Când tu şi partenerul/a visaţi la o vacanţă în Grecia la ce va gândiţi?
Plaje cu nisip fin şi apă turcoaz? Hoteluri primitoare, cu piscină, eventual loc de joacă pentru copii şi acorduri de bouzouki seara când apune soarele? Străduţe vechi umbrite de tufe de leandru şi doldora de suveniruri, posibil la margina unui port unde trag o mulţime de yachturi dichisite?
Ei bine, poate e momentul să calci în picioare aceste vise. Eşti aici că să-ţi “baţi joc” de vacanţă şi eu te voi învaţă cum.
Trebuie doar să mergi pe mâna mea şi să renunţi la preconcepţii.
Pasul 1. Alege o destinaţie aiurea de pe hartă
Primul pas e şi cel mai important. Începe cu Google Maps.
Poţi încerca şi cu hărţile Bing sau Apple, dacă ţii neapărat să te enervezi încă din etapa de pregătire. Oricum ar fi, important este să alegi o insulă la nimereală, cu cât mai puţin cunoscută cu atât mai bine. Poate să fie lângă coasta Turciei, cea a Albaniei sau în sud de tot, important e ca, dacă o cauţi pe Booking, să nu-ţi iasă mai mult de 5-10 locaţii de cazare.
Apoi, convinge-ţi partenerul că îi faci o surpriză. Ştii tu o insula cum nu e alta şi vacanţa voastră va fi unică. Să nu-şi mai bată capul, trebuie doar să meargă pe mâna ta.
Dacă reuşeşti asta şi e şi genul workoholic care aşteaptă tot anul vacanţa de vara, poţi primi la sfârşit şi o desparţire bonus. Riscă, totuşi!
Pasul 2. Ignoră sfaturile localnicilor
Dacă ai ales cum trebuie sunt şanse mari să nu poţi ajunge dintr-un foc. Călătoria va implică cel puţin un ferry sau un transfer cu barca şi, fără să vrei, vei intra în vorba cu localnici binevoitori. Vor vrea să ştie unde mergi, de unde eşti, şi după ceva împrietenire, ce naiba cauţi tocmai acolo. Sunt insule mult mai aproape şi mai confortabile, care, ştiu ei, sunt deja pline de români. Te vei simţi că acasă acolo şi, zău, nu e prea târziu să te răzgândesti.
Tu rămâi la toate rece şi adopta o mină sigură, ca şi cum ştii ce faci.
Nu va ajuta la impresia artistică în faţa localnicilor, care oricum vor clătina din cap dezamăgiţi de direcţia în care se îndreaptă lumea asta, dar măcar nu vei strica supriza partenerului.
Ia-ţi “la revedere” de la ei şi, probabil, de la ultimii vorbitori de engleză decentă pe care îi vei vedea în următoarea săptămâna, şi purcede către pasul 3.
Pasul 3. Plăteşte un preţ exorbitant pe ferry
Am stabilit deja că ai ales bine, ceea ce înseamnă că transferul dus-întors te va costă cât 2 zile de sejur în Halkidiki.
Dacă ai luat şi maşina cu tine, atunci preţul acoperă liniştit o săptămâna întreagă de demi-pensiune.
Totul pentru o ora – două – trei în care te vei plictisi alături de un stol de pescăruşi.
Asta e momentul în care partenerul va începe să dea semne de nervozitate. Nu pune la suflet, ia-o ca pe un antrenament de încălzire pentru zilele următoare.
Dacă ai deja încălzirea făcută de acasă sau de pe drum şi ai venit cu maşina, poţi insista să parcheze celelalt în cala ferry-ului, în timp ce tu te distrezi cu însoţitorii de pe vas pariind pe numărul de zgârieturi necesare pentru a duce treaba la bun sfârşit.
Odată încălzirea făcută, treaba ta s-a terminat. Te poţi alătura unuia din cele câteva grupuri de hipioţi dotaţi cu chitări sau familiei de ruşi care s-au îmbarcat cu o navetă de bere şi două sticle de rachiu. Sau să dormi. Poţi face ce vrei.
În sfârşit eşti în vacanţă.
Pasul 4. Bucură-te de cazare
Şi dacă tot eşti în vacanţă, e cazul să te cazezi şi să-ţi tragi şi tu puţin sufletul.
