Cautandu-l pe Mos Craciun in Hanoi

Tarile asiatice au un mod anume de ati intra pe sub piele.
Nu ca in America de Sud sau in Europa nu ar fi frumos, dar nicaieri diferenta intre ce simti cand aterizezi si ce simti doua saptamani dupa nu este mai mare.

Intai este socul. Cultural il numesc unii, in timp ce altii, mai inclinati spre filozofie si teorii ale conspiratiei, il leaga de diferenta intre viata prea simpla si artificiala a lumii vestice si cea reala. Eu cred ca ambele defintii sunt prea pretentioase. E de fapt socul care te anunta ca vei avea o vacanta de neuitat si asta e ce conteaza cel mai mult. Dar e un soc intr-adevar si asta nu se poate contesta.

Despre socuri culturale si de orice alt fel

Ce inseamna asta? Inseamna ca primul lucru toate simturile iti sunt asaltate brusc si concomitent de ceva ce nu are sens.
Sa luam Vietnamul drept exemplu.
Ai aterizat, te-ai teleportat la hotel si pana aici totul pare normal. Apoi, iesi pe strada la o plimbare si nimic nu mai e cum stiai.
Pe strazi curg valuri valuri de motociclete. Motoarele se tureaza, claxoanele suna cu o freceventa de muzica tehno si brusc simturile tale de european intra in alerta.
In paralel insa mirosul iti este asaltat de miresme delicioase venind din toate partile si parca te mai linistesti un pic, daca nu ar fi sutele de reclame luminoase care iti sar in fata din toate fatadele de cladiri.

In timpul asta transpiri – pentru ca e cald – sau te bate o ploaie marunta care intra intre haine.
Si cand toate barierele sunt jos apar vanzatorii.

In acest balamuc reflexul este sa ma opun, sa tin de ceea ce stiu si sa fiu atent. Sa remarc tot, sa observ si sa pun totul in casutele invatate de acasa: pericol, tentant, interesant, nu merci … dar dupa o ora sunt deja obosit. De-abia atunci, cu garda jos, Asia incepe sa imi intre pe sub piele. Si odata intrata, credeti-ma, e greu sa mai scapi de ea.

Si timpul trece si fara sa iti dai seama ajungi la concluzia ca un pho pe zi e de baza (oare de ce nu am aflat de el mai devreme?), ca o cafea vietnameza va fi greu de gasit in Europa si ii voi duce dorul (desi gustul ei ciocolatiu ar trebui sa o impuna pe orice meniu de cafenea care se respecta) si ca a traversa strada intre zeci de scutere e simplu daca nu te opresti (te vor ocoli ele cat timp tii directia si ritmul constante; opreste-te precaut si vei incurca tot traficul).
Tot ceea ce parea o nebunie curata in urma cu doua saptamani cand am ajuns in Ho Chi Minh pare acum nu doar natural si confortabil, dar ma intreb pe cinstite cum ma voi descurca fara. Ei bine, cand apar astfel de intrebari poti sa fii sigur ca Vietnamul ti-a intrat pe sub piele si nu va mai pleca usor de acolo.

De fapt, nu mi-am dat seama de toate astea pana nu am ajuns in Hanoi.
Dupa linistea fermecatoare a Hoi An-ului si capcanele zonei turistice din Hue, capitala Vietnam-ului parea un fel de “acasa”.

Vietnam de nord, de sud, comunism si alte “prostii”

Dar pana la urma, cat de acasa te poti simti intr-o tara comunista? O intrebare normala, dar care denota ca cel care o pune nu a fost in Vietnam. Pentru ca nimic din ceea ce consideram noi comunism nu se aplica aici.

Planificarea, industrializarea si cooperativizarea fortata au avut in Vietnam viata scurta.

