Cinnamon Cruise, ambarcatiunea cu nume aromat care urma sa ne duca pe canalele din spatele orasului Alleppey, ne astepta legata strans la mal. Capitanul, la camasa si pantalon calcat, dar in picioarele goale, statea foarte oficial, alaturi de ceilalti doi membri ai echipajului pe mal, ca la o receptie cu pretentii.
Aflam in cateva minute ca noi am fi oaspeti “super VIP” si niciun efort nu va fi precupetit pentru a face aceasta croaziera memorabila.
Atractia de top in Kerala
Zona inundabila a Keralei, cunoscuta sub denumirea de “Kerala backwaters” este o imensa retea de canale interconectate, lacuri, rauri si insule. Labirintul acesta insumeaza 900 km. In mijlocul acestei zone, imprastiate printre campuri de orez si plantatii de cocotieri sunt sate si cateva orase care servesc ca punct de plecare in croaziere. Dintre multiplele rute posibile, noi aveam sa plecam din Alleppey (in districtul Alappuzha), sa o luam agale pe canale si sa inoptam la bord, langa un sat traditional, iar a doua zi sa ajungem pana la cel mai mare lac din Kerala – Vembanad.
Experienta oferita de croaziera si cazarea intr-o casa pe apa, precum si eco resorturile din Alappuzha, sunt foarte apreciate de turistii din toata lumea. Asa am citit si am zis sa ne formam o parere proprie, mergand la fata locului.
Casa noastra de pe apa
Desi toata lumea ii spune `”house boat”, in Malayalam, limba locala, se numesc kettuvallams.
La origine, aceste barci traditionale acoperite erau folosite pentru a transporta orezul recoltat de pe campurile fertile ce marginesc aceste canale. Cand au fost transformate pentru a primi mai intai familiile regale, apoi si pe turisti, cei aproximativ 30 de metri lungime au permis atat amenajarea mai multor cabine, cat si luxul unui spatiu generos.
Zona cea mai impresionanta este living-ul.
Daca aveam dubii ca este posibil sa arate asa o barca ce transporta orezul, cand usile glisante de la bordul lui Cinnamon ni s-au deschis, toate asteptarile ne-au fost depasite. Si, ca experienta sa fie cat mai aerisita si aproape de natura, geamurile de pe cele trei laturi se deschid complet.
Cand nu am stat pe punte alaturi de capitan, ne-am facut comozi pe canapelele dispuse strategic in fata ferestrelor pentru a admira peisajul.
Camerele sunt o alta poveste, pe care am descoperit-o dand la o parte cortinele patului tip baldachin.
Pentru noi, experienta ar fi fost desavarsita si numai cu o plimbare de o zi asezati comod afara, pe punte, insa statutul nemeritat pe care il dobandisem ne-a facut oaspeti pentru o zi si o noapte.
Ceea ce a implicat, ati ghicit, mancare.
Cum oare fac oamenii astia asa bucate la bord si cum mai au si simtul estetic sa le prezinte nu stiu, cert este ca am avut parte de un festin cu mancaruri specifice din Kerala, prezentate de bucatarul mandru ca in finala Master Chef!
Viata de-a lungul raului
Daca pentru turistii care sunt la bordul acestor ambarcatiuni modul in care privesc viata din satele de pe maluri pare un film, pentru oamenii de aici este realitate.
Si nu una usoara.
Am trecut printre nuferi si lotusi, am lasat in urma palmieri, biserici (o mare parte din populatia Keralei este crestina) si scoli. Dar mai mult decat atat, am vrut sa luam o barca mica si sa intram pe canalele secundare, acolo unde Cinnamon nu ar fi putut naviga din pricina dimensiunilor.
Nu era in program, dar ca peste tot in India, se poate aranja cam orice, chiar si din scurt. Echipajului i-au trebuit fix 10 minute ca sa produca o barcuta si un localnic care ne-a dus agale prin satul lui.
Plimbarea este ca o intoarcere in timp. Multe aspecte ale vietii de zi cu zi sunt la fel ca acum cateva sute de ani.
