Borobudur si Prambanan, competitia a doua credinte

Destinatii, In locuri deosebite, Indonezia Nici un comentariu 9

Toata lumea care se pierde in traficul Yogyakartei are cel putin un scop precis: sa viziteze cele doua ansambluri arhitecturale vestite in toata lumea, situate in apropierea orasului si a vulcanului Merapi.

Trebuie spus ca in Indonezia, influentele culturale si religioase au venit in valuri succesive din diferite colturi ale lumii si pana la urma, 5 dintre ele sunt recunoscute oficial de catre stat: islamismul, hinduismul, budismul, protestantismul si catolicismul. Cu exceptia insulei Bali unde predomina hinduismul, dar sunt si cei mai multi buddisti, in celelalte insule majoritari sunt musulmanii.
In functie de insula si de zona, sunt mai stricti sau mai toleranti.
Spre exemplu, in Sumatra sau in Banda Aceh, se spune ca turistele trebuie sa poate val, pe cand in Java lumea e mai relaxata, apreciaza decenta, dar in mare accepta turistii asa cum sunt ei – in vacanta.

In acest context, povestea ridicarii celor doua temple este anterioara impunerii religiei islamice in Indonezia.

BOROBUDUR, cel mai mare templu budist din lume

Singurul lucru cu care am gresit a fost alegerea zilei in care sa il vizitam. Cum saptamana noastra nu mai tine demult cont daca este zi lucratoare sau zi de odihna, ne-am pomenit la intrare alaturi de mii de oameni, majoritatea turisti interni, intr-o duminica. Zi libera in care lumea, indiferent de religie, vrea sa faca ceva deosebit alaturi de familie.
Asa ca vizitarea unui sit arheologic care a fost pana recent pe lista celor 7 minuni ale lumii impresioneaza in egala masura pe toata lumea.
Cu atat mai mult pe noi!

Drumul de la pavilionul de acces dedicat turistilor straini, care nu vin toti corespunzator imbracati si carora li se leaga in jurul taliei un sarong, este scurt si urmeaza linia sinuoasa a unei alei marginite de copaci de bumbac.
Cand te astepti mai putin, dupa un cot, pe desupra coroanelor verzi se itesc sute de clopote (le-am spune noi), denumite stupe.
Borobudur este inca un loc cu un trecut enigmatic.

Constructia lui a inceput in sec. al VIII-lea