Complexul de la Angkor – a doua parte

Maretul Angkor Wat si expresivul Bayon

Apusul si rasaritul soarelui.
Doua momente pe care toata lumea le considera magice, incarcate de semnificatii si numai bune de facut poze.
Fireste, ne batea gandul sa ne alaturam procesiunii care se indrepta catre Angkor Wat inca de la 4 dupa-amiaza. Este un deal pe care il poti urca cu piciorul sau cu ajutorul elefantilor, insa dupa calculele noastre geografice, soarele urma sa apuna in spatele acestui deal, pe partea opusa Angkor Wat-ului. Si nu intelegeam! Nu intelegeam de ce se duce lumea sa vada apusul la Angkor Wat?!
Ne-am facut noi socotelile cu harta in fata cam care ar fi locul unde ar trebui sa stam pentru a vedea soarele apunand in spatele templului, reflectandu-se in apa si i-am zis tuk-tuk-istului sa ne duca acolo.

Omul s-a scarpinat in cap a mirare, dar ne-a dus.
Soarele era bine, apa exista, dar nici urma de Angkor Wat.
Ne intoarcem! Schimbam locul si traversam val-vartej templul, avand in minte unghiul perfect din care urma sa se vada soarele cum apune pe fundal si templul in fata.

Remarcam ca toata lumea, dar absolut toata lumea, venea catre iesire si noi suntem singurii care parem ca jucam „tara-tara vrem ostasi” cu ei.
Spargem randurile compacte de turisti si gonim catre interiorul complexului.
Suntem singuri!  Nici tipenie de om in tot templul! Asa ceva e imposibil in 99% din cazuri!
Nu avem timp sa ne oprim, ca apune soarele. In mintea noastra! Iesim plini de speranta pe ultima poarta si….nimic! Jungla deasa! Nu tu apa, nu tu soare, nimic.

Ce am gresit?
Cam tot! Ce ne imaginam noi nu exista.
Apusul la Angkor Wat este o sintagma si atat. Asta pentru ca, spre deosebire de majoritatea templelor khmere, Angkor Wat este orientat catre vest!
Catraniti, am luat-o agale inapoi…
Dar nu era totul pierdut!
Cascadoria asta ne-a facut sa descoperim poate singura ora in care templul se goleste: intre 5 si 6 pm!
Sigur, in interior nu mai e lumina mai deloc pentru poze, dar e acel moment in care, prin penumbra galeriilor, inca mai poti vedea profilurile basoreliefurilor, cand unghiurile drepte ale  templului se inmoaie si cand te poti bucura de locul in sine.

Si, bonusul serii!
Am descoperit (e mult spus “descoperit”, ca e chiar acolo, dar dupa alergatura prin templu, asa ni s-a parut) si locul faimos pentru poze! Doar ca nici gand sa ne iasa imaginile asa spectaculoase cum ne inchipuiam noi, desi e o lumina calda si difuza seara.

Ca sa va lamuresc, apusul este intr-adevar in spatele dealului din nord-vestul templului si ultimele raze de soare lumineaza frontal o latura a complexului.
Insa, pentru pozele „de catalog”, rasaritul este ce trebuie sa vedeti!
Si asta este o alta poveste!

Buza usor umflata de la rasarit

Cand am plecat dimineata, „calare” pe bicicletele noastre electrice era intuneric bezna. Am luat-o pe un drum diferit de cel pe care vin autocarele si tuk-tuk-urile, tocmai pentru a nu ne intimida si am parcurs linistiti cei 5,5 km din Siem Reap pana la intrare.
Primele raze de lumina s-au lasat asteptate inca vreo jumatate de ora, insa cand am ajuns, deja era plin de lume.

