Am pornit la 9 dimineata sa parcurgem cei 80 de kilometri intre Merida si Uxmal (se citeste Ushmal), ceva mai tarziu decat speram (gandul nostru era sa fim mai matinali si sa evitam caldura). Imparteam turul cu inca un cuplu din nordul Mexicului si ghidul care vorbea exclusiv spaniola, iar singurul semn bun care se arata la orizont erau niste nori grosi care ne permiteau sa speram ca nu vom avea parte de vremea traditionala – 40 de grade si soare puternic.
Cate ceva despre locatie
Este un sit inclus in patrimoniul UNESCO, este cel mai de seama reprezentat al stilului Puuc – un curent mayas din perioada tarzie, indentificat prin cele mai elaborate decoratiuni – si contine o piramida unica prin forma sa ovala, cu un metru mai inalta decat cea din Chichen Itza. Insa, ca de obicei, socoteala de pe internet nu se potriveste cu cea de la fata locului.
Dupa ce am trecut de intrare – moderna, cu turnicheti si bilete cu coduri de bare – am dat nas in nas cu vestita piramida, pe care am gasit-o … mult mai mica decat ne inchipuiam.
In plus nici nu e posibil sa te urci in varf si sa vezi incaperile interioare, o idee pe care sincer nu o inteleg pentru ca stirbeste din farmecul locului (desi adauga ceva in plus la mister). Ulterior in Chichen Itza am aflat de ce e asa, dar asta e alta poveste.
Exact cand ne pregateam sa ne dezamagim, a intrat in scena ghidul. Spre rusinea mea, i-am uitat numele, insa asa ghid mai rar. La prima vedere caracterizat in primul rand prin statura compacta, fata tuciurie cu o barbuta atipica si un sombrero generos. O sa-l vedeti! Povestile lui ne-au introdus intr-o lume de legenda si, fara el, probabil ca nu ne fascinam atat de mult incat sa vizitam si celelalte situri.
Primul lucru ne-a scos din cap povestile sangeroase vazute in filme de genul Apocalypto. In Uxmal nu existau sacrificii umane si de altfel acestea au fost practicate in lumea Maya decat in ultimii 200 de ani cand cuceritorii razboinici din nord au impus o religie diferita. Inteleg pasiunea hollywood-iana pentru astfel de povesti, dar perioada de glorie a Uxmal-ului apusese demult si era deja parasit atunci.
Ne-a mai explicat ca numele sau are mare legatura cu istoria si ceea ce vedem. Uxmal inseamna “construit de 3 ori” si ne-a ajutat sa vedem acest lucru. Desi legenda spune ca a fost ridicat intr-o singura noapte de regele sau in urma unor incercari la care a fost supus de catre zei, absolut toate cladirile au fost “imbunatatite” in 3 etape si urmele se vad. In prima etapa au fost ridicate de la pamant, in a doua s-au adaugat camere si mici cladiri si in a treia decoratiunile.
Cele mai impresionante decoratiuni!
Sunt cu adevarat remarcabile!
Spre deosebire de Chichen Itza si Tulum, aici fiecare perete are basoreliefuri si decoratiuni pe care nu te mai saturi sa le privesti. Ca simplu turist nu intelegi prea multe din ele insa cu un ghid bun prind viata.
Cele mai greu de inteles sunt reprezentarile destul de abstractizate ale sarpelui cu doua capete. Gasit in toate siturile maya – dar nicaieri asa de abstract ca aici – avea rolul de a ghida sufletul prin lumea de apoi si din nou la suprafata, spre reincarnare.
Celalalt, asemanator unui chip de om cu trompa este zeul Chaac sub semnul caruia sta intreaga zona.
Conform religiei Maya, Chaac este zeul ploii si in vestul Yucatanului este cel mai important zeu pentru ca in zona nu exista cenote care sa permita acces la apa potabila subterana.
De aceea orasele “Puuc” il venerau mult deasupra celorlalti ploaia, ca singura sursa de apa potabila.
Insa, asa cum ne-a povestit ghidul, mayasii nu erau genul de oameni care sa lase supravietuirea la mana destinului. Absolut toate cladirile din complex au un sistem de scurgeri care sa adune apa de ploaie de pe acoperisuri si pante in mari rezervoare subterane pentru a fi folosita ulterior.
In jur de 15.000 de oameni traiau aici, iar ca se vede acum din orasul scos din jungla este doar o parte din maratia acestui loc.
