Cusco, Cosco in vremea incasilor, inseamna centru. Centrul lumii.
Traficul este primul lucru cu care ti se raspunde cand cand intrebi cat timp dureaza sa ajungi de la….la….
Dupa ce treci totusi prin unul dintre punctele de control facut de incasi acum multe sute de ani, intelegi de ce: orasul, cu centrul sau in forma de puma (parte din trilogia venerata de incasi si de culturile pre-columbiene), nu a fost gandit pentru masini.
Simplu, nu? Cand am trecut prin centru cu van-ul nostru alb, lumea s-a lipit de peretii caselor care inca au zidurile initiale! Atat de ingust este totul.
Inainte de incasi, aici a fost imperiul huari. Si mai inainte de huari, acum 1,2 milioane de ani, Cusco era un mare lac, o laguna de fapt.
Azi, orasul este explodat ca o punga cu floricele de porumb, pe versantii tuturor muntilor din jur. 380.000 de oameni traiesc aici, facand din Cusco cel mai turistic oras si al saselea ca marime din Peru.
Despre incasi mai intai
Pana sa pornim in experienta Inca Trail, stiam deja mai multe lucruri despre cultura andina si nu mai asociam Peru doar cu Imperul Incas (Tawantinsuyu in quechua), cu Manco Capac si Pachacute, primul, respectiv cel mai puternic inca (conducator/fiul soarelui).
Absolut toti ghizii locali pe care i-am intalnit au insistat sa ne intre bine in cap ca nu, nu incasii au facut sistemul de drumuri cunoscute azi sub denumirea locala de caminos incas si nici nu au “inventat” agricultura terasata, astrologia sau arhitectura. Toate acestea existau inainte.
Incasii au aparut tarziu (sec. al XII-lea), coborand in aprox. 40 de ani dinspre lacul Titicaca spre Cusco.
Aici, un secol mai tarziu, se poate vorbi de civilizatia inca. Si de aici au inceput, prin metode variate, de la preluarea pasnica la cuceriri militare, asimilarea culturilor locale cu toate cunostintele si realizarile lor, transformandu-se in cateva sute de ani in cel mai mare imperiu din America pre-columbiana.
(sursa harta: wikipedia)
DAR, caci exista un mare dar ce explica “popularitatea” incasilor.
Conducatorii lor au fost deosebit de abili, au condus cu atata maiestrie incat, in cele cateva sute de ani pana la venirea spaniolilor, absolut toate domeniile vietii au atins un nivel fara precedent de dezvoltare.
Au luat ce era mai bun din fiecare cultura, cei mai buni oameni si cu ei au perfectionat toate domeniile vietii.
Stiti ca nu aveau moneda de schimb? Nu existau bani, dar populatia cucerita platea tribut in forta de lucru, alimente si obiecte. O medie de 20.000 de oameni erau “imprumutati” pentru 6 luni ca sa participe la constructia unui nou oras, iar terenurile fertile din Pisac erau granarul Cusco-ului, de exemplu.
Populatia in momentul venirii celor 168 de spanioli cu un tun si 27 de cai (1532) variaza in functie de multe surse. Eu o sa va spun ce se preda la universitatea de Turism din Peru si ne-a spus ghidul: intre 9 si 12 milioane de oameni. Ce diferenta, nu?
Probabil va intrebati cum a fost posibila cucerirea atat de rapida si schimbarea completa a unei civilizatii asa de impozante?
Recunosc ca pe mine m-a fascinnat partea asta de istorie, insa nu o sa ma intind cu explicatiile.
Un cumul de factori s-au aliat asa de bine, incat in momentul in care incasii si-au dat seama ce se intampla, era mult prea tarziu.
Dincolo de superioritatea tehnicilor militare spaniole, exersate in lungile batalii cu maurii, si de elementul de surpriza la aparitia unor oameni din alta lume, pe cai, un animal care nu exista in America de Sud, Imperiul Inca era deja macinat de lupta interna pentru putere dintre cei doi frati Huascar si Atahualpa.
Cel din urma s-a intalnit cu Pizarro si cu preotul sau (Vincente de Valverde, dominican) care i-au prezentat optiunile prin intermediul unui interpret. Bariera de limbaj a facut ca mesajul sa fie distorsionat, iar Atahualpa se pare ca a fost chiar fascinat de prezentarea Imparatiei lui Iisus.
Insa lucrurile s-au deteriorat, spaniolii nu au mai avut rabdare, i-au ucis (separat) pe cei doi frati, in ciuda bogatiilor promise si primite (aur si argint, aceste resurse au fost aici din plin – se exploateza si azi, galioane incarcate la maximum traversand in epoca coloniala Atlanticul, catre Spania).
Au instalat la putere un inca-marioneta Manco Yupanqui, care ulterior s-a rasculat si s-a retras catre Vilcabamba, continand sa mai domneasca cativa zeci de ani.
Conchistadorii au fost ajutati chiar de populatiile cucerite anterior de incasi, care credeau ca spaniolii ii vor da jos pe incasi si ei isi vor relua identitatea si viata de dinainte. Dintre doua rele, au ales cat se poate de rau.
Dar, cel mai mare aliat al conchistadorilor au fost bolile aduse de europeni. Variola mai intai, care a coborat din Columbia, luand calea eficientelor Caminos Inca, catre sud, inainte de venirea lui Pizarro aici. In cativa ani, variola a decimat intre 60 si 94% din populatia inca. Cand au aparut si celelalte, gripa, pojarul, difteria, au distrus aproape tot si ce mai ramasese din cultura inca.