In fata templului sunt doua ochiuri de apa.
Nu ma refer la acel rezervor artificial mare care inconjoara toata incinta, ci la doua ochiuri de apa ceva mai mari decat o baltoaca in sezonul uscat, in care toata lumea isi spune sperantele si asteapta ca templul sa se oglindeasca.
Problema este ca cel din dreapta are nuferi unul langa altul si nu se vede nici o lucire de apa, iar cel din stanga, pe care il zarisem de cu seara, dupa ce ca se stransese de la ziua arzatoare, era acum asaltat de sute de oameni. Alti zeci de mii erau rasfirati pe esplanada din fata intrarii.
Pentru a obtine poza celebra, avand in vedere suprafata mica de reflexie, unii oameni s-au gandit sa-si bage picioarele in apa, ceea ce se traducea in huiduieli, pentru ca o data se bagau in fata in stilul caracteristic si apoi, pentru ca faceau unde ce stricau reflexia templului. O nimica toata, dar la momentul rasaritului pare o problema grava!
Imposibil sa ne strecuram printre ei, asa ca ne-am retras la vreo suta de metri mai in spate, sa asteptam.
Si am asteptat pana s-a facut aproape ziua bine. Oare cand am ratat rasaritul?

Ei bine, nu s-a intamplat asa cum spune la carte. Cerul era destul de inourat si nu s-a colorat in nuante rosiatice puternice, doar intr-un orange, destul de timid.
Treziti de la 4, cu entuziasmul scazut dupa un spectacol fara forta si cu foamea in stomac, majoritatea turistilor s-au retras catraniti catre autocare si tuk-tuk-uri, directia hotel si somn.
Asta asteptam!
Stiam ca asta va fi momentul cel mai bun pentru a ne apropia de ochiul de apa si apoi de a vizita templul.

A meritat sculatul de dimineata, drumul prin jungla pe intuneric si chiar lipsa rasaritului!
Sa putem poza acest culoar fara oameni, sa admiram cea mai mare fresca continua din lume si sa urmarim povestea de pe ea si perfectiunea detaliilor, astea chiar au fost momente pe care nu le vom uita niciodata.

Angkor Wat a fost construit in 30 de ani, la inceputul sec. al XII-lea, intr-o epoca in care o catedrala se definitiva in sute de ani. Functiile complexului sunt inca subiect de dezbatere, cert este ca a servit pe post de templu, intai hindus, apoi budist si ca, prin amploarea sa, Angkor Wat este considerat cel mai mare monument religios din lume inca in folosinta.

Combina stilul de constructie tip „munte” pe care il vazusem ieri la templele mai mici – o reproducere a muntelui sacru Merut, cu ideea de ascensiune, trecerea catre nivelele superioare ale vietii pana in lumea zeilor – cu cel al templelor-galerie.

Mii de apsaras (creaturi mitologice reprezentate ca niste nimfe avand rolul de a-l insoti pe rege in lumea cealalta) danseaza pe pereti, impodobite cu bijuterii si invesmantate in haine elegante. Alaturi de ele, apa, principala sursa de bogatie, de ascensiune si apoi de declin a imperiului khmer, se regaseste in fresce sub simbolul sarpelui Naga de care trag zeii pe de o parte si demonii de cealalta.
Sus este raiul, dedesubt iadul.

Exista ilustrata chiar si un fel de „judecata de apoi”, cu personajele ce aveau puterea de decizie, ciobite. Oamenii nu ii simpatizau, asa ca le-au distrus de-a lungul anilor fetele.
In partea superioara a templului nu o sa vedeti decoratii. Doar ferestre oarbe si coloane. Aici este nivelul zeilor, nivelul lui Vishnu, unde totul este gol si auster.

Doua ore, doua clipe. Ne-am plimbat mai mult condusi de ce vedeam decat de semnele care indicau circuitul corect. Nu ne-a parut rau, am reusit sa avem exact experienta pe care ne-o doream.
Si ziua deabia incepea!

Banteay Kdei

Sf. de sec. XI, inceput de XII

In apropiere de Angkor Wat este la fel de celebrul Angkor Thom, cu templul sau expresiv Bayon. Ne spusese tuk-tuk-istul cu o zi inainte ca aici, la apus, sutele de fete ale lui Buddha se vad exceptional.
Bun! Asa facem atunci! Mergem acasa si dupa amiaza vizitam inca doua temple mici, apoi mergem la Bayon!
Zis si facut, ne-am prezentat calare pe mini-scuterele electrice la poarta primului dintre „cele mici” pe la 3 pm.

