Cum faci o terasă cu aer hippie într-unul dintre locurile din Skopelos puţin frecventate de turişti?
Aduci un camion de pietricele pe care le torni într-o poieniţă umbrită de pini, atârni abajururi decorate cu sfoară groasă, adaugi 10 mese şi un hamac, serveşti răcoritoare şi pui în surdină ever green-uri aducătoare de melancolie. Opţional, o dotezi şi un căţel somnoros şi alintat, de talie mică.
Şi cel mai important factor: terasa să fie pe faleza abruptă a unei plaje divine. De exemplu Perivoliou, în nordul insulei.
Skopelos, Sporade
Mereu mi s-a părut extrem de autentic să ajung pe o insulă grecească pe apă, să asist la forfota oamenilor de pe punte, nerăbdători să coboare, şi să mă întâmpine tavernele din port şi casele mici, tencuite cu alb, adunate ca la spectacol pe costa dealurilor.
Skopelos ilustrează perfect acest tablou.
Este una dintre cele mai mari insule din arhipelagul Sporadelor de Nord, la patru ore distanţă de mers cu ferry-ul din Volos (Pelion) sau la o ora de Skiathos, posesoarea celei mai scurte şi înguste piste de aterizare din Europa.
Înainte de a ancora, ferry-ul înconjoară ţărmul nordic al insulei, stâncos şi inaccesibil. Te gândeşti că aşa o fi peste tot, însă insula asta are multe suprize de dezvăluit.
Oraşele din insulă: Skopelos şi Glossa
Prima surpriză este chiar oraşul SKOPELOS. Orăşelul, mai bine zis. Sau capitala insulei. Sau portul. Unul dintre cele mai frumoase din ţară, de altfel. Priveşte spre mare, de la înălţimea fiecărei case albe, a fiecărei turle de biserică – şi sunt câteva – şi din vârful fortăreţei veneţiene, ce închide portul.
Fără să rivalizeze cu Santorini, se achita mai mult decât rezonabil de datoriile estetice faţă de privitor şi contribuie straşnic la starea lui “de bine”: străduţele înguste şi miile de scări scot sufletul şi bruma de hidratare din orice turist, magazinele încărcate cu obiecte artizanale, realizate de meşteșugarii insulei atrag ca un magnet banii din portofel, pisicile sunt omniprezente, coalizate în demersul de a fi alintate şi servite de fiinţele bipede din jur.
Dar atacul final îl dau tavernele. Ziua sunt active doar cele de pe faleză, însă seara…ei, aici e de povestit.
Skopelos are atât de multe băruleţe şi taverne încât trebui să ştii ce faci!
Sigur că în primele zile le-am testat şi noi pe cele de lângă mare, însă autenticitatea se pare că se află la înălţime. Mai precis ascunsă pe cele mai înguste şi întortocheate străduţe din oraş.
Nu te sfii să o iei în sus, pe lângă bisericuţa albă din capătul portului şi să te oprești oriunde vezi trei-patru mese şi un umbrar. Sau să urci şi mai sus, străbătând oraşul până în partea opusă, pentru a te delecta cu o privire asupra întregului domino de căsuţe albe. Nu te aştepta la servicii prompte din partea ospătarilor sau să tragă cineva de tine să intri. Mai ales ziua, nu se va întâmpla neam.
Seara însă, piaţetele şi străduţele pietruite se animă şi se umplu de oameni, iar ospătarii par ceva (foarte puţin) mai sprinţari. Turiştii îşi pun hainele “de oraş” şi zumzăie în căutarea unui loc bun pentru a cina. În ritmul insulei, asta de întâmplă pe la 9.
Relaţiile sunt totul şi au puteri magice: după ce devii client fidel, o lume întreagă de recomandări, zâmbete şi bătăi pe umăr se deschide.
Aşadar, rămâi! Vino şi stai pe insula, alege-ţi un loc în care să prinzi un pic de cheag, bate-i în lung şi în lat străduţele, cunoaşte-i şi acceptă-i obiceiurile şi intră-i în ritm.
Răsplata va fi înzecită!
GLOSSA – unde e apus, dar nu e. Pârăind cu scuterul închiriat, din Skopelos “town” şi până în capătul celălalt al insulei, sunt vreo 20 de km, pe care i-am parcurs cam într-o ora. Citisem că orăşelul este celebru pentru apusurile sale, aşa că am dat o tură de recunoaştere şi dimineaţa.
Fiind prima zi pe insulă, nu ne deşteptaserăm încă cu privire la poveţele de mai sus şi goneam să vedem “tot”, aşa că putem spune cu mâna pe inimă şi cu părere de rău că nu am înţeles nimic din Glossa.
Tot ce ne-a rămas în minte este plăcinta cu brânză – specialitate locală – servită în piaţeta centrală, magazinele cu magneţi şi produse hand-made şi nenumăratele încercări soldate cu tot atâtea eşecuri de a găsi acele locuri (terase, piaţete, balcoane) din care trebuia să se vadă apusul spectaculos la orizont.
