Complexul de la Angkor - prima parte

Templele mai putin cunoscute

Pamantul in Cambodgia este rosu. Jungla deasa, cu zeci de nuante de verde. Soarele pare fixat la cativa centrimetri de capul tau, iar norii albi undeva prea departe.
Jungla nu este un loc tacut, chiar daca la prima vedere nu pare a misca ceva. Privirea se opreste in copaci uriasi, contorsionati, care imbratiseaza direct sau prin liane alti copaci, unindu-se de la un moment dat intr-un coronament des.
Zgomotele sunt diferite de cele cunoscute si nu inceteaza niciodata. Daca s-ar opri, ar insemna ca ceva grav s-a intamplat.
Aceasta este universul in care am intrat pentru a vedea una dintre minunile lumii antice – fosta capitala a imperiului khmer – Angkor.

Un loc descoperit din intamplare si pus pe harta lumii

Trebuie ca era la fel de cald in acea zi a anului 1859.
Jungla era sigur mai deasa si plina de vietuitoare pe care Henri Mouhot, un naturalist francez pasionat de povesti cu creaturi exotice, le clasificase si le descrisese amanuntit. Interesat in egala masura de fotografie, probabil se plictisise sa imortalizeze portrete de familie si venise in Cambodgia pentru a fi primul care urma sa documenteze vietuitoarele acestui loc. Desi insurat de putina vreme, a lasat casa si sotie pentru aventura vietii sale.
Habar nu avea ca (re)descoperind si descriind temeinic principalul templul din complex – Angkor Wat – avea sa atraga atentia lumii si sa starneasca un val de deplasari catre Orasul Pierdut al Khmerilor.

Marturii ale acestui loc, despre care istoricii spun cu certitudine ca localnicii stiau, erau putine pana la Mouhot. Iezutii, in campaniile lor de crestinare din sec. al XVI-lea, aflasera si mentionasera in scrierile lor aceste temple, insa documentele nu fusesera niciodata publice si lumea nu aflase despre ele.

Singura descriere ce dateaza din perioada in care Angkor era inca locuit si la apogeul puterii sale a facut-o un chinez, un dipolmat-spion al imperiului mongol in cautare de noi teritorii pentru a se extinde.
Se intampla in sec. al XIII-lea si Zhou Daguan, venit dint-o altfel de cultura, era fascinat. Atat de prins de observatiile sale incat a petrecut o perioada mare de timp aici, notand totul cu responsabilitate. Scrierile lui despre viata si obiceiurile khmerilor sunt singurele referiri din care aflam in egala masura de superstitia care spune ca Angkor Wat a fost ridicat de un rege-zeu, intr-o singura noapte, de modul in care khmerii interpretau si distorsionau religia budista (cu care Zhou era familiarizat, de altfel, dar cu varianta sa formala), de statutul superior al femeilor, acela de carturari si de negustori priceputi si de respectul acordat si modul in care regele era considerat si tratat ca un zeu.

Angkor explicat in cifre si curiozitati

Revenind in prezent, complexul de la Agkor este un mare santier arheologic pentru care se face un efort international de conservare. Se cunosc mult mai multe lucruri despre acest loc azi, insa misterul si fascinatia exista din plin tocmai pentru ca inca nu se stie totul. Doar franturi care nasc noi si noi intrebari.

Peste 1 milion de oameni traiau aici, intr-o arie mai mare decat suprafata unei metropole moderne.
O cantitate uriasa de piatra s-a folosit pentru ridicarea acestor temple, surclasand materia prima necesara la piramidele egiptene.
Piatra venea din nord, de la poalele muntilor Kullen. Era taiata in blocuri slefuite spre perfectiune, pentru a se imbina perfect. Khmerii nu foloseau mortarul pentru ca acest lucru nu le-ar fi permis sa realizeze sculpturi continue, de aceea blocurile de piatra treceau printr-un proces dificil de „smirgheluire”.
O sa remarcati cu siguranta gaurile ce sectioneaza blocurile de piatra. Le foloseau pentru a infige in ele niste bete groase, pe post de manere, necesare transportului si potrivirii lor.