Intrarea caracteristica deja, cu capete ale lui Buddha indreptate in cele 4 directii, era strajuita de copii, biciclete si paznicii de la intrare care se simteau deja la final de program.
Puhoiul de lume se indrepta catre iesire, soarele era bland, lumina calda si nimeni care sa vanda ceva.
Inedita a fost abordarea unui localnic ce culesese niste paienjeni mari cat palma pe care ne invita sa ii vedem mai de aproape si sa ii tinem in mana, asa cum facea el.
Am declinat a doua parte a invitatiei si ne-am pierdut rapid printre galeriile ansamblului.

Pentru noi a fost templul cu ferestre, pentru ca nicaieri nu am remarcat asa de multe ca aici.
Complexul este intr-o stare precara de echilibru, multi pereti sunt amenintati cu prabusirea sau inclinati in unghiuri accentuate. Chiar si asa, este functional. Aici am intalnit un calugar care ofera betisoare parfumate pentru a le depune ca ofranda la picioarele lui Buddha.

Este incitant drumul printre ruinele acestui templu, la fel ca si iesirea din partea opusa unde, intr-un mic ochi de apa, se reflecta zidul si copacii care l-au cucerit.
Am continuat drumul pe jos, catre urmatorul „mic templu”. Cam pripita decizia si in scurt timp urma sa ne para rau.

Ta Prohm

sec. XII

Am ajuns cand umbrele erau deja foarte lungi, formele trebuiau ghicite, iar radacinile peste care paseam pareau vii in lumina filtrata a apusului. Din jungla izbucneau cand si cand zgomotele ascutite ale animale nocture care incepeau probabil sa se dezmorteasca.
Ta Prohm se scufunda in linistea data de plecarea turistilor.
Inca o data, aproape de sfarsitul programului (intregul complex se inchide la 18:00) este cea mai buna perioada a zilei in care sa te afli aici.

Pe masura ce strabateam galeriile intortocheate si treceam de portile joase, ne-am dat seama ca suntem in cel mai atmosferic si fotogenic templu vazut.

Intregul loc a fost lasat in mare parte asa cum a fost descoperit pana anul trecut cand a inceput restaurarea, in anumite parti din incinta au aparut schele si masinarii, dar procesul pare a fi de durata.
Zice acolo ca Ta Prohm este un templu de familie. Pe stela ce marcheaza istoria locului se consemneaza 12.500 de oameni care locuiau aici, dintre care peste 600 erau dansatoare.
Decoratiile ilustreaza acest lucru si chiar mai mult, un stegozaur si-a facut si el aparitia, parte dintr-o friza mai pitita.

Unii cred ca asta este (evident si eu), altii, precum Bogdan, nu. Motiv de cercetare si de dezbateri fierbinti, mai mult sau mai putin argumentate.

Insa ceea ce individualizeaza azi templul sunt copacii.
Mai sunt exemple si in alte parti din complex, insa aici e alt nivel, dat de numarul, dimensiunile si determinarea cu care tin ruinele.
Despre ei s-au scris tot atatea pagini ca despre templul in sine.
Sunt o atractie cu acte in regula, cuceritorii de drept ai templului, cei ce tin zidurile prizoniere de sute de ani.
Imaginile sunt asa de scenice si autentice incat Ta Prohm a fost folosit ca platou de filmare pentru Tomb Rider, anumite cadre devenind un fel de marca inregistrata pentru pentru acest loc, aducand valoare adaugata filmului.

Cand am ajuns noi, o alta echipa de filmare, de data aceasta din Japonia, dupa cum ne-a explicat unul dintre gardienii locului, debarcase cu echipamente multe si scumpe, toti imbracati de parca erau o trupa de comando, gata de treaba. Trebuie ca s-au dus in alta zona, pentru ca nu i-am mai zarit dupa cateva minute.