În afară de faptul că nu vei vedea alte hoteluri în jur şi că, cel mai probabil, gazda nu va cânta la bouzouki, cu partea asta nu prea pot să te ajut. Vei găsi o pesiune şi nu un hotel, dar n-am văzut încă o pensiune în Grecia care să lase intratât de dorit, încât să-ţi strice vacanţă. Probabil nu vei vedea nici tu.
Poţi să mai strângi puncte bonus cu orientarea, până găsiţi exact locaţia, mai ales dacă aţi ajuns pe întuneric. Eu zic să faceţi echipa că v-o fi ajuns şi vouă atâta drum. Aveţi o săptămâna întreagă să va “stricaţi” vacanţa cum se cuvine şi n-are rost să fiţi nerăbdători.
Pasul 5. Fă plajă printre bolovani
Nu ştiu unde ai nimerit, dar fac pariu că n-are plaje cu nisip fin.
Dacă avea, turna cineva un resort acolo până acum. Aşa că e momentul să faci pace cu gândul că vei face plajă pe pietre.
Şi nu mă refer la pietricele cât mărgeaua şi nici la stânci fotogenice. După ce s-a dat nisipul, s-au adjudecat şi astea. Mă refer la pietre de rău, de dimensiunea unui pepene galben. Poate găsesti o plajă diferită, cu nisipul ca sarea grunjoasă, dar asta nu va fi simplu si încă nu ai ajuns acolo.
Ăsta e momentul critic când partenerului îi va scădea moralul si îi va sări ţandăra rău de tot. Dacă până acum a răbdat, e momentul să afli că şi răbdarea are o limita. Ai putea să oferi la schimb o sesiune de snorkel pentru că fauna dintre pietre o bate de departe pe cea de pe orice plajă cu nisip dar, vai!, ţi-ai uitat acasă nu doar tubul şi labele, dar şi papucii de intrat în apă.
Ar fi cazul să propui o sesiune de shopping pentru că, în timp ce vă certaţi, soarele s-a ridicat deja binişor pe cer şi cam arde. Iar în sălbăticia asta ăştia n-au nici măcar umbrele.
Pasul 6. Shopping pe gustul bărbaţilor
Te sui aşadar în maşina din dotare că să iei la rând magazinele din toate cele 2 sate mai răsărite de pe insulă. Descoperi că unul are bancomate şi celălalt magazine şi parcă îţi mai vine cheful de vacanţă când vezi că unul dintre cele 3 ATM-uri de pe insulă chiar funcţionează. Îţi dispare repede când înţelegi că shopping înseamnă 2 supermarket-uri şi o tutungerie, iar unul dintre ele e închis la orele prânzului.
Oricum ar fi niciunul nu are echipament de snorkel sau cipici. E imposibil să nu găseşti aşa ceva pe o insulă – în Grecia!!! – dar încercările tale de a te înţelege în engleză nu scot la iveală niciun magazin ascuns. Iar a mima snorkel, deşi e ceva ce merită încercat măcar o dată în viaţă, nu-ţi va aduce decât hohote de râs sincere.
Prin urmare îţi cumperi singurul lucru care îţi va face vacanţa mai frumoasă – o harta a insulei – şi te retragi la umbră să mănânci ceva şi să picoteşti.
Oricum n-ai altceva de făcut.
Pasul 7. Taverna fără meniu
Te aşezi la una din cele câteva taverne micuţe din zonă – măcar n-ai de ce să pierzi timpul alegând – şi ceri un meniu. În loc de meniu se prezintă patronul care ţi-l recită. După o săptămâna aici vei ajunge să-i cunoşti personal pe toţi localnicii şi să vă salutaţi ca buni prieteni.
Afli cu ocazia asta că meniul se schimbă de la zi la zi – cu excepţia salatei greceşti – în funcţie de ce au prins pescarii peste noapte. Şi că tzatziki-ul e de două feluri – făcut adineauri sau făcut de dimineaţă.
