Iniţial nici nu aveam de gând să scriu despre această scurtă ieşire la mare. Urma să mergem să lenevim un pic peste week-end, în Eforie Nord, unde nu mai fusesem de-o viaţă şi să ne întoarcem cu ceva poze cu macii de la malul marii.
M-am răzgândit pentru că nu numai că n-am stat locului deloc, ba chiar am umblat într-una şi am însăilat un itinerariu grozav de week-end. Numai bun de împărtăşit!
Iar nu am ajuns în Munţii Măcin! Am planificat cu grijă, ne-am documentat şi era hotărâţi să facem o drumeţie de o zi către Culmea Pricopanului.
Speram ca pe traseu să ne mai dezmorţim oasele obişnuite deja prea bine cu scaunele de la birou, să căutăm şopârle şi, cu puţin noroc, să prindem şi bujorii îmbobociţi.
Planul ăsta ne-a ţinut până când am intrat în Dobrogea.
Ni s-a făcut dor.
Deşi s-au scurs doar două săptămâni de la ultima călătorie în Dobrogea, week-end-ul trecut ne-a găsit din nou pe drum.
Cum am închis “oficial” sezonul estival cu o ultima vizită la Vadu, de data asta nu am mai ajuns la mare, ci ne-am oprit în preajma marilor lacuri: Sinoe, Goloviţa şi Razim. Fără obiective clar definite, neurmărind niciun scop, nici măcar o pasăre, ne-am permis să fim surprinşi şi răsfăţaţi de această partea a Dobrogei. Citeste mai mult →
Departe de a fi un loc secret, cum il prezinta media de foarte multi ani, plaja de la Vadu are cateva mijloace naturale de a tine la distanta marea masa a turistilor: accesul dificil, lipsa facilitatilor turistice si – cei mai destoinici aparatori ai locului – tantarii de Delta si taunii.
Pe scurt, natura pur si simplu.
Cine isi cunoaste locul in raport cu ea, poate primi aici o doza uriasa de unicitate, liniste si atemporalitate.