Sunt peste 1000 de situri in complex, de la gramezi de pietre inca nescoase la lumina, pana la Angkor Wat ce se expune in intreaga sa splendoare oricarui calator interesat.
Sistemul de canale si rezervoare a fost cel care a permis acestei civilizatii sa existe si sa creasca. Colectau apa in perioada umeda a anului si o directionau catre campurile de orez ce asigurau mancarea de baza a populatiei. Sistemul acesta era atat de avansat incat este peste ce are Cambodgia azi.
Cu o singura exceptie, intre secolele IX si XV, capitala imperiului khmer a fost aici, la Angkor. De altfel asta si inseamna denumirea: „orasul-capitala” sau „orasul sfant”.

Printre ruinele de la Angkor

Majoritatea oamenilor care vin aici o fac ca intr-un fel de pelerinaj si spun ca simt o emotie puternica in fata maretului Angkor Wat.
Noi nu prea stiam de unde sa incepem, daca sa mai amanam emotia sau nu.
Vazand insa zecile de autocare si sutele de tuk-tuk-uri pline de oameni care sigur se indreptau intr-acolo, ne-am hotarat sa o luam fix in directia opusa.

Toate minunile lumii vazute de noi, fie ca au incaput pe noua lista sau nu, sunt arhipline de lume: Chichen Itza, Machu Picchu sau Marele Zid Chinezesc.
De dimineata pana seara este imposibil sa gasesti un loc linistit cu o vizibilitate buna si sa iti priasca experienta.
Fapt pentru care va vom spune cand e mai bine sa mergeti si cum sa faceti pentru a evita miscarea browniana a maselor.
Calatori sau turisti suntem cu totii, doar ca noi, romanii, suntem putini si macar prin prisma acestui fapt sa ne bucuram mai mult!

Asadar, imbarcati intr-un tuk-tuk si topaind la fiecare denivelare a drumului, am decis sa o luam exact in sensul invers de vizitare si sa incepem cu templele mai ascunse, mai putin coplesitoare decat Angkor Wat, dar care urmau sa ne lase bucuria descoperirii si a interactiunii directe.

Preah Khan

Sec. al-XII-lea

– Va las aici, dar sa nu va intoarceti! Iesiti pe cealalta parte si va astept acolo. Intelegeti?
Tuk-tuk-istul nostru are cam aceeasi varsta cu noi. L-am pescuit din fata hostelului in care ne-am cazat si vrea sa ne pastreze de clienti si in restul zilelor, asa ca este foarte atent si se asigura mereu ca am inteles.
E clar, asa ca putem pleca la explorat.
Marturisesc ca ma furnicau fluturii in stomac ca la primele intalniri.

In loc sa ne indreptam catre intrarea principala am luat-o prin dreapta, pe langa zidul pe protectie al templului, pe o cararuie ascunsa in jungla. Nu vroiam sa ne grabim, ci sa descoperim totul incet.
Pe placuta de la intrare scria ca Preah Khan inseamna „Spada regala” si ca a fost ridicat in sec. al XII-lea, marcand o victorie impotriva populatiei Cham.

Ce am vazut noi este o structura simpla, rectangulara, incadrata de un sant cu apa, dar mare ca intindere, cu o succesiune de stiluri care stau marturie trecerii prin hinduism si budism. Multe altare, multe zeitati in fata carora sunt si azi ofrande.
Dar ce ne-a incantat si ne-a facut sa ne simtit exploratori este faptul ca templul nu pare sa fi ajuns pe masa niciunui restaurator in ultimii ani. Este impanzit de vegetatie, are parti de zid prabusite, galerii si decoratii catifelate de la muschiul verde ce creste printre denivelari.

Aici am aflat despre „garudas” si „nagas”, doua personaje din mitologia hindusa. Fara cateva detalii pe care curatorii le-au grupat intr-o casuta, turistii fara ghid nu ar avea sanse sa descifreze sculpturile si basoreliefurile templelor, de aceea impartasesc cu voi aceste informatii.

Garuda sunt paznicii orasului, reprezentati sub forma unor figuri umane puternice, cu trasaturi de acvila. Sunt 72 aici si au mare nevoie sa fie adoptati de fundatii ce le pot asigura conservarea. Exista chiar si un program in acest sens.
In multe reprezentari Garuda apare infruntandu-l pe Naga, un sarpe gigantic cu multe capete.
Doar ca nu e un simplu sarpe. Naga reprezinta puntea intre cer si pamant si apare mereu sub forma balustradei care duce catre intrarea in temple.