Viata oamenilor este raul. De aici isi procura pestele, pe el se deplaseaza, aici se spala si cu apa lui inunda campurile roditoare de orez. Am schimbat doar priviri si zambete cu putinii oameni care erau afara in miezul zilei, pentru ca orice alt demers, de genul judecat si analizat mai in profunzime din perspectiva noastra de turisti, ar fi complet inutil si nedrept.
Asa este viata aici si ea curge neintrerupta de milenii.
La povesti cu capitanul
Increngatura aceasta de canale, lacuri si rauri are un ecosistem aparte. Am aflat de la capitan, care cunostea aceste locuri ca in palma, ca apa dulce din cele 38 de rauri se intalneste in unele zone cu apa sarata din Marea Arabiei.
“Acest fapt, ne explica el si Bogdan tresare, inseamna ca puteti vedea o gramada de pasari printre care 3 specii de Kingfisher-i (cred ca pescarusi ar fi o traducere neprofesionista), cormorani si testoase.” E randul meu sa tresar.
Adevarul este ca se pot face niste fotografii grozave si capitanul a avut clienti care au venit “uite cu atata aparatul – exemplifica el ducand bratul departe – si au stat mult timp aici ca sa faca poze la pasari”.
Noi am reusit mai putine, neavand echipamentul necesar, dar intr-adevar, pentru pasionati, aceasta parte din Kerala este de neratat.
Cand am ancorat pentru a inopta (navigarea pe canale nu este permisa noaptea) am avut ocazia sa-i salutam pe oamenii locului mai de aproape, facand o plimbare pe ulitele satului si printre campurile de orez. Ne-au salutat inapoi curiosi si ne-au condus cu privirea si cu zambete multiple.
A doua zi dimineata, dupa un mic dejun consistent, am ajuns la destinatia calatoriei noastre: lacul cel mai mare, pe numele lui, Vembanad.
Plin de ambarcatiuni care au avut aceeasi destinatie ca si Cinnamon, o suprafata intinsa de apa sclipitoare, marginita de palmieri inalti.
Din acest punct am inceput drumul de intoarcere catre Alleppey, acolo unde ne astepta managerul Spice Routes nerabdator sa vada daca clientii lui “VIP” au fost multumiti. Mai mult decat multumiti de calitatea serviciilor si incantati de ritmul domol in care decurge o experienta pe “apele din spate” ale Keralei.
Si, pentru a nu avea dubii, toti cei care aleg sa fie oaspeti la bordul uneia dintre cele 5 ambarcatiuni Spice Routes sunt tratati ca “super VIP”!
Informatii si sfaturi utile:
- acum cativa ani, aceasta provincie a Indiei a fost nominalizata in topul “50 de destinatii in care sa ajungi intr-o viata” de catre National Geographic Traveller. Parerea mea este ca isi pastreaza locul in top si azi.
- experientele oferite de croaziera si cazarea intr-o casa pe apa, precum si eco resorturile din Kollam, unul dintre cele mai mari orase din aceasta zona sau Alleppey, sunt foarte apreciate de turistii din toata lumea.
- sunt peste 2.000 de kettuvallams clasificate de guvern cu platina, aur sau argint. Spre 150 sunt in Alleppey.
- cea mai lunga croaziera este cea dintre Kollam, aduna 90 de km si dureaza 8 ore.
- o plimbare de o ora cu barcuta unui localnic pe canalele mici costa 600 rupii.
- cursele cu barci-sarpe (adica inguste si lungi) au loc in regiunea Kollam. Sunt vreo 5-6 curse care se tin in locuri diferite, dar in aceeasi regiune. Nu am avut placerea, dar am inteles ca Moolam Boat Race ar fi cea mai importanta si ca se tine pe raul Pamba, startul dandu-se in dreptul satului Champakulam.
Pe unde am mai ajuns, ce am vazut si ce am experimentat in India:
- Templele din Tamil Nadu;
- Verdele din “Tara lui Dumnezeu” – plantatiile de ceai din Munnar;
- Un spectacol traditional inedit in Cochin;
- Mysore – al doilea cel mai curat oras din India;
- Impresii puternice din Chennai.
2 Comments