Si ne-a mai povestit el multe alte lucruri – despre plantele medicinale pe care le cresteau si le foloseau, despre cum fiecare cladire se armonizeaza cu ciclul soarelui si al planetelor Venus si Marte – astfel incat, atunci cand in sfarsit am fost lasati singuri, aveam toate cheile pentru a descifra aceasta lume de basm. Ceea ce pana atunci parea o insurire de semne frumoase dintr-odata avea sens si am petrecut mai bine de o ora descoperind micile detalii care fac toate cladirile atat de fascinante.
Si ca sa fie totul perfect, odata cu cladirile am mai descoperit si minunata lume salbatica a junglei in care se afla Uxmal-ul.
Pe langa iguanele intinse la soare peste tot, puse aici parca special pentru a ajuta turistii sa faca poze excelente, padurile din jur sunt pline cu doua pasari minunate – pasarea toh si oriola portocalie – specifice Yucatanului si simboluri ale Mexicului.
Ca bonus am vazut si un sarpe (neveninos dar spectaculos), unul din cei 2 vazuti in cele 2 saptamani petrecute in Yucatan. Incerca sa ajunga la un cuib de pasari si ne-am minunat ca la un documentar Discovery vazut pe viu cum pasarile incercau sa il distraga in timp ce el mima o postura de vipera gata sa muste.
Dupa toate astea, deja la plecare, Piramida Magicianului nu mai parea asa mica si dezamagitoare, ci o parte fascinanta a unei lumi de vis. Ne-am luat la revedere incantati si am plecat spre Kabah, fratele mai mic al Uxmal-ului.
Kabah cel ocolit de turisti
Aici, lucrurile sunt un pic diferite, intrucat turistii ajung rareori. Are aerul unui sit arheologic parasit, insa decoratiunile sunt cel putin la fel de impresionante. Ne insusisem deja toate cunostintele si am putut sa ne mandrim ghidului identificand mastile lui Chaac din decoratiuni, rezervoarele subterane si scurgerile aferente. El ne-a aratat la schimb ceea ce face Kabah-ul un loc special: patru basoreliefuri cu personaje imbracate si decorate ca pe vremuri.
Am putut vedea in decoratiuni reprezentari ale luptatorilor, armele lor, precum si accesoriile care ii diferentiau pe regi de un razboinic comun. In cultura maya, desi avem de-a face cu acelasi personaj reprezentat (de regula conducatorul acelui oras), acesta primeste masti si simboluri in functie de rolul pe care il joasa: preot, conducator razboinic, guvernator.
Interesant, insa noua altceva ne-a placut cel mai mult – un perete de 100 de metri lungime si vreo 10 inaltime plin cu masti ale lui Chaac si faptul ca, in afara de noi, nu era absolut nimeni. Iar ceea ce ne-a intrigat a fost un camp intins plin de pietre cu bucati de decoratiuni.
Asa am aflat ca sunt peste 100 de situri arheologice in Mexic care se lupta pentru finantare si Kabah nu este printre fericitii castigatori. E adevarat ca nu e usor sa sapi, sa scoti din jungla mii de pietre si apoi sa le cureti si sa le asezi in ordine sub un soare puternic, insa, la semnul ghidului, am indentificat doar in acest loc 3 movile impresionante, acoperite de vegetatie in care poate fi orice – morminte, piramide, obiecte ceremoniale sau pur si simplu nimic. Ne-am simtit ca mici Indiana Jones si l-am asigurat ca daca e nevoie de voluntari noi suntem pregatiti de la anul sa ne apucam de treaba. Din pacate insa lucrurile nu functioneaza chiar asa.
Am parasit prin urmare Kabah-ul fara sa scoatem la lumina vreun artefact antic, dar fascinati ca am putut simti macar putin din fiorul exploratorilor de la sfarsitul secolului 19. Si fascinati de lumea Maya, atat de vizibila, dar in acelasi timp atat de misterioasa.
Ne-am luat la revedere de la Chaac asteptand cu nerabdare urmatoarea revedere la Chichen Itza. Acolo insa lucrurile stau cu totul altfel, dupa cum veti vedea daca va face placere sa ne urmati.
— Pentru cei dintre voi care isi doresc sa ajunga in Mexic, colegii mei de la TUI TravelCenter au pregatit oferte speciale. O selectie de propuneri gasiti aici.
1 Comment