Alaturi de aceste personaje, mitologia hindusa a mai produs si alte personaje importante si des reprezentate: Devata sunt un fel de gardieni puternici, aproape mereu cu expresii dure si serioase pe chipuri si Asura (demonii), prinsi intr-o lupta crancena pentru sarpele-gigant Naga.

Templul este plin de decoratii si de incaperi cu destinatii diverse. E foarte simplu sa te pierzi printre ele, pasind peste praguri inalte, peste blocuri de piatra prabusite sau radacinile copacilor.
Cam doua ore ne-a luat noua si ne-a mobilizat sa o luam din loc doar gandul ca avem atat de multe de vazut mai departe!

Neak Pean

De pe drum nu se vede nimic, doar un lung ponton al carui capat nu se zareste.
De o parte si de alta este un rezervor de apa, plin cu paduri de mangrove si lotusi. Dupa 5-10 minute de mers am ajuns la o insula artificiala, micuta, in mijlocul careia s-a ridicat acest templu budist, inca functional.
Apa din jur reflecta lumina ca intr-o oglinda scorojita. Detaliile erau si ele mancate de timp si nu am putut descifra mare lucru.
Niste profile de Naga, 4 bazine in jur si altare pline cu ofrande.
Am aflat ulterior de functia de vindecare a acestui loc, ca apa din bazine avea proprietati curative prin echilibrarea energiilor corespunzatoare celor 4 elemente – pamant, apa, foc si vant.

Desi suna foarte misterios, incinta este inconjurata de un gard, nu ne-am putut apropia mai mult, iar experienta in sine e cam ca de muzeu vazut de la departare. Se spune ca este mai interesant de vizitat in sezonul ploios, cand multe dintre sculpturi sunt sub apa.
In schimb, locul este umanizat si plin de viata pentru ca drumul este marginit de mestesugari, muzicieni si mici comercianti.

Cum tratezi cu micii comercianti?
Se impune o paranteza referitoare la ei. De cum pui piciorul jos din tuk-tuk, toata lumea de la tarabe incepe sa strige la tine, sa iti atraga atentia, sa cumperi ceva de la ei. La suprapret, desigur, de cca. 4 ori mai scump decat in Siem Reap, insa este greu sa estimezi cati litri de apa iti vor trebui in caldura aceasta. Si ceva-ceva vei cumpara.

In unele locuri – de exemplu la terasele cu mancare de langa Angkor Wat, unde am luat micul dejun o data – daca te vad ca ramai uimit (si cam ramai) la cat de mult iti cer nejustificat – vanzatoarele iti ofera imediat masa la jumatate de pret.
Asta pentru ca totul este umflat artificial, peste pretul de turist, care oricum este mult pentru cat costa o mana de orez si cateva legume la abur, dar stim ca asa stau lucrurile peste tot si trebuie sa isi castige si ei existenta.

In cazul suvenirurilor insa, daca adultii primesc cu un zambet un refuz insotit de o vorba buna, copii nu.
Sunt multi si se tin scai de tine, minute in sir. Baietii mai putin, insa fetele! Ei bine, ele sunt exact vanzatoarele feroce in ochii carora toti turistii trebuie si au bani sa cumpere ceva. Nu exista alta varianta.
Toate au acelasi text invatat si dupa ce il epuizeaza, o iau de la capat de nenumarate ori.

Am constatat cu bucurie ca nu cersesc, ci vor sa vanda. De admirat atat tenacitatea cat si spiritul comercial.
Pacat ca sunt trimise sa faca o treaba de adulti la cativa ani, insa in Cambodgia viata este grea si in multe cazuri intreaga familie trebuie sa fie productiva.
Deci, fie cumperi ceva (de regula magneti sau vederi in valoare de 1 USD) si ai scapat, fie spui ca esti de cateva zile acolo si ai cumparat deja. Ceea ce ce in 99% din cazuri va fi adevarat oricum. Scapare nu ai!

Ta Som

Sec. al-XII-lea
Templele din complex sunt ridicate in perioade diferite si se pot diferentia relativ usor. Ta Som are acelasi aer cu Preah Khan si dateaza din aceeasi perioada.

