În după-masa asta sunt doar 3 turiști la etajul cu aer interbelic al Grand Café de la Poste, Marrakech. Se stă pe canapele de piele în penumbră, la lumina veiozelor. Din căldura de afară răzbate doar o toropeală plăcută și câteva raze de lumină reflectate de gresia stil tablă de șah de la parter.
Din când în când, razele se văd frumos prin fumul de țigară învârtit de ventilatorul din tavan, dar doar pentru o fracțiune de secundă, în rest nu se mișcă mai nimic. Ne simțim ca într-o ecranizare după Agatha Christie și așteptăm să intre personajele.
15 minute mai târziu, Felix și Uralul său roșu trag în față, integrați perfect în decorul de epocă. Va fi ghidul nostru pe drumuri mai puțin cunoscute și ne va arăta Marrakech-ul dintr-un unghi mai puțin obișnuit: din șaua unei motociclete cu ataș. Oprim visarea cu ochii deschiși pentru a face cunoștință.
Insiders Experience
Insiders Experience este o companie franceză pornită în 2008 în Shanghai, China. Proprietarul s-a gândit să îmbine dragostea pentru motocicletele cu ataș și călătoriile, a cumpărat câteva Ural-uri și le-a modificat ușor, transformându-le în vehicule potrivite pentru tururi. Încă de atunci Felix lucrează pentru ei, mutându-se împreună cu compania în Maroc, în urmă cu trei ani.
Discuția începe desigur de la motocicletă. Versiunea rusească a unui model de succes BMW din anii ’30, Ural-urile sunt rezistente și relativ ușor de reparat. “Le dai un pic de dragoste și te duc oriunde” spune el, lucru probat de mulți aventurieri între timp. Deși nu mă pricep deloc la motociclete, din orice unghi aș privi-o sunt convins că partea cu dragostea vine ușor. De-abia aștept să pornim la drum.
“Așadar încotro?”, ne întreabă Felix întinzând harta pe atașul Ural-ului. Ca orice tur Insiders Experience, suntem lăsăți să alegem ce dorim să vedem. Decidem repede, orice altceva decât piețele centrale din orașul vechi pe care le-am bătut deja zile la rând, și ca să ne bucurăm de drum, să începem cu ceva în afara Marrakech-ului. Câteva minute mai târziu ne înscriem în trafic drept turiștii cu cel mai cool mijloc de transport din acea zona de oraș.
La Palmeraie
Pornim spre nord pe străzile largi ale noului Marrakech.
Clădirile cărămizii, toate în aceeași culoare și de aceeași înălțime, se aliniază frumos cu palmierii semeți și bordurile noi. Traficul e la fel de haotic și aglomerat ca în centru, însă noi ne bucurăm de agilitatea unei motociclete, chiar dacă suntem lați cât o mașină. Felix se descurcă onorabil, fără a ne da emoții, dar nici nu pierdem vremea. Ajută cred și faptul că toți cei din trafic ne privesc admirativ.
Pe măsură ce avansăm, casele scad în înălțime și trotuarele dispar uneori în preajma intersecțiilor pentru a apărea, temporar, câteva străzi mai încolo. La periferie traficul e mai scăzut, dar străzile mai pline de viață, cu piețe direct pe trotuar, ateliere de reparații pline de gură-cască și copii care ies de la școală. Un astfel de grup pedalează pe biciclete alături de noi, gălăgioși și fascinați mai mult decât de motocicletă decât de cei 3 ocupanți.
Într-un final, casele se răresc de tot înlocuite de palmieri înalți. Am ajuns în plantația de curmali și măslini din nordul orașului și de aici vom părăsi asfaltul.
La Plameraie, cum o numesc localnicii, este o oază de verde ce oferă umbră și fructe Marrakech-ului de aproape o mie de ani. Legenda spune că s-a născut din semințele curmalelor aruncate de soldații arabi ce au poposit aici. Unele ar fi găsit teren prielnic în găurile făcute în pământ de sulițele acestora și așa ar fi apărut în deșert câteva mii de palmieri.