Oricum, dat fiind că patronul vorbeşte o engleză învăţată în Dusseldorf, mâncărurile sună prea exotic că să poţi alege. Mergi pe recomandarea zilei şi nu dai greş niciodată. Chiar dacă e vorba de sardele prăjite rapid si date prin ulei de măsline pe care le mănânci ca pe porumb (e rândul lui să mimeze amuzant) sau dacă ceri o caracatiţă şi primeşti un calamar. Mi-e teamă că nici cu mâncarea nu te pot ajută să-ţi “strici” vacanţă. Orice ai alege e de bine.
Dar dacă tot eşti aşezat şi stai la umbră, scoate harta tocmai cumpărată.
Pasul 8. La ruine ziua în amiaza mare
Pentru că odată ce te uiţi pe harta vei descoperi că şi insula ta are ce are toată Grecia: nişte ruine de cel puţin 2000 de ani vechime, mai mult sau mai puţin cunoscute, care se cer vizitate.
Te pui pe drum, mai ales că soarele s-a mai domolit, şi, după 15 minute de mers cu maşina, alte 15 pe jos la 35 de grade şi 1 litru de apă consumat, ajungi la faţă locului că să constaţi că e închis. Programul e de la 8 (a se citi 11, că doar eşti în vacanţă) până la 3 după-masă.
Probabil e ceva iniţiatic, mistic, rămas din vremurile străvechi şi o ruină nu se dezvăluie înainte de a stoarce măcar un litru de apă din fiecare turist care o vizitează.
Cert e că va trebui să revii mâine pe căldura cea mare dacă vrei să te lauzi că i-ai trecut pragul. Între timp, te mulţumeşti cu umbra dată de mărăcinii inalţi şi de copacii contorsionaţi .
Bombăni în gând răsfăţul grecilor de a munci după orare fanteziste, dar îţi uiţi gândul complet când, la întoarcere, descoperi că o turmă de capre s-a cocoţat pe maşină pentru că ai parcat sub un smochin. Văzuseşi semnul de avertizare, dar ai crezut că a fost pus de vreun glumeţ. Acum trebuie să le dai jos şi nu ştii dacă să mori de râs sau să cauţi cât costă o vopsea nouă.
Noroc că ele coboară singure când te văd, dar tu tot vei ţine minte pentru toată viaţa să nu mai parchezi sub pomi fructiferi.
Probabil deja în punctul ăsta vacanţa ta e stricată cât de cât rezonabil.
Dacă da, fugi înapoi în camera şi repetă paşii de la 4 la 8 după cum consideri de cuviinţă. Dacă mai vrei, atunci urmează şi ultimii doi paşi. Dar ţine cont că sunt doar pentru iniţiaţi, care şi-au mai “stricat” vacanţe şi vor o metodă nouă de a o face. Şi că, dacă alegi să-i urmezi, o faci pe riscul tău.
Pasul 9. Drumeţie pe munte
Dacă ai ajuns până aici scoate harta şi ascultă-mă cu atenţie.
Ca mai toate insulele din Grecia – în special cele vulcanice din est, sud-est – sunt mari şanse ca şi cea alesă de tine să fie în formă de con. Cu un vârf mai mare în centru, care coboară mai domol sau mai abrupt spre mare şi oferă diverse opţiuni de drumeţie. Nu te grăbi să alegi una din cele domoale, printre plantaţii de măslini, ci caută ceva mai exotic – chei sau albii de râuri. Poţi să întrebi localnicii sau să te iei la trântă cu wi-fi-ul şi să cauţi pe net.
Dacă găseşti aşa ceva şi o drumeţie la munte e ceva obişnuit pentru tine, ia-o din loc cu prima ocazie!
În prima faza te va aştepta un drum domol de jumătate de ora pe malul unui râu. Cel mai probabil, cu ocazia asta vei descoperi şi cel mai fin nisip de pe insulă, mult prea bucuros să-ţi între în bocanci, deşi era lipsă la apel când te plimbai în şlapi, pe plajă.
Nu vei apucă să filozofezi prea mult cu gândul la norocul omului şi cu ce ai greşit de se aşează toate invers în vacanţa asta, pentru că cel mai probabil te va doborî căldura. Îţi vei schimba optica la 180 de grade dacă ai ales o albie de râu când îţi vei da seama că poţi să te bălăceşti puţin pentru răcorire.