Este mai compact, are un singur altar, zid de aparare si, spre deliciul nostru, a ramas in mare parte nerestaurat. Sunt doar fixate anumite parti, ca sa nu se prabuseasca peste vizitatori.
Copacii l-au acaparat pe alocuri, i-au sfarmat zidurile si i-au cucerit una din porti. Pare o simbioza, dar de fapt este o cucerire lenta, distructiva.
Sunt convinsa ca restaurarea va presupune taierea lor, pentru a recupera partile din templu acoperite.
Insa pentru moment, are exact alura de loc misterios descoperit din intamplare in jungla.

East Mebon

Sec. al-X-lea

Aici schimbam stilul. Ne ridicam de la sol si ne apropiem de razele soarelui.
Parca nici vantul nu mai adie, iar natura pare la fel de neclintita ca si templul. Deabia schitam cateva gesturi de refuz catre comercianti. Nu mai vrem sa bem pentru ca ne iese instatant toata apa prin pori.
Scara abrupta de la intrarea in templu pare o provocare, pe care o acceptam cu determinare: vrem sa vedem cum arata acest templu, care nu seamana deloc cu cele vazute anterior, este mai vechi (din sec. al X-lea) si are alura celui mai mare templu hindus vazut de noi in Java – Prambanan.
East Mebon este inchinat lui Shiva.

Initial, tot acest teritoriu era mult mai bogat in canale si bazine, iar acest templu statea pe o insula artificiala.
Treptele ce simbolizeaza ascensiunea duc pe platforme de inaltimi diferite, din ce in ce mai aproape de turnurile din centru.
Sculpturile si basoreliefurile de aici sunt remarcabile si este usor sa identifici templul dupa elefantii plasati in colturi. Au mai bine de doi metri inaltime si inca se mai vad detaliile decorative cu care au fost impodobiti.
Foarte putini oameni pe aici, in unele momente am avut templul doar pentru noi, si am profitat. Nu stiam ca mai urmeaza unul similar si ca nu trebuie sa fim asa de scrupulosi!

Pre Rup

Sec. al-X-lea

In scurtul drum cu tuk-tuk-ul (care actioneaza ca un ventilator si este o placere cand se pune in miscare) am avut ocazia sa ne tragem sufletul cateva minute, cat sa avem stamina pentru urmatoarele trepte abrupte.

Aceste ultime temple sunt tip „munte”sau “piramida”, construite din mai multe tipuri de materiale, de la caramida la argila (de fapt, molasa). Urmaresc ideea de ascensiune, de la nivelul uman al solului, catre treptele superioare ale zeilor.

Numele are o semnificatie foarte descriptiva – „intoarce corpul” – cu referire la ritualul prin care cenusa umana era imprastiata in diverse directii pe masura ce avansa ceremonia funerara.

Templul avea o serie de galerii ce inconjurat turnurile principale, unele dintre ele par neterninate sau adaugate mai tarziu.
Turnul piramidal din centru este impresionant si vederea lui ni s-a parut ca un premiu dupa zecile de trepte urcate. La fel ca si panorama asupra junglei ce il inconjoara.

Transportul in Siem Reap si intre templele din complexul Angkor

Distantele dintre monumente sunt variate, insa nu se pot parcurge pe jos (desi sunt si exceptii), iar cei care isi iau biciclete fie sunt profesionisti, fie se antreneaza pentru un concurs la tropice, fie au mai mult timp la dispozitie pentru a descoperi locul. Altfel nu tine!

De multe ori ne-am intersectat cu oameni care nu au stiut la ce se baga inchiriind biciclete pentru a vizita complexul.
Pe langa faptul ca drumul din Siem Reap pana in complex nu este de colo (sunt cam 5,5 km pana la intrare si de acolo mai mergi semnificativ), distantele dintre anumite temple pot pune capac unei persoane fara antrenament.
Iar solutia – nu foarte flatanta, dar complet de inteles – este sa stai alaturi de bicicleta in tuk-tuk. Am vazut foarte multi ciclisti abandonand asa, sfarsiti pe bancheta tuk-tuk-ului, in fata lor aratand obosite pana si bicicletele.

Green Bike
Dar avem o alternativa simpatica pentru cei mai curajosi dintre voi! Bine ca suntem romani si nu ne sperie traficul!
In Siem Reap, de vreo cativa ani, polita locala a interzis inchirierea de scutere turistilor. Prea multe accidente, prea mare diferenta in stilul de condus, prea mare haosul pe strazile si asa aglomerate.
Dar un francez ghidus a venit cu ideea bicicletelor electrice (Green Bike) si a si implementat-o.