Fără inspiraţie!
Plajele din Skopelos
În Grecia, golfurile, colinele sau promontoriile sunt pline de istorie, însă în Skopelos se pare că plajele sunt cele care spun povestea insulei.
De exemplu prima plajă la care am ajuns – STAFILOS, aflată la doar 5 km de vila în care ne-am cazat. În Skopelos nisipul este rar, majoritatea plajelor fiind cu pietricele. Stafilos nu face excepţie şi devine neîncăpătoare acum, la final de iulie. Numele plajei vine de la primul locuitor al insulei, semi-zeul Stafilos, fiu lui Dionisos – regele vinului, fapt care explică şi podgoriile din insula, nu? – şi al Ariadnei, fata regelui Minos din Creta.
Urmând drumul, am trecut pe lângă plajele AGNONTAS şi LIMNONARI, aceasta din urmă considerată a fi una dintre cele mai bune din Skopelos pentru că are ceva mai mult nisip. Şi pentru că acesta este alb. Cu atâtea calităţi, nu e de mirare că Ares, zeul razboiului, venea aici să se odihnească după lupte.
Dar golful noastru preferat de pe coasta de vest este PANORMOS.
De la înălţime văzut, are formă de inimă. Aici, la adăpost de vânturi, ancorează ambarcaţiunile, aşa cum o făceau şi în antichitate.
Plaja lungă şi pădurile dese de pini ce o înconjoară, au fost odată ale oraşului Panormos, o colonie a insulei vecine, Evia.
Am plecat sus, pe dealuri, să vedem panorama întregului golf, însă am dat cu ochii de ceva mult mai interesant şi viu: vipera cu corn. Mereu când ne-am întâlnit era pe fugă. De dată asta l-am prins în concediu – era un el – relaxat, la o leneveală de dimineaţă, în vecinătatea altor viețuitoare iubitoare de soare.
Nu e nimic de speriat! În afară de noi şi de o alergătoare pasionată, nimeni nu ajunge aici. Şi dacă nu o cauţi, nici nu o vezi pitită în afara drumului, la baza stâncilor. În niciun caz nu coboară la plajă sau în zonele populate. Nu cred că îi plac oamenii. 🙂
Revenind la plaje, cel mai mult timp l-am petrecut la “gemenele” MILIA şi KASTANI.
Aici a fost cartierul general al echipei care a realizat filmul Mamma Mia! acum 10 ani. Un exemplu de istorie recentă care se poate repeta: filmul va avea o continuare în 2018.
Și aici am avut parte și de cele mai frumoase apusuri.
Ultima dintre plajele de pe vest este cea a oraşului Glossa. Se numeşte LOUTRAKI şi s-ar traduce prin “băi mici”. Uşor de ghicit de ce: o serie de băi romane au fost descoperite în oraşul antic Selinous, chiar în vecinătatea portului actual.
Toate acestea sunt plaje încăpătoare, amenajate, înconjurate de baruri şi taverne.
Vrei altceva? Dacă da, îndreaptă-te către coasta de nord şi nord-est! Aici este spectacolul naturii şi aici seamănă a Pelion. Plajele sunt micuţe, unele foarte izolate şi greu accesibile, majoritatea sunt neamenajate şi puţin populate. Drumurile de acces sunt din pământ şi şerpuiesc abrupt, prin păduri de pini care coboară până aproape de mare.
Da, aici ne place!
Preferatele noastre: în nord, aproape de Glissa, plaja PERIVOLIOU, cu băruleţul de pe stâncă, sub pini, plaja CHONDROGIORGI, stâncoasă şi aparent insopitaliera, iar aproape de oraşul Skopelos, plaja GLISTERI, ascunsă într-un golf adânc şi cu apă ca a unui lac. Din nou, nisipul este o raritate, oamenii, serviciile sau 4G-ul, la fel.
Pentru câteva ore rupte de lume, s-au dovedit nişte alegeri grozave!
Atracţiile insulei
– Ăştia nu au ruine, aici, în Skopelos!
– Nu au, într-adevăr, dar compensează cu mănăstiri.
Sunt atât de multe, peste 2,000 se spune, că nu ai cum să nu le zăreşti, chiar dacă nu-ţi propui să le legi într-un circuit.
Fiecare mănăstire are o curte protejată de un zid impunător, o capelă întunecată ce adăposteşte icoane strălucitoare, chiparoşi sau pini pentru umbră şi păsări în colivii.
Cea mai bună varianta de a descoperi insula şi atracţiile sale este, în opinia noastră, cu scuterul.
S-a dovedit un aliat de nădejde atât pe străduţele înguste şi abrupte din oraşele, cât şi pe versanţii munţilor sau pe drumurile de pământ. Iar la capitolul senzaţie de libertate, pentru noi punctează maxim. Poate şi pentru că ne aduce aminte de Asia, deci s-ar putea să fim subiectivi.