Dupa 2 planuri cincinale care nu au dat rezultatele dorite, puterea centralizata avea trei variante: sa dea vina pe dusmanii externi, sa masluiasca rezultatele si sa decida ca de fapt totul e minunat sau sa accepte esecul. Spre deosebire de restul statelor comuniste ei au ales a treia varianta. Nu exista vreo alta tara, dupa stiinta mea, care sa fi privit infrangerea in ochi si sa fi spus ok, trasnaia noastra cu economia centralizata nu functioneaza si vom schimba.
Vietnamul a facut-o si, inca din 1986, a decis ca e nevoie de initiativa privata si proprietate pentru ca populatia sa o duca mai bine. A schimbat legile, s-a luat in raspar cu China si Rusia, dar a permis acest lucru.

Rezultatul: daca nu ai sti ca exista un singur partid la putere aici si nu ai observa steagurile cu secera si ciocanul arborate la fiecare 50 de metri pe bulevardele din Hanoi nu ti-ai da seama ca te afli intr-o tara comunista.
Micile afaceri sunt la tot la pasul (la modul literal, cum faci un pas, cum schimbi magazinul si afacerea), taranii sunt proprietari de terenuri si le muncesc pentru avutia propriei familii, iar internetul zbarnaie cu acces la toate site-urile subversive de care pana si chinezii se feresc.

In conditiile astea economia tarii creste cu 7% medie pe ultimii 30 de ani, mall-urile infloresc si nimeni nu simte lipsa unor alegeri libere. Iar ca turist poti sa te simti linistit batand tara in lung si in lat, facand poze unde vrei si intrand in vorba cu orice fel de persoane, cascand gura pe MTv si HBO sau mancand la KFC si PizzaHut, pentru ca nimeni nu are nimic de ascuns si totul e la liber.

Nu i-am crezut insa pe cuvant. Am vazut si noi comunism si ne dam seama ca una e ce se intampla de fapt si alta este ce le arati turistilor, asa ca am vrut sa iesim din oras.

Norocul nostru, imprejurimile Hanoi-ului ofera cate ceva pentru fiecare. Un golf unic in lume in Ha Long (cel putin UNESCO asa crede), o zona muntoasa in nord cu peisaje incredibile si triburi de diverse etnii in Sa Pa (din nou, garantata de UNESCO) si inca multe altele. Ca sa nu o luam pe cararile mult prea batute si aglomerate, am ales din “multe altele”. ( povestim pe larg intr-un material dedicat)

Cautandu-l pe Mos Craciun in Hanoi

Intorsi in Hanoi dupa cateva zile perecute `la tara`, eram deja de-ai locului.
Stiam drumurile, locurile si am regasit micile vicii pe care le-am prins din fuga (gen pho-ul zilnic si berea locala). Planul nostru era sa nu ne bucuram de ele prea mult si sa fugim spre Ha Long Bay, golful despre care se spune ca daca nu-l vezi degeaba ai venit pana aici. Din pacate se anunta ploaie pe urmatoarele 5 zile asa ca a trebuit sa amanam.

Si cum in doua zile era Craciunul nu ne mai ramanea altceva de facut decat sa intram in spiritul sarbatorilor si sa ne pregatim sa-l primim pe Mos cum se cuvine.
Usor de zis, greu de facut. Intr-o tara in care hornurile la case lipsesc cu desavarsire si zapada nu exista aproape deloc e greu sa fii Mos Craciun. Dar nu imposibil, asa ca ne-am pus pe cautat.

L-am vazut din prima la intrarea in mall. Ne-am uitat la el, el la noi, insa parea fals. Putea tine locul, dar noi il voiam pe cel adevarat. Asa ca am trecut mai departe si am batut strada cu strada.

Asta pentru ca centrul vechi al Hanoiului are cate o strada pentru orice – strada cu restaurante, strada cu haine, strada cu pantofi, strada cu dulciuri, strada cu instalatii, strada cu felinare, si tot asa – deci trebuia sa fie una si cu Mosi Craciuni. Am gasit-o dupa jumatate de zi, dar nu avea colinde si nici brazi. Doar o multime de decoratiuni.