Practic e un scuter electric, cu pedale a caror functionalitate eu nu am inteles-o (doar sa stea picioarele pe ceva si sa nu se puna in ochii politiei ca este scuter). Merge cu 20-25 km la ora si se incarca ca telefonul mobil, la priza, cand indicatorul arata numarul 45. Nu ma intrebati de ce 45, dar asa este, ca la 42 se opreste de tot si trebuie impins.
Ne-am luat cate o dracie din asta pentru 24 de ore si ne-a placut!
Primul drum l-am facut chiar in seara cu pricina, pana la Circul Phare sa vedem unul dintre cele mai renumite spectacole din Cambodgia si apoi, a doua zi de dimineata, pentru a fi prezenti inainte de rasarit in fata maretului Angkor Wat.

Despre cum am ajuns si cum ni s-a parut, scriem maine, intr-un material dedicat.

Sfaturi si informatii utile:
Cum ajungi?

Drumurile din Cambodgia nu sunt deloc grozave. Sunt putine, aglomerate si timpul necesar pentru a parcurge cateva sute de km se mareste cu ore bune. De aceea, cea mai buna varianta in opinia mea este avion direct din Kuala Lumpur. O singura companie opereaza aceasta cursa – Air Asia. A costat aprox. 80 USD/pax. cu taxe si bagaje grele incluse. Atentie, se pierd bagaje, insa in 99% din cazuri se recupereaza a doua zi!
Pentru zborurile interne, o alta companie are monopolul si anume Cambodia Angkor Air. Preturile sunt astronomice si nejustificate pentru distanta parcursa, insa salveaza mult timp pentru cei care nu sunt „on a budget”.
Daca totusi va nimeriti in Phnom Penh neorganizati si vreti sa ajungeti in Siem Reap, mai bine pe rau in sus decat cu busul, zic eu, dar e alegerea voastra. Noi am facut drumul invers, din Siem Reap in capitala, iar biletul pe „fast” boat a fost 35 USD/pax. versus 20 USD cat ar fi cel de bus. Dureaza cam 5-6 ore cu barca si cam 7-8 ore cu autocarul, cu posibilitatea de prelungire in functie de trafic.

Transport local in Siem Reap

Pentru inchirierea unui tuk-tuk o zi intreaga la Angkor vorbim de preturi intre 10 si 15 USD, in functie de traseul de vizitare in complex. Daca doriti sa vedeti si apusul, (adica un drum suplimentar) se mai adauga 5 USD.
Drumul din Siem Reap pana la intrarea in Angkor are cam 5,5 km, doar ca nu te opresti aici decat pentru a lua bilet, apoi mai mergi cativa km pana la primul sit. Cu tuk-tuk-ul, tinand cont de trafic, dureaza cam jumatate de ora pana incepi efectiv sa vizitezi ceva.
Pentru drumurile scurte in oras se nogociaza punctual, de la 2 USD pana in centru, la 10 USD pentru un itinerariu mai amplu.
Pentru bicicletele electrice am platit 10 USD/pers. 24 h, cu avantajele multiple ale libertatii neingradite si cu riscurile modului haotic de condus in Siem Reap si in Cambodgia in general. Desi se conduce pe dreapta ca la noi, nu este o regula pe care sa o respecte multi. Cel mai mare blocaj pentru creierul meu este cand pe banda mea, care are si asa 50 de cm latime, vin din sens opus alte mopede.
Pentru drumuri mai lungi, intre orase, trei companii de transport sunt recomandate turistilor: Giant Ibis, Mekong Express si Capitol Tours. Costul unui bilet pe ruta Siem Reap – Phnom Penh la data publicarii articolului este intre 20 – 25 USD/pers.

Biletul de intrare in Complexul Angkor

Costa 20 USD/zi sau 40 USD/3 zile sau 60 USD/7 zile. Intrarile trebuie consumate intr-un anumit interval de timp , de ex. Intrarea valida trei zile trebuie fructificata intr-o saptamana, cea de 7 zile timp de o luna.
Partea buna este ca permite accesul nu numai la complexul de temple de aici, ci si la templul Banteay Srey, 36 km catre nord si la Kbal Spean (sit arheologic cu basoreliefuri facute in piatra din albia raului), tot catre nord, aprox. 50 km, la poalele Muntelui Kulen.
Trebuie sa aveti mereu biletul la voi pentru ca este cerut si verificat la fiecare intrare. In cuvintele soferului de tuk-tuk: aveti grija de el ca de copilul vostru
Programul de vizitare este acum urmatorul: 5 AM – 6 PM, cu exceptiile Banteay Srey care se inchide la 5 PM si Kbal Spean la 3 PM.