Obişnuieşte-te cu astfel de schimbări de optică radicale odată la 10 minute pentru că te vor urmări toată ziua. Vei reveni la filozofii despre viaţă şi noroc când vei descoperi că apa nu are mai mult de 15 grade. Apoi te vei obişnui cu ea doar că să bombăni iar, pentru că nu te-a dus capul să-ţi iei costumul de baie la o drumeţie montană.
Vei porni din nou la drum ca să găseşti o cascadă incredibil de frumoasă, dar plină de hipioţi în fundul gol care cânta la chitară. Vei insistă să mergeţi mai departe – sigur e o cascadă un pic mai sus, mai frumoasă şi mai pustie – dar drumul va deveni din ce în ce mai abrupt şi voi nu sunteţi echipaţi cum trebuie.
Din una în altă, oscilând între “ţi-am zis că o să fie incredibil” şi “cine m-a pus s-o iau pe aici”, te vei trezi că ai urcat sute de metri şi încă nu ţi-ai stricat vacanţa. Poţi scoate acum şi ultimul as din mânecă, e ultima ta şansă!
Pasul 10. Hai să-ţi arăt animalele
Asta e ultimul pas şi doboară 80% dintre vizitatori.
Pentru că animalele în asemenea mediu uscat şi călduros nu înseamnă lucruri mici şi pufoase. Ci insecte urâte, mari sau mici, şi reptile. Care se ascund în văzul lumii, exact în locurile unde majoritatea turiştilor nu calcă.
Includ şopârle de diverse feluri, şerpi unul mai drăgălaş că altul şi păianjeni şi alte bâzdâganii de dimensiunea unui pumn de copil. Nu trebuie să te abaţi de la drumul bătut ca să le vezi, doar să insişti dincolo de pragul la care se opresc majoritatea drumeţilor şi vin ele singure să se prezinte.
Pasul 11 – Bonus
Dacă ai urmat toţi cei zece paşi şi ai reuşit să-ţi strici vacanţă, felicitări!
E momentul să juri că nu vei mai face aşa ceva niciodată şi să ţii minte pe viitor să asculţi de agenţiile de turism care au grijă să nu te deranjeze nimic din toate cele de mai sus. Ai câştigat măcar o experienţă de povestit amicilor care au gânduri de vitejie asemănătoare.
Epilog
Dacă ai urmat paşii şi NU ţi-ai stricat vacanţa, ba chiar te bate gândul să repeţi, atunci ai tot respectul nostru.
Suntem morţi de curioşi să aflăm unde ai fost şi poate, cu puţin noroc, ne şi întâlnim. Nouă sigur ne-ar face plăcere. Nu de alta, dar sigur ai găsit şi locul ăla la înălţime de unde poţi să vezi un apus idilic fără să fii înconjurat de turişti făcând selfie-uri, şi singura plajă cu nisip la care ajungi după ce urmezi drumul de maşină până se termină.
Posibil chiar şi satul îngheţat în timp unde Grecia de dinainte de turişti se simte încă bine şi primeşte vizitatori curioşi.
Cât despre insula în care am fost noi, numele nu contează. Ar putea fi oricare, noi am ales-o după criteriile de la pasul 1 şi am nimerit în Samothraki, cu puţin timp înainte de apus.
Dacă ai fost, dă-ne un semn!
Notă de subsol
- acest articol e un pamflet şi sperăm că v-a distrat citindu-l măcar pe jumătate cât ne-a distrat pe noi să-l scriem
- drumeţiile pe munte nu sunt un lucru de luat în glumă şi necesită nu doar echipament adecvat, ci şi o informare prealabilă şi respectarea tuturor regulilor expuse la faţa locului. În unele zone, traseele se fac pe propria răspundere şi asta implică responsabilitate şi cunoştinţe specifice. Urmaţi indicaţiile şi toate normele de siguranţă valabile în asemenea cazuri!
- animalele la care facem referire în articol şi în poze trebuie tratate cu respect. Feriţi-vă de la a le deranja pentru siguranţa lor şi a voastră deopotrivă. Observaţi-le de la o distanţă de siguranţă de câţiva metri şi, dacă nu ştiţi exact cu ce aveţi de a face, depăraţi-vă în linişte şi fără mişcări bruşte.
4 Comments