E 7:05 seara și, teoretic, Kasbah-ul Amridil s-a închis pentru public de 5 minute. Paznicii și ghizii nu se grăbesc însă nicăieri, așa că primim o dispensă fără să cerem. Îl avem pe tot doar pentru noi, să îi explorăm cotloanele și să privim în liniște apusul peste plantația de palmieri. Ce poate fi mai frumos?
Ei bine, frumos ar fi fost ca norii negrii ce coborau din munți să nu se grăbească așa tare. Dar nu ne-am dat seama de asta decât o oră mai târziu. Uzi până la piele pe marginea unui râu secat, în timp ce socoteam la lumina frontalei ce șanse sunt ca termenul “flash flood” să se aplice la o albie de câteva sute de metri lățime. Cam atunci ne-a fost clar că trebuia să fi fost mai expeditivi.
În afara capriciilor vremii, drumul celor 1000 de kasbah-uri a fost cea mai autentică experiență marocană a noastră. De-a lungul văii ce separă Anti-Atlas-ul de Atlasul înalt, satele și plantațiile de curmali rămân aproape la fel ca în vremea în care treceau pe aici caravanele. Iar în mijlocul întregii experiențe stau Kasbah-urile. Citeste mai mult →