Pe scurt, Ta Prohm inseamna ruina, mister, civilizatie pierduta, descoperire si aventura, cu toate definitiile si sensurile din dictionar. Asa de mare a fost fascinatia noastra pentru acest loc, inca nu numai ca a urcat rapid in topul preferintelor, dar ne-a facut sa uitam ca mai aveam un obiectiv pe lista si nu oricare, ci Bayon.

Pana am parcurs noi drumul inapoi, pana am ajuns la locul in care parcaseram trocariciurile electrice si pana ne-am pus pe drum, s-a lasat din nou noaptea peste complex.
Nu mai aveam ce face decat sa incheiem ziua asa cum o incepusem, cu un drum de doua ori mai lung acum, noaptea, prin jungla.
Am cules toate speciile de insecte in ochi, pe sub casca, pe tricou. Nu vroiam sa vorbim, de teama sa nu le inghitim. Bogdan s-a ales chiar si cu o broscuta pe genunchi. A fost fun!

Angkor Thom si Bayon

Sec. XII-XIII

Ultima zi in care mai era valid permisul.
Aveam de ales intre a ne duce catre nord, catre munti, pentru a vedea templul Banteay Srey  sau sa reluam de unde lasasem lucrurile in ziua anterioara si sa mergem sa vizitam complexul Angkor Thom, cu celebrul Bayon.

Fiind prima noastra incursiune in Cambogia, am optat pentru a doua varianta, cu gandul ca macar un loc sa il vedem ca lumea. Iar acest complex nu poate fi expediat repede, noua ne-au fost necesare cam 3 ore pentru a acoperi cei 9km2. Jayavarman VII, regele care a construit acest ansamblu (si multe altele in zona), a fost un conducator foarte ocupat.

Angkor Thom este un oras intreg, fortificat, iar Bayon este templul sau central.

Ca sa va faceti o imagine, forma patratoasa a intregului sit Angkor Wat intra de 4 ori in Angkor Thom.
Nu a fost ridicat de la zero, ci incorporeaza monumente si structuri mai vechi, dar aici a fost capitala si centrul intregului program masiv de constructii ridicate in a doua parte a sec. al XII-lea si in sec. al XIII-lea.
Nu mai aveam bicicletele electrice, asa ca am luat un tuk-tuk care ne-a lasat chiar langa Bayon, in partea de sud.

E cea mai populara si cea mai accesata intrare.
Omul stia ca va dura, asa ca si-a intins hamacul in tuk-tuk si s-a facut comod.

Stilul Bayon. Asa se judeca templele care au cateva elementele distincte precum: un anumit tip de piatra (laterit), turnurile cu fete la fiecare intrare si pasarela de acces, cu gigantii care sustin cate un Naga urias, de o parte si de alta.

Nu am inteles exact pe cine reprezinta sutele de fete masive – nici expertii nu se pun de acord, dar toate au un zambet si o blandete condescendenta si permisiva. Pe mine m-a fascinat modul de a le sculpta, direct in blocul mare de piatra care reprezinta o bucata de fata si care trebuie sa se imbine perfect cu bucatile din jur, pentru a forma ansamblul. E ca un lego de mari dimensiuni!

Tot din zona asta, basoreliefurile de pe peretii templului sunt mai descriptive si mai legate de viata de zi cu zi al khmerilor din acea perioada fata de cele de la Angkor Wat, de exemplu, unde sunt mai mult mitologice si religioase.

Cu harta in mana – pentru ca e realmente mare si complex locul – ne-am dus catre BAPHUON, o constructie piramidala mai veche cu o istorie a restaurarii interesanta: in timpul razboiului din perioada Khmerilor Rosii s-au pierdut planurile de restaurare si a ramas in urma un puzzle imens de pietre in asteptarea unor zile mai bune si a unei inspiratii maxime pentru a fi puse pe pozitie. Locul s-a deschis recent publicului si, daca nu va uitati cu atentie, s-ar putea sa treceti cu privirea imensul Buddha culcat de pe partea de vest a templului.

Din zona Palatului Regal ne-a atras atentia templul cu nume ce suna un pic grecesc – PHIMEANAKAS.
Un templu-piramida. Nu mai sunt decoratii, doar galerii la fiecare nivel si niste trepte ce ne-au intrebuintat serios atat la urcare, cat mai ales la coborare.
E cea mai inalta constructie de aici, si panorama arata grozav!
Sunt doua mari rezervoare de apa, bazine inca functionale, unde localnicii isi spala copii si acestia se distreaza folosindu-le pe post de piscine.

Ca o paranteza, este bine de stiut ca intreg complexul Angkor este locuit. Printre ruine si jungla, sunt sate cambodgiene, campuri de orez, plantatii diverse si este destul de usor sa arunci o privire asupra vietii la tara a oamenilor. Totul este asa de pricajit, primitiv si simplu, de ti se strange stomacul. Mai putin zambetul oamenilor si bucuria copiilor mici care stiga „hello!” si alearga dupa atentia fiecarui turist. Nu vor nimic, doar sa se distreze, ca toti copii.

Urmatoarea oprire – TERASA ELEFANTILOR, frumos executata, cu dubla functie a trompelor elefantilor (decorativa si de sustinere) si cu o lungime de peste 300 de metri. Cele mai bune fotografii ies pana in pranz, pentru ca zidul cu decoratii este orientat spre est.
Insa pentru cum se vede de sus, adica imaginea intregului drum, apoi pamantul rosu si jungla verde, orele amiezii sunt cele mai bune si zau ca pot starni in tine un sentiment de imortalitate.

Langa ea, TERASA REGELUI LEPROS  (de la lichenii care au erodat statuia, dandu-i acest aspect). Cert este ca arata bine la fata locului si deabia apoi am aflat ca statuia originala este la muzeul din Phnom Penh, iar pe terasa este o replica.

Interesant este ca poti cobora ca intr-un osuar, cu peretii decorati masiv, de jos pana sus, cu figuri puternic reliefate. E mult mai cald aici, inauntrul peretilor.
Am iesit pentru a ne hidrata si a mai admira o data intinderea si complexitatea acestui ansamblu.
Stiam ca nu mai avem acces decat in acea seara si am amanat cat am putut intoarcerea la tuk-tuk si drumul inapoi, prin Poarta Victoriei.

Pentru cei mai tehnici, harta este suficienta pentru a se prinde de amploarea complexului.
Pentru cei ca mine, doar mergand si vazand mi-am dat seama ca fara un plan, un mijloc de transport si o documentare prealabila, fie m-ar fi uitat Dumnezeu in trei temple si nu as mai fi apucat sa vad nimic altceva, fie le-as fi bifat pe toate si nu m-as fi bucurat de niciunul.
Fapt pentru care am cateva propuneri. Sigur depinde mult de interesele voastre si de timp, dar iata ce as putea sugera.

Propunere de itinerariu in complexul Angkor si in jur

Numarul de temple si situri din complex sare de 1000, deci nici gand sa le vada cineva pe toate vreodata.
Eu as recomanda un sejur de 5-7 zile in zona si ghid la Angkor, pentru a intelege simbolistica decoratiilor.
Cum cel mai frecvent este cazul achizitionarii unui bilet de acces valabil trei zile, o sa incep cu acest caz. Sunt o gramada de ghiduri turistice si propuneri de tururi pe care la gasiti pe toate canalele de informare, inclusiv la fata locului. Am citit o gramada, dar nu am aplicat decat partial. Asadar, propunerea mea este una personala si subiectiva.
Templele de mai jos sunt rezumate in primul articol despre complex. Il gasiti aici.

Angkor in trei zile.

Ziua 1
Dimineata – explorarea complexului Angkor.
Locul se deschide de la 5 dimineata, cel mai bine ar fi sa ajungeti dupa febra rasaritului, pe la 7:30. Pentru o prima zi, tuk-tuk-ul e cea mai buna solutie. Las preturile in sectiunea Utile.
Nu e deloc „mai racoare”, cum se zice la noi. E cald rau, dar e o bresa de o ora pana cand vine valul al doilea de turisti.
Pentru o prima zi, puteti face turul invers decat ceilalti si sa amanati vizitarea Angkor Wat pentru a doua zi: Preah Khan, Neak Pean (desi poate la fel de bine sa fie sarit), Ta Som, East Mebon si Pre Rup.
Alternativa propusa de altii: Angkor Wat si Angkor Thom. Daca nu va doboara si sunteti rapizi , intra si Ta Prohm + apus de pe deal. Eu nu cred in varianta asta, dar poate celor rapizi li se potriveste.
Masa de pranz (dupa 14:00 estimez eu) in Siem Reap si macar o ora pentru a va reinviora si a va relaxa.

Dupa-amiaza si seara – Muzeul National (https://www.angkornationalmuseum.com/) si apoi pregatiti-va de spectacol, pentru ca va invit la circ – Phare Ponleu Selpak (pharecambodiancircus.org ).

Ziua 2
Dimineata – explorarea complexului Angkor.
Poate rasaritul la Angkor Wat, daca nu, turul poate incepe la fel ca si in ziua precedenta, imediat dupa ce oamenii s-au retras.
Vizitat aproape in liniste Angkor Wat, ideal cu un ghid, apoi Angkor Thom cu celebrul sau Bayon.
Pauza de tras sufeltul si poate ceva de mancat. Nu e grozava mancarea in complex si in plus e dubla la pret. Mai frumos ar fi sa cereti un cos cu mancare de la hotel si sa faceti un picnic pe malul rezervorului ce imprejmuieste Angkor Wat.
Apoi, sa reporniti la drum pentru a vizita Banteay Kdei, Ta Prohm si Ta Keo.

Seara – Avand in vedere ca nu ati avut o masa adevarata, seara aceasta poate fi dedicata decoperirii mancarurilor traditionale. Nou si deja celebru in Siem Reap este restaurantul Marum (https://www.tree-alliance.org/). Oriunde ati manca, in Cambodgia este de incercat felul de mancare traditional amok.
Apoi, va puteti plimba prin zona stradutelor denumite generic Pub Street si servi ceva „de culcare” la una din terase.

Ziua 3
Aici este de decis, pentru ca este ultima zi de valabilitate a permisului de intrare.
In prima parte a zilei puteti ajunge la Banteay Srey, la cca. 35 km nord de Siem Reap, puteti sa mai dati o tura prin Angkor, pe la micile temple din afara tururilor clasice sau sa faceti un tur foto pe la monumentele care v-au impresionat cel mai mult.

Dupa-amiaza, ceva mai colorat si poate cateva cumparaturi: o vizita la o fabrica de matase (Golden Silk este una dintre cele mai recomandate https://www.goldensilk.org/). In cu totul alt decor, Old Market si Night Market sunt opriri si experiente interesante.

Seara – masaj
Fara doar si poate, merge la fix un masaj dupa trei zile pline. Optiunile sunt nenumarate, e suficient sa va dati jos din tuk-tuk si sa va lasati pe mainile pricepute ale unei masueze.

Ghidurile mai mentioneaza ceva! In sud este lacul Tonle Sap si ale sale sate plutitoare care se pot vizita. De regula turul dureaza o zi intreaga, de aceea este important sa alegeti.
Cititi in sectiunea Utile despre aceasta excursie si consultati si forumurile de turism, pentru ca s-ar putea sa nu fie ce va doriti/asteptati!

Rasarit sau apus  la Angkor Wat?
Parerea mea este ca atat apusul cat si rasaritul sunt un pic supra-apreciate.
Punctul din care se vede apusul este pe un deal la nord-vest de Angkor Wat, identificat dupa templul din varful sau – Phnom Bakheng, iar pentru rasarit lumea se inghesuie in fata ochiului de apa de la intrarea principala in Angkor Wat.
Amandoua au un mare grad de „risc” sa nu vedeti nimic. Daca totusi doriti sa va alaturati multimii de pe deal, elefantilor obositi (acestia sunt pusi sa urce turistii pana in varful dealului) si haosului general, parca mai degraba as zice sa o faceti la rasarit decat la apus, ca e mai mult loc si macar aveti sansa sa vizitati templul cand e mai liber, dupa ce lumea se duce la masa si/sau la culcare.

E ceva de munca in planificarea unei vacante in Cambodgia, insa colegii mei de la TUI TravelCenter sunt pregatiti. Ii puteti contacta aici pentru cereri de oferta.

Sfaturi si informatii utile:
Cum ajungi?

• Drumurile din Cambodgia nu sunt deloc grozave. Sunt putine, aglomerate si timpul necesar pentru a parcurge cateva sute de km se mareste cu ore bune. De aceea, cea mai buna varianta in opinia mea este avion direct din Kuala Lumpur. O singura companie opereaza aceasta cursa – Air Asia. A costat aprox. 80 USD/pax. cu taxe si bagaje grele incluse. Atentie, se pierd bagaje, insa in 99% din cazuri se recupereaza a doua zi!
• Pentru zborurile interne, o alta companie are monopolul si anume Cambodia Angkor Air. Preturile sunt astronomice si nejustificate pentru distanta parcursa, insa salveaza mult timp pentru cei care nu sunt „on a budget”.
• Daca totusi va nimeriti in Phnom Penh neorganizati si vreti sa ajungeti in Siem Reap, mai bine pe rau in sus decat cu busul, zic eu, dar e alegerea voastra. Noi am facut drumul invers, din Siem Reap in capitala, iar biletul pe „fast” boat a fost 35 USD/pax. versus 20 USD cat ar fi cel de bus. Dureaza cam 5-6 ore cu barca si cam 7-8 ore cu autocarul, cu posibilitatea de prelungire in functie de trafic.

Transport local in Siem Reap

• Pentru inchirierea unui tuk-tuk o zi intreaga la Angkor vorbim de preturi intre 10 si 15 USD, in functie de traseul de vizitare in complex. Daca doriti sa vedeti si apusul, (adica un drum suplimentar) se mai adauga 5 USD.
• Drumul din Siem Reap pana la intrarea in Angkor are cam 5,5 km, doar ca nu te opresti aici decat pentru a lua bilet, apoi mai mergi cativa km pana la primul sit. Cu tuk-tuk-ul, tinand cont de trafic, dureaza cam jumatate de ora pana incepi efectiv sa vizitezi ceva.
• Pentru drumurile scurte in oras se nogociaza punctual, de la 2 USD pana in centru, la 10 USD pentru un itinerariu mai amplu.
• Pentru bicicletele electrice am platit 10 USD/pers. 24 h, cu avantajele multiple ale libertatii neingradite si cu riscurile modului haotic de condus in Siem Reap si in Cambodgia in general. Desi se conduce pe dreapta ca la noi, nu este o regula pe care sa o respecte multi. Cel mai mare blocaj pentru creierul meu este cand pe banda mea, care are si asa 50 de cm latime, vin din sens opus alte mopede.
• Pentru drumuri mai lungi, intre orase, trei companii de transport sunt recomandate turistilor: Giant Ibis, Mekong Express si Capitol Tours. Costul unui bilet pe ruta Siem Reap – Phnom Penh la data publicarii articolului este intre 20 – 25 USD/pers.

Biletul de intrare in Complexul Angkor

• Costa 20 USD/zi sau 40 USD/3 zile sau 60 USD/7 zile. Intrarile trebuie consumate intr-un anumit interval de timp , de ex. Intrarea valida trei zile trebuie fructificata intr-o saptamana, cea de 7 zile timp de o luna.
• Partea buna este ca permite accesul nu numai la complexul de temple de aici, ci si la templul Banteay Srey, 36 km catre nord si la Kbal Spean (sit arheologic cu basoreliefuri facute in piatra din albia raului), tot catre nord, aprox. 50 km, la poalele Muntelui Kulen.
• Trebuie sa aveti mereu biletul la voi pentru ca este cerut si verificat la fiecare intrare. In cuvintele soferului de tuk-tuk: aveti grija de el ca de copilul vostru
• Programul de vizitare este acum urmatorul: 5 AM – 6 PM, cu exceptiile Banteay Srey care se inchide la 5 PM si Kbal Spean la 3 PM.

