Hola, Buenos Aires! Ce usor e sa ne simtim ca acasa…
– De data asta chiar am nimerit in Bucuresti! radeam amandoi privind pe geamul taxiului care ne ducea de la aeroport spre oras. Nu era pentru prima data cand aveam senzatia asta pentru ca America de Sud, si in special orasele ei mari, nu sunt atat de diferite fata de Bucuresti pe cat speram. Nu chiar identice dar, in fine, cand calatoresti jumatate de glob te astepti la ceva cu totul diferit. Nu e cazul, mostenirea spaniola, aspiratiile capitaliste si globalizarea le fac sa semene mult cu a noastra capitala.
Cumva, si noi si ei vrem sa fim ca in vestul Europei si ne iese doar partial. In clubul “celor care vor, dar mai au ceva drum de parcurs” ne luptam de la egal la egal. Iar senzatia asta e generala in toata America de Sud, insa nicaieri mai pregnanta ca in Buenos Aires.
Poate ne-am pacalit noi, dar cand vezi blocuri de 10 de etaje unul langa altul si toate modelele de Dacii, de la 1310 la Logan si Duster, trecand pe langa tine, te simti din start ca acasa.
Doua lucruri difera insa: autostrada cu 4 benzi asfaltata ca in palma si figura lui Messi, zambind la noi din 90% din reclamele de pe marginea drumului.
Mai multe n-am vazut pentru ca era miezul noptii si eram asteptati “in gazda” intr-un apartament din San Telmo, cartierul cel mai boem din Buenos Aires. Casa arata impresionant, in stilul celor de pe bulevardul Elisabeta din Bucuresti. Cladire veche, usor prafuita, aproape 100 de ani, cu tavane inalte si vag amintind de arhitectura pariziana. Definitorie pentru intreg cartierul, dar asta urma sa descoperim abia a doua zi. Ce am constata inca din prima seara a fost “pervertirea” traditiilor aduse de imigrantii italieni.
Italienii si Argentina
Se impune o paranteza.
Unul din principalele valuri de imigranti veniti in BsAs (prescurtarea comuna de la Buenos Aires) a fost cel al italienilor sositi in perioada interbelica. Mostenirea lor se vede inca si acum in fizionomia locuitorilor, in modul in care limba spaniola se “canta” exact ca italiana si in traditiile culinare. Acestea din urma insa au fost atat de mult modificate, incat aproape ca nu se mai recunosc; dar, asa modificate, sunt incredibile si au un loc de cinste binemeritat in patrimoniul argentinian.
In primul rand, cultura cafelei italienesti este prezenta peste tot. Desi alte tari din America Latina se certifica ca avand cele mai bune boabe, aici am baut, dupa mult timp, o cafea adevarata. Capuccino-ul e capuccino, esspreso-ul espresso si am fost foarte fericit sa vad ca nu exista nicaieri acea trista bautura denumita Cafe Americano. Un fel de cafea atat de slaba de zici ca e ceai, dar care e omniprezenta in toata America Latina, de multe ori ca unica optiune.
Ciocolata calda nu exista, dar au Submarino! Lapte fierbinte in care se topeste una sau doua bare de ciocolata! E…altceva.
Apoi, la fel de prezente ca si cafenelele, sunt pizzeriile. Nu faceti insa greseala sa comandati o pizza, este la fel de nereusita ca si in celelalte tari de pe continent!
Cred ca se pot face bani frumosi organizand cursuri de facut pizza aici pentru ca, intr-un mod ciudat, desi ingredientele sunt toate prezente, gustul este complet diferit si complet neutru. Se poate manca, dar mai bine optati pentru alternativa prezenta in toate pizzeriile: empanadas.
Un fel de pizza calzone in miniatura (blat de pizza umplut cu carne tocata, pui, sunca si cascaval si multe altele de vreo 5 cm diametru) sunt o mancare tipic argentiana absolut delicioasa. Le-am incercat in vreo 10 locatii si nu am intalnit niciuna care sa nu fie savuroasa. Pana sa plecam, ajunsesem la performanta de a manca o duzina amandoi la o singura masa, mai ales insotite de vin sau bere.
Pentru ca influenta italiana se simte si in bauturi, vinurile sunt incredibil de bune si ieftine – un vin alb bun care merge la fix cu empanadas incepe de la 3USD sticla – iar bautura preferata a tineretului este fernet-ul. Auzisem vag despre el, este un fel de bitters suedez si se bea in principal in Italia, dar si aici cand e rost de petrecere. Pentru a deschide apetitul!
Atat de eficient se pare, incat incat argentinienii il considera bautura lor nationala.
Incotro in Buenos Aires?
Inchid paranteza, pentru ca ne-a luat vreo 2 saptamani sa ne dam seama de cele de mai sus, prin incercari. Si asta pentru ca in primele zile aici ai multe descoperit.