Adevărul este mai puțin poetic: plantația s-a născut planificat și cu un efort deloc de neglijat. A aduce apă în deșert pentru irigații în zone unde nu există un râu tot timpul anului, nu e lucru simplu. Dar arabii (sau, după unele surse, vechii persani) au găsit o soluție: o fântână pe orizontală întinsă pe câți kilometri e nevoie.
Pe scurt, se găsește o pânză freatică la adâncime și apoi se sapă un tunel orizontal ușor înclinat până în zona unde e nevoie de apă. Iar dacă solul este nisipos și nu poți săpă prea mult sub el, adaugi fântâni verticale din loc în loc pentru a mări rezistență și a-l putea întreține la nevoie. Cum apa vine de la zeci de kilometri, dinspre munte, și e nevoie de fântâni la fiecare 30-40 de metri, efortul trebuie să fi fost considerabil. Funcționează însă până în ziua de azi și se pot încă vizita vechile irigații care au creat această zonă verde.
Medina
Pe înserat, ne întoarcem înapoi în orașul vechi pentru a prinde aglomerația de sfârșit de zi. Intrăm pe poarta de nord, unde străzile sunt mai late și, în lipsa souk-urilor care să atragă atenția turiștilor, localnicii își văd de treaba mai liniștiți. Asta până apărem noi cu decibelii din dotare. Nu putem să nu ne amuzăm când chipurile lor se schimbă de la indignarea inițială (cine e ăsta cu motocicletă care are de gând să treacă pe aici?!) la curiozitatea admirativă care a însoțit Uralul nostru roșu întreaga zi.
Nu e lucru simplu să navighezi pe străduțele înguste. Pentru Anca, în ataș, e distractiv să fotografieze toată forfota de la nivelul solului, nu și pentru mine care văd cât de aproape trecem de tarabe și trecători. Felix are ani întregi de experiență și se descurcă cu naturalețe. Aflăm cu ocazia asta că Ural-ul poate merge și cu spatele.
Chemarea muezinului la rugăciunea de apus de soare ne găsește în piața centrală, schimbând numere de telefon și primind mai multe recomandări de locații interesante decât putem vizita noi în următoarele zile.
Marrakech-ul din alt unghi
Am văzut o parte de Marrakech pe care n-am fi putut-o vedea altfel? Nu chiar. Orașul nu e cel mai prietenos cu pietonii sau cu bicicliștii, dar nu este foarte întins și probabil că l-am fi putut vizita oricum. Dar sigur nu ar fi fost la fel de plăcut.
Ghidul nostru, rezident de 3 ani în Marrakech, a fost partenerul ideal de călătorie. Sper că nu se va supără când îi voi atribui Ural-ului rolul principal. Nu doar pentru confort și factorul “cool”, dar mai ales pentru că ne-a asigurat o doză sănătoasă de zâmbete, saluturi și priviri admirative peste tot pe unde am trecut.
Ne uităm deja ce ar însemna să ne luăm și noi unul, dar să nu mai ziceți la nimeni. S-ar putea să nu se întâmple prea curând. În mod cert îi vom căuta pe cei de la Insiders Experience cu fiecare ocazie pe care o avem.
Informații și sfaturi utile
- Am rezervat acest tur pe site-ul lor, http://www.marrakechinsiders.com/en/ și apoi am devenit prieteni și pe Facebook.
- Insiders Experience organizează tururi în Marrakech și împrejurimi ce durează de la câteva ore la o zi întreagă, cu prețuri începând de la 1500 MAD (aprox. 137 EUR), dar și expediții mai ample în Maroc.
- Atașul este deosebit de încăpător (pentru picioare lungi), iar rucsacul cu care vii încape fără probleme în portbagajul din spate.
- Este bine să ai la tine ochelari de soare și cremă de protecție solară, iar hainele să fie ușoare.
Enjoy!