Am oprit la două sau trei mănăstiri, însă obiectivul de neratat este o mică biserică ridicată în vârful unei stânci impunătoare, ca la Meteora.
Aici, vine toată lumea.
Am urcat şi eu cele 110 trepte până în vârful stâncii pentru a vedea două lucruri: panorama generoasă asupra golfului şi bisericuţa însăşi. Se numeşte Agios Ioannis Kastri şi a devenit (mult prea) celebră odată cu filmul Mamma Mia!
Nici căldură năucitoare şi nici efortul de a urca scările sub biciul razelor de soare nu-i opresc pe turiştii determinaţi să asceada, gâfâind, până în vârf şi să umple curtea capelei.
Deabia după-amiaza târziu, când umbra începe să urce tiptil către vârful stâncii, locul se decongestionează şi îl poţi avea doar pentru ţine.
Atunci, aşează-te pe ultima treaptă şi uite-te în jur, la toată frumuseţea care se desfăşoară la picioarele tale. Ia-ţi pulsul şi gândeşte-te în ce se măsoară relaxarea.
Poţi descoperi că îţi este atât de bine încât nu poţi spune repede şi convingător ce zi a săptămânii este sau când ai deschis ultima dată mailul de serviciu.
Este efectul insulei.
Te face să ai răbdare, să nu alergi, să cauţi esenţa, mai degrabă decât recompensa imediată, să te detaşezi şi să te reconectezi la ritmul de aici.
Informaţii şi sfaturi utile:
- Costul transportului până în Skopelos şi înapoi în ţară este tare variabil. Noi am ales varianta cu maşina până în Volos şi de acolo cu feribotul. Asta a însemnat, în bani: 8 EUR/săptămâna vignetă din Bulgaria, aprox. 30 EUR în taxe de autostrada în Grecia, 60 EUR parcarea în portul din Volos pentru 4 zile, 115 EUR 2 bilete de ferry dus-întors (preţurile sunt variabile şi e mare cerere vara) şi 15 EUR/zi închirierea scuterului în Skopelos. Consumă mai nimic.
- E de făcut un calcul dacă merită să veniţi cu maşina personală în insula sau nu, în funcţie de costul pe care îl găsiţi pentru ferry pe net, în momentul rezervarii.
- CAZARE în Skopelos se împarte în câteva mici resorturi de lux, bine “camuflate” pe coasta de vest sau în preajma orăşelului Skopelos, hoteluri decente şi multe-multe vile cu studiouri. Noi am optat pentru unul neutru şi mai “la periferie”- Nautilus se numeşte (de la 27 EUR/noapte/camera):
Sursa foto: Booking.com
—
Chiar dacă mergeți pe cont propriu, merită să aruncați o privire peste oferele de cazare individuală oferite de https://www.dertour.ro/hoteluri
Nu de puține ori prețurile pentru cazări în destinații turistice tradiționale sunt mai bune prin agenție decât pe siteurile agregatoare de oferte sau direct de la hoteluri.
Recomandăm verificare tuturor opțiunilor înainte de a decide și nu putem sublinia îndeajuns un aspect foarte important: comparați mere cu mere, adică asigurați-vă că serviciile și condițiile oferite sunt aceleași. Cele mai multe păreri formate greșit au la baza faptul că oamenii compară mere cu pere.
Ofertele de cazare in Skopelos pe https://www.dertour.ro/hoteluri încep cu:
🛏️ Iar dacă nu ați găsit ce căutați, alte opțiuni de cazare în Skopelos pot fi:
Sursa foto: Booking.com
Sursa foto: Booking.com
Sursa foto: Booking.com
Sursa foto: Booking.com
- Preţurile la mâncare sunt cam cu 15% mai mari că în Pelion. Comparând, diversitatea şi calitatea este mai scăzută. Da, Pelion e inegalabil şi a ridicat mult standardul grecesc. În Skopelos, o masă pentru două persoane s-a învârtit în jurul valorii de 35 EUR.
- În Skopelos sunt viespi. Multe şi peste tot. Dincolo de faptul că sunt nesuferite, pentru cei care se ştiu alergici, e bine să vină pregătiţi.
- Un aparat împotriva ţânţarilor îşi poate dovedi utilitatea, chiar dacă numărul acestora este foarte-foarte scăzut.
- Din Skopelos sunt excursii zilnice către Alonissos, o alta insula din arhipelagul Sporadelor, de la cele cele simple, care presupun transportul cu o ambarcaţiune cu podeaua de sticlă (costă în jur de 20 EUR), la cele mai complexe, care includ un circuit pe insulă, prânzul şi o vizită la Parcul Marin din Alonissos. Pot ajunge şi la 70 EUR/pers., în funcţie de număru de participanţi.