Inainte de toate trebuie sa stiti ca Buenos Aires este considerat Parisul Americii de Sud.
Un supranume cu care ei se mandresc, dar care are acum cam atat adevar in el cat si denumirea de Micul Paris care ne place noua. Arhitectura cladirilor din centru si strazile largi amintesc cel putin de capitala Frantei si pe alocuri de cea a Spaniei, insa detaliile, atmosfera si felul de a fi al oamenilor sunt complet diferite.
Tocmai datorita acestui amestec rupt de prin toata Europa si importat aici, la gura de varsare al unui mare curs de apa, Rio de la Plata, da BsAs-ului atat de mult “lipici”.
Zgarie-nori ca in centrul de afaceri al Frankfurtului intr-un un cartier modern pe malul raului (Puerto Madero), o faleza ce aduce cu cea din Londra, zone de locuit pentru cei instariti ce seama cu Barcelona (in Recoleta) si cafenele si baruri ce par mutate cu totul din nordul Italiei (in centrul istoric si Palermo). Fiecare cartier merita un intreg capitol dedicat, dar unul dintre farmecele Buenos Airesului este ca, pentru a le experimenta pe toate, trebuie sa iti iei cateva zile de ragaz si sa te deconectezi de la “trebuie sa…”si “am de facut treaba asta si asta…”.
Doar sa mergi. Pe jos, cu bicicleta/scooter/moto, cu metroul (Subte) sau cu bus-ul.
Buenos Aires este un oras tanar, cu o istorie recenta, chiar daca bazele sale au fost puse in sec. al XVI-lea, in locul in care se varsa Rio de la Plata in Atlantic, printr-un estuar urias, atat de mare incat este aproape imperceptibil malul celalalt, unde este azi Uruguay. Azi, BsAs este in topul 20 al celor mai mari capitale din lume, cu o populatie intre 12 si 14 milioane de oameni, raspanditi intr-un oras ale carui limite nu le-am putut zari nici cocotati in cele mai inalte cladiri care permit accesul turistilor.
Si mai e ceva! Orasul Buenos Aires nu este parte a provinciei Buenos Aires si nici nu este capitala acestei provincii, ci este un district autonom. In 1880, Buenos Aires a fost federalizat si scos din componenta provinciei, de aceea se numeste azi „Orasul Autonom Buenos Aires” (Ciudad Autónoma de Buenos Aires).
Ca si contur general, constructiile sunt, asa cum era de asteptat, din toate epocile, stilurile si pe toate coordonatele geometrice. Asta face orasul sa para pieptanat in toate directiile si apoi dat cu gel.
In centru, toate cladirile sunt supradimensionate fata de proportiile europene si ne-au facut sa mergem cu mandibula cazuta a mirare si ochii impinsi in sprancene, ca sa le cuprindem. Asta pentru ca strazile cu dublu sens par inguste cat ulitele, cand de o parte si de alta le strajuiesc cladiri inalte ce opresc tot soarele.
Iar bulevardele mari…ca sa le traversam prindeam si trei stopuri pentru pietoni!
De exemplu, 9 de Julio, cel cu Obeliscul, are vreo 16 benzi, incluzandu-le si pe cele cu transportul public, care pe mijlocul strazii. Si nu este singurul bulevard larg. Chiar si asa, la ore de varf traficul se congestioneaza si taximetristii se plang ca nu stiu unde o sa se ajunga asa cu atatea masini uzate moral in trafic, mai ales ca nu mai intra o data in vigoare legea care sa impuna o stare tehnica buna a autovehiculului!
Marturisesc ca noi, calatorind cu doua exceptii in bus sau cu metroul, nu am stat in trafic si recomandam variantele acestea doua, chiar daca dilema “de unde iau bilet” poate fi usor traumatizanta la inceput.
Transportul in comun
Cardul in speta il poti incarca de la chioschiurile de ziare sau in statiile de metrou si o calatorie costa putin, pentru distante considerabile – intre 3 si 4.5 pesos (adica sub 0.5USD). 
Problema este ca nu stie nimeni de unde il poti cumpara.
Am intrebat 10 persoane si am mers tot drumul inapoi pana am gasit unul, pentru ca raspunsul oficial este “la oficiile postale Correo Argentino”. In practica insa, dupa ce ca sunt rare, de obicei nu mai au carduri de vandut. La al doilea oficiu postal am primit indicatia catre un chiosc de ziare, care nu avea, dar m-a trimis la alt chiosc de ziare (care era inchis) si am intrebat la “vecinul'” si tot asa, din vorba in vorba, am gasit card intr-un magazin de muzica…
Tentanta si foarte placuta este si varianta inchiriere de biciclete.
Buenos Aires este un oras plat si are destule rute marcate si destinate biciclistilor. Exista varianta cu bani, de la companii care inchiriaza biciclete de buna calitate si echipament de protectie, companii care organizeaza si tururi ghidate sau exista varianta “bicicleta comunitara”. Este o intiativa tip parteneriat public-privat si sunt puncte de inchiriere in zonele centrale. Se pot inchiria in baza unei copii a pasaportului, iar bicicletele erau decente pentru o plimbare, ca cele din parcurile de la noi.