In sfarsit am putut sa intreb si eu o chestiune care imi statea pe limba inca din zona Caraibelor: cum simt localnicii acum fata de spanioli? Cum se simte un ghid peruan cand ii povesteste unui turist spaniol ce prapad au facut in toata America Latina?
Poate ca nu am nimerit cel mai abil ghid din Cusco care sa imi raspunda, dar am primit o explicatie macar: “Schimbarile sunt imprevizibile si istoria este istorie. Daca lucrurile nu se intamplau asa, noi nu am fi fost acum aici!”.
Hm…ei au avut sute de ani sa se obisnuiasca, eu, dupa cateva luni in America de Sud, nu ma simt impacata cu aceasta schimbare istorica. De departe, din Europa nu se simte asa, insa fiind aici, ma tot gandesc cum ar fi fost lumea noastra cu taino, azteci, mayasi si incasi.
Ce am vazut in Cusco?
Ne-am plimbat destul de putini de capul nostru, pentru ca am vazut orasul ca un punct de plecare pe Inca Trail si ne-am concentrat in aceasta directie.
La intoarcere insa, am facut un tur mai amplu, care ne-a ajutat sa intelegem dimensiunile si rafinamentul culturii inca.
Prima oprire, Quorikancha sau Templul Soarelui
Mascat azi in mare parte de Convicto de Santo Domingo, fragmentele Templului incas sunt o lectie buna de istorie si de arhitectura. Pentru ca zona este una seismica, incasii consruiau temeliile folosind pietre rotunde, miscatoare, ca baza.
Tot ca o masura anti-cutremur, zidurile erau inclinate spre interior cu 9-13 grade.
Bucatile mari de roca de bazalt ce alcatuiesc zidurile sunt perfect slefuite si imbinate fara ajutorul vreunui liant; au supravietuit epocii coloniale doar pentru ca spaniolilor le-a fost foarte greu sa le distruga de tot, urmele incercarilor lor fiind vizibile.
Zidul ce inconjura templul era placat cu aur gros de o palma (palma tinuta pe verticala)! In vremea conchistadorului Francisco Pizarro sunt documentate 100 de nave incarcate cu aur si argint incas, ce au luat drumul Spaniei.
Sacsayhuaman – Casa Soarelui
Dupa un drum alambicat pe stradute, in cautarea de scurtaturi, ne-am oprit deasupra orasului, la statuia unui Crist mare, alb, asemanator cu cel din Rio. A fost un dar facut de palestinieni locuitorilor orasului Cusco ca multumire pentru ca donatiile facute dupa cel de-al doilea razaboi mondial.
Alaturi, cuprinzand toata valea, se desfasoara ruinele unei constructii ample din care au ramas doar zidurile inferioare. Chiar si asa, te uimeste precizia si perfectiunea imbinarilor acesor bucati imense de piatra (mai mari decat inaltimea unui om), aduse din cariere indepartate. Stim asta pentru ca in zona este doar limestone, piatra calcaroasa, care se macina usor, iar acestea sunt din bazalt.
Cu pietrele din acest loc, spaniolii au construit Catedrala din Cusco.
Se vad urme succesive de constructii, din diferite etape. Ghidul ne-a spus ca timp de 300 de ani au lucrat continuu la Casa Soarelui, primele constructii datand de dinainte de stabilirea in aceasta vale fertila a incasilor.
Tambomachay, loc de purificare pentru elite
Incasii credeau ca originea vietii este in apa, de aceea in toate orasele existau fantani ce alimentau continuu populatia. In Tambomachay, care este la o aruncatura de bat de Sacsayhuaman, elitele incase veneau pentru purificarea ritualica. Nu putea intra oricine aici, exista un turn de paza pentru a certifica acest lucru.
Ce uimeste este fantana care curge neintrerupt, fara fluctuatii de volum, din vremea incasilor si pana azi.
Nimic extraterestru in asta, pur si simplu incasii recrutau varfurile din toate domeniile vietii, din comunitatile pe care le cucereau. Aici este vorba de inginerie pura.
Puka Pukara sau Fortareata Rosie
Stop! Aici a fost un punct de frontiera foarte important. Prin acest loc trecea marfa adusa din jungla, cum ar fi pretioasele frunze de coca.
Nu este nimic remarcabil la modalitatea de constructie, rolul functional fiind primordial.
Q`Énque
Nu am inteles de ce ne-am oprit aici, initial nu am vazut decat o masa de roci inalte.
Cand ne-am apropiat, tot a piatra parea. Pana nu ne-a aratat ghidul niste fotografii facute in timpul solstitiului de iarna, pentru a vedea cum jocul de umbre si lumini contureaza figur de animale reconoscibile (maimuta, de exemplu), nu ne-am dat seama ca acesta era locul in care incasii isi mumificau mortii.
Aveau nevoie de un loc cu o temperatura constanta, mica, si l-au gasit: aici sunt -7 sau -8 grade. Cand zic aici, ma refer la interiorul stancilor la care ne uitaseram cu cateva minute inainte.
Toate aceste locuri pe care noi le-am vazut intr-o zi fac parte dintr-un mare complex arheologic, din care 40% este inca sub pamant, pentru ca generatiile urmatoare de arheologi ca descopere noi lucruri despre centrul lumii incasilor.
Pe unde am mai ajuns in Peru:
- Lima, o capitala in desert;
- Prin muzee pentru a cunoaste istoria acestor locuri;
- Inca trail, un traseu montan de trei nopti si patru zile;
- Machu Picchu;
- Arequipa, cu aer medieval si vedere la vulcani;
- Lacul Titicaca si insulele plutitoare;
- Nazca&zborul acrobatic;
- Canionul Colca, unde planeaza condorii;
- La adunat de guoano in insulele Ballestas.