Cazare&mancare

Sunt atatea optiuni, asa ca am facut o selectie de recomandari si exemple si le dedic un articol in sectiunea Hoteluri.
Partea tare la hotelurile din Siem Reap si Cambodgia in general este ca se ocupa de orice. Poti rezerva prin ei de la bicicleta, tuk-tuk sau deplasari in alte orase, la excursii complexe si bilete la spectacole.
Pentru o masa de doua persoane la hostelul la care am stat am platit in medie 8 USD.

Intrari la spectacole si la alte obiective turistice:

Un bilet obisnuit (fara loc) la spectacolul Circului Phare a costat 15 USD/pers. (depinde de unde il luati, de regula de la hotel e mai ieftin). Exista si posibilitatea de a rezerva un loc, contra cost. Altfel, spectacolul incepe la 20:00 si dureaza in jur de o ora, dar trebuie sa fiti acolo din timp (cu o ora inainte), pentru ca se formeaza o coada. Este un mic restaurant placut unde se poate lua cina inainte.
Pentru a vizita Phnom Kulen National Park („muntele sfant” de la 60 km la nord de oras si cascada de aici) se plateste un bilet in valoare de 20 USD/pers.
Pentru a vizita templul Prasat Beng Mealea, situat la 77 km est de Siem reap, intrarea este 5 USD/pers.
Pentru a vizita complexul arheologic Koh Ker , la 120 km nord de Siem reap, intrarea este 10 USD/pers. Doar 12 monumente se pot vizita de catre orice turist, restul sunt inca ascunde in jungla, unde se gasesc inca mine nedetonate.
Intrarea la War Museum a fost 5 USD/pers.
Atentie si o informare temeinica daca vreti sa vizitati satele plutitoare de pe Tonle Sap! E o mare controversa si implica multe coarde sensibile. Practic saracia este folosita ca pretext turistic si se ajunge la donatii smulse, care nu stii unde ajung.
Sunt trei sate care se viziteaza. Cel mai accesibil – Chong Khneas – e si cel mai de evitat. Kampong Phluk are si o padure de mangrove si e mai bine, iar Kampong Khleang se pare ca e cel mai autentic si cel mai mare, dar si cel mai departe.
Daca luati un tur organizat (se duce catre 70-90 usd/pers.), nu simtiti multele costuri suplimentare necesare. Daca turul este inclus intr-un circuit amplu, e mult mai bine.
Daca insa va duceti pe cont propriu, se adauga multe costuri: transportul pana acolo (de ex. 12 usd din Siem Reap pana la al doilea sat- Kompong Pluk), biletul de intrare (inteleg ca pentru turisti este 20 USD), barca e cam 20 USD (daca lacul e umflat, nu se poate ajunge altfel + ca tot farmecul este sa vezi satul de pe apa), mancarea.
Aspectul donatiilor nu este de negljat, insa ce bate la ochi este maniera incisiva cu care se cer ele si costurile neverosinile: povestesc oamenii ca li s-a cerut pentru un sac de orez suma de 50 usd, iar pentru un castravete 10 usd. Gasiti aici destul de multe relatari in acelasi ton, pentru a decide daca sa mergeti sau nu: https://www.tripadvisor.co.nz/Attraction_Review-g297390-d324854-Reviews-Tonle_Sap_Lake-Siem_Reap_Siem_Reap_Province.html#REVIEWS

Imbracaminte

o sa vedeti ca majoritatea localnicilor care isi desfasoara activitatea afara sunt imbracati din cap pana in picioare. Adica au inclusiv manusi. E cald rau in aceasta perioada (e prima parte a sezonului uscat), dar ei nu par sa fie afectati. Nu cred ca ne putem adapta asa de repede la o astfel de tinuta, dar as recomanda pantalon si maneca lunga, din materiale usoare, pentru ca ajuta atat contra insectelor (si in jungla sunt destule), cat si impotriva soarelui.