele de la nivelul străzii, unde prețurile sunt spre jumătate și mâncarea decentă.
Transportul în Essaouira
Asta este partea cea mai frumoasă! Ne-am stresat atât de mult cu închirierea unei mașini, încât am abandonat procesul și bine am făcut. Când am văzut în ce loc am ajuns, am decis că nu mai vrem să părăsim Essaouira și să mergem haihui de-a lungul coastei.
Când gazdele noastre ne-au spus că în Essaouira prețul taxiului este fix și că este doar 7-8 Dirhams oriunde vrei să ajungi, am ridicat un pahar de ceai marocan în cinstea acestei vești și iată-ne, cât se poate de mobili, bătând în lung și în lat medina și împrejurimile sale, zi și noapte, prin soare sau prin ceață.
Notă de subsol
Pentru mine, Essaouira a fost “antidotul” perfect la ritmul alert care a caracterizat călătoria noastră de 1300 km din Marrakech până în Sahara și înapoi. Un oraș cu suflet, cu briză oceanică și căldură suficientă cât să mă țină o vreme, la întoarcerea în țară.
Poate pentru majoritatea oamenilor care au la dispoziție doar o săptămâna în Maroc, o zi și jumătate este suficientă pentru a vizita tot ce e de vizitat și a-și face o idee despre acest loc. Pentru cine are însă mai mult timp și caută un loc în care doar să trăiască, să simtă și să se bucure de vibe-ul relaxat al unui oraș colorat în alb și albastru, Essaouira este aici și se prezintă răpitor de frumoasă.
Informații și sfaturi utile:
- Din Marrakech în Essaouira am ajuns cu autocarul Supratours, costul unui bilet dus-întors fiind 160 MAD (Dirhams)/pers. Aprox. 15 Eur înseamnă.
- Când/dacă o să vi se ofere marijuana (sau hașiș) să știți că este ilegală în Maroc, iar sub haina de localnic prietenos se poate ascunde, ocazional, un polițist, dacă este să credem ce zice lumea pe net.
- Localnicii vorbesc, pe lângă franceză, și engleză. Chiar foarte bine.
- Cum pe plaja publică din zona orașului nu se face să te dezbraci în costum de baie sau să faci baie, opțiunile se rezumă la piscina hotelului sau departe, pe plaja de după fortul portughez și zona dunelor, unde sunt puțini localnici și doar câțiva turiști.