Sa fiu in locul lui as fi trecut cu sania pe aici, dar nu m-as fi oprit prea mult.
Lumea nu zambeste si spiritul sarbatorilor lipseste cu desavarsire.

Dar nu ne-am dat batuti. Am cautat o biserica catolica in speranta ca s-a ascuns acolo. Am gasit-o repede, dar in afara unor slujbe in franceza nu se vedea decat o mica urma de Mos Craciun.

Lasase niste dulciuri in talgerele unor localnice, un fel de gogosi cu nuca de pe la noi, si niste vin fiert in restaurantul unui neamt emigrat aici.
Incepea sa semene, eram pe drumul cel bun, dar inca la mare distanta.

Am dat ture in zona, am cautat, insa dupa o zi intreaga de cautari, pe 24 decembrie seara, eram gata sa ne dam batuti. Asa ca ne-am decis sa nu-l mai cautam in jur si sa facem noi pe Mosul. Ne-am pus pe fredonat colinde si pe cautat cadouri. Ni le-am oferit unul altuia, si fix si cand plecam resemnati spre casa l-am gasit.

S-a prezentat sub forma unui student vietnamez pus pe sotii pe malul lacului de langa centrul vechi al Hanoi-ului. A venit la noi si intr-o engleza un pic chinuita ne-a cerut voie sa ne puna niste intrebari. Dupa traditionalele “de unde sunteti”, “cat timp stati” si “ce planuri aveti” si-a aratat adevarata fata.

Ne-a intrebat intai cum se sarbatoreste Craciunul la noi.
Nu cred ca il interesa de fapt cat de complet mancam noi porcul si cat de in serios luam traditia de a-l transforma din animal in delicii culinare, ci mai mult sa ne vada cum ne schimbam la fata povestind si cum ne apuca dorul de casa. Si cand a vazut ca functioneaza a stiut ca ne e dor de el si ne-a lucrat direct la sentiment: suntem dispusi sa jucam cu el un joc? El ne pune 10 intrebari capcana si daca nimerim 7 castigam, daca nu, castiga el.

Am pierdut. Din seria “ce e in luna decembrie si nu e in orice alta luna? (litera D)” am nimerit vreo 4 din 10.
Pedeapsa? Sa cantam colinde. Dupa intrebarile care ne facusera sa simtim atmosfera le-am cantat, si in spaniola si in engleza, si chiar cu avant. Cand in sfarsit ne-am luat la revedere ne-am dat seama ca, dupa ce dor de Craciun simteam, el chiar era Mosul. Am vrut sa ii multumim, dar se facuse nevazut.

Sentimentul insa ramasese si am plecat fredonand colinde pe strazile Hanoiului. Sunt sigur ca a fost incantat de noi pentru ca l-am vazut, inainte de a ne retrage, facand cu mana din pragul unui restaurant.

Sigur era el, pentru ca imediat dupa am aflat ca dorinta noastra se indeplinise. In doua zile urma sa iasa soarele in Ha Long Bay si puteam sa pornim. De-abia asteptam sa va povestim cum a fost.

Ah! Si in aceasta ambianta, luati de valul povestii, am uitat sa va spunem care sunt atractiile Hanoi-ului!

Atractii in Hanoi

Sincer, in Hanoi atractia principala este viata in sine, vazuta pe stradutele din jurul lacului Hoan Kiem, in asa numitul cartier vechi sau din cafenelele elegante de la sudul lui, in zona franceza. Oamenii traiesc unde muncesc si muncesc unde traiesc, fiecare zumzaie si are ceva de facut, chiar si cei care par a dormi pe scutere, la colt de strada, in asteptarea clientilor.
De la primele ore ale diminetii si pana tarziu in noapte, vanzatorii ambulanti de orice isi imping biciletele incarcate cu flori sau fructe, isi cara pe umeri talerele cu legume sau dulciuri si abordeaza clientii cu un lung `Excuse me!`

Sigur ca au si monumente si locuri pe care ghidurile le prezinta cat mai bine cu putinta, dar sincer, palesc in comparatie cu viata in sine din Hanoi!
Orice turist care se respecta va face o tura pe la Opera, situata in cartierul francez, pe la ruinele vechii cetati imperiale si apoi o va lua catre lacul mare (West Lake) pentru a vedea mausoleul lui Ho Chi Minh si Pagoda Tran Quoc.