Dolarii din Buenos Aires
“Cambio, cambio, cambiooooo!”
Asa striga din 5 in 5 m cate un “cavaler” sau o “dama” pe toata lungimea strazii Florida, celebra pentru universul tranzactional complex.Tonalitatile difera, la fel ca in Obor, cand se striga “tigari, tigari, tigari”!
Unii isi izbesc violent plamanii de stern si scot sunete rasunatoare, altii sunt multi-tasking, strigandu-si textul intre doua muscaturi de hamburger.
Ce vor?
In principal dolarii tai, pentru a-i fructifica prin diferenta de curs valutar. Daca si tu vrei pesos, s-a facut deal-ul!
De doi ani in Argentina nu mai poti tranzactiona la liber valuta. Bancile nu schimba bani, casele de schimb o fac doar daca te autorizezi la o institutie fiscala anume (AFIN), iar daca ramai cu pesos la finalul calatoriei, nu ti-i mai schimba nimeni in dolari. Cand am intrebat de ce, raspunsul a fost scurt: “ca asa vrea doamna Presedinte”.
Cristina, ii zic ei, nici macar dupa numele de familie, pentru ca inaintea ei, presedinte a fost sotul sau si probabil s-ar putea face confuzii. A uimit o tara intraga zilele trecute cand a declarat ca ea nu a urmarit meciurile Argentinei la campionat, nici macar finala. Nu neaparat pentru aceasta declaratie, dar Cristina nu (mai) e deloc iubita si apreciata aici, toti asteapta noile alegeri pentru ca le-a scazut rau nivelul de viata, inflatia e o problema in fiecare zi, nesiguranta la fel prin deschiderea granitelor catre imigranti cu educatie mai incipienta…In fine, nu le e prea bine.
Pentru calatorii cu dolari insa, acum este cel mai bun moment pentru a vizita Argentina datorita acestui curs “la negru”.
Tot sistemul oficial este gandit pentru a culege dolarii din piata pentru plata unei datorii externe, din cate am inteles, si pentru a face fata inflatiei data de instabilitatea pesosului argentinian. Si asta a fost o oportunitate pentru aparitia pietei de schimb “la negru”. Nu e legal, dar cui ii pasa? E un fapt si e cea mai avantajoasa varianta de schimb pentru turisti.
Exista riscul sa te alegi cu bancnote false, dar de asemenea obtii un curs cu cca 30% mai bun decat cel oficial. Se numeste “cursul albastru”.
Daca vrei sa schimbi pesos in dolari, conversia e jalnica, dar tot la “cueva” (in pestera adica, in niste mici camere in imobile vechi) trebuie sa o faci, ca o varianta legala nu ti se ofera! Exista chiar si @DolarBlue pe Twitter pentru a verifica paritatea!
Cu toate astea, in prima seara petrecuta in Buenos Aires, am mers jumatate de San Telmo cu dolari in buzunar si nimeni nu ii vroia. Doar ARS (pesos)! Sa lesinam de foame cu bani in buzunar, nu alta!
Dar asta s-a intamplat in San Telmo, in alte carteiere sau in Microcentru, se poate gasi o varianta. Depinde unde ai cazarea! Despre cum poate fi ales cartierul in care sa stai, scriem intr-un material dedicat, pentru ca intram in povesti din timpuri coloniale, continuate pana in ziua de azi.
Va puteti “plimba” prin Buenos Aires si in articolele urmatoare:
Experiente diferite in cartierele din Buenos Aires (I) si (II).
Sfaturi si informatii utile:
- taxiul de la aeroport in oras costa cca. 350 pesos (ARS), compania oficiala oferind posibilitatea de a rezervacursa din timp https://www.taxiezeiza.com.ar/
- o calatorie de 5-6 statii cu autobuzul este 3 pesos (ARS)/pers. La metrou este ceva mai scump, 4,5 pesos/pers./intrarea;
- pentru varianta de tur ghidat cu bicicleta sau doar inchireiere cu bani, noi am gasit cu bune recomandari Bicicleta naranja. Lasam aici o harta a traseelor, pe care apar si punctele de inchiriere fara bani: https://ecobici.buenosaires.gob.ar/
- un taxi in oras, de exemplu din San Telmo pana la terminalul de bus din Retiro, costa cca. 60 pesos, iar daca vreti sa dati o fuga pana peste rau, in Uruguay, taxiul din San Telmo pana in portul Colonia Express a fost 40 pesos.
- toti care stiga “cambio, cambio” arata mai mult sau mai putin dubios. Noi am rezolvat problema intr-o cueva din Paseo Aroyo, in apropierea Ambasadei Romaniei.