Cazare&mancare

• Sunt atatea optiuni, asa ca am facut o selectie de recomandari si exemple si le dedic un articol in sectiunea Hoteluri.
• Partea tare la hotelurile din Siem Reap si Cambodgia in general este ca se ocupa de orice. Poti rezerva prin ei de la bicicleta, tuk-tuk sau deplasari in alte orase, la excursii complexe si bilete la spectacole.
• Pentru o masa de doua persoane la hostelul la care am stat am platit in medie 8 USD.

Intrari la spectacole si la alte obiective turistice

• Un bilet obisnuit (fara loc) la spectacolul Circului Phare a costat 15 USD/pers. (depinde de unde il luati, de regula de la hotel e mai ieftin). Exista si posibilitatea de a rezerva un loc, contra cost. Altfel, spectacolul incepe la 20:00 si dureaza in jur de o ora, dar trebuie sa fiti acolo din timp (cu o ora inainte), pentru ca se formeaza o coada. Este un mic restaurant placut unde se poate lua cina inainte.
• Pentru a vizita Phnom Kulen National Park („muntele sfant” de la 60 km la nord de oras si cascada de aici) se plateste un bilet in valoare de 20 USD/pers.
• Pentru a vizita templul Prasat Beng Mealea, situat la 77 km est de Siem reap, intrarea este 5 USD/pers.
• Pentru a vizita complexul arheologic Koh Ker , la 120 km nord de Siem reap, intrarea este 10 USD/pers. Doar 12 monumente se pot vizita de catre orice turist, restul sunt inca ascunde in jungla, unde se gasesc inca mine nedetonate.
• Atentie si o informare temeinica daca vreti sa vizitati satele plutitoare de pe Tonle Sap! E o mare controversa si implica multe coarde sensibile. Practic saracia este folosita ca pretext turistic si se ajunge la donatii smulse, care nu stii unde ajung.
  Sunt trei sate care se viziteaza. Cel mai accesibil – Chong Khneas – e si cel mai de evitat. Kampong Phluk are si o padure de mangrove si e mai bine, iar Kampong Khleang se pare ca e cel mai autentic si cel mai mare, dar si cel mai departe.
  Daca luati un tur organizat (se duce catre 70-90 usd/pers.), nu simtiti multele costuri suplimentare necesare. Daca turul este inclus intr-un circuit amplu, e mult mai bine.
  Daca insa va duceti pe cont propriu, se adauga multe costuri: transportul pana acolo (de ex. 12 usd din Siem Reap pana la al doilea sat- Kompong Pluk), biletul de intrare (inteleg ca pentru turisti este 20 USD), barca e cam 20 USD (daca lacul e umflat, nu se poate ajunge altfel + ca tot farmecul este sa vezi satul de pe apa), mancarea.
  Aspectul donatiilor nu este de negljat, insa ce bate la ochi este maniera incisiva cu care se cer ele si costurile neverosinile: povestesc oamenii ca li s-a cerut pentru un sac de orez suma de 50 usd, iar pentru un castravete 10 usd. Gasiti aici destul de multe relatari in acelasi ton, pentru a decide daca sa mergeti sau nu: https://www.tripadvisor.co.nz/Attraction_Review-g297390-d324854-Reviews-Tonle_Sap_Lake-Siem_Reap_Siem_Reap_Province.html#REVIEWS

Imbracaminte

• o sa vedeti ca majoritatea localnicilor care isi desfasoara activitatea afara sunt imbracati din cap pana in picioare. Adica au inclusiv manusi. E cald rau in aceasta perioada (e prima parte a sezonului uscat), dar ei nu par sa fie afectati. Nu cred ca ne putem adapta asa de repede la o astfel de tinuta, dar as recomanda pantalon si maneca lunga, din materiale usoare, pentru ca ajuta atat contra insectelor (si in jungla sunt destule), cat si impotriva soarelui.

Pe unde am mai ajuns, ce am vazut si ce am experimentat in Cambodgia:

• Angkor, prima parte -temple mai putin cunoscute;
• Cambodgia vazuta de noi, de la nord la sud.

Comentarii

Citeste mai departe

Cambodgia de la nord la sud

Complexul de la Angkor – prima parte