Dintre toate, cea din urma ne-a incantat pe noi cel mai mult, atat prin amplasare cat si prin atomsfera.
Si daca veti vedea pe faleza lacului localnici care arunca undite cu carlige de plumb goale, pentru ca apoi sa le traga cu ritm calculat inapoi la mal, goale, sa stiti ca nu se asteapta sa prinda ceva, ci fac un fel de sport, imbinat cu meditatie si relaxare.

Inca un exemplu din farmecul si fascinatia pe care o exercita Hanoi!

Sfaturi si informatii utile:

pentru a ajunge in Hanoi exista nenunarate variante: tren, zbor intern din Ho Chi Minh, autocar de noapte sau orice combinatie care vi se pare potrivita.

Desi in Vietnam nu vine nimeni pentru sejururi, exista varianta de a va face o baza in Hanoi si de aici sa explorati nordul tarii.

Pachet in Vietnam – https://www.tui-travelcenter.ro/ro/cazare-hotel-pensiune-oferta-7211
Hotel Mercure Hanoi La Gare 4*, Hanoi
Tarif: 1365 euro/persoana/sejur
Oferta include: 8 nopti cazare in camera dubla standard, mic dejun, bilet avion, transferuri si taxe aeroport.
Perioada: 05.02. – 14.02.2015
Plecare din Bucuresti

nu luati taxiurile din fata garii. Practica un tarif pe km imens. Altfel, in centrul si in preajma atractiilor principale mersul pe jos este cea mai buna solutie. Alternativele sunt ca peste tot xe-om-urile si ricsele. Pentru o ora de plimbare prin centru, posesorii ricselor cer 100.000 VND.
pentru o masa de doua persoane am platit in medie 260.000 VND in restaurantele din centrul vechi, iar in restaurantele localnicilor de pe strada 120.000. Va recomandam sa incercati bun cha. Nu arata spectaculos, dar gustul tinde sa fie! Si va explica doamnele de acolo cum se combina, nu vreau sa va stric surpriza!
legat de excursiile optionale si agentii de turism locale, aveti grija la Sinh Cafe. O sa vedeti acest nume peste tot. Sinh inseamna “nascut”, dar este si numele sub care se vand pachete turistice cu o calitate indoielnica, pentru ca brandul a fost “imprumutat” de o gramada de agentii no-name. Pur si simplu si l-au scris pe banner.
Inca exista si reteaua originala Sinh Cafe, care a trebuit sa se rebranduiasca cu albastru ca sa scape de toti ceilalti care i-au luat numele, insa este tot usor sa sa apara confuzii. In Vietnam, din observatiile noastre, rare sunt cazurile cand primiti exact serviciul pentru care ati platit, asa ca cel mai bine este sa va adresati unei tour-operator international care are deja contracte locale. Altfel este o chestiune de sansa si trebuie multe ore investite in citirea de review-uri pe net.

Catedrala Sf. Iosif

Una dintre bisericile catolice din Hanoi

Mausoleul lui Ho Chi MInh

Piata Ba Dinh, in zona Mausoleului lui Ho Chi Minh

Pagoda din mijlocul lacului Hoan Kiem

Pagoda din mijlocul lacului Hoan Kiem

Pagoda Tran Quoc

In incinta pagodei Tran Quoc

Decoratiuni de Craciun

Decoratiuni de Craciun

Intersectie in jurul lacului

Decoratiuni de Craciun

Renii lui Mos Craciun

O straduta la fel ca multe altele

Turnul cu steag, langa Muzeul Militar

Biserica Cua Bac

Una dintre nenumaratele cafenele din Hanoi

La o cafea si o poveste in cartierul francez

Catre zona de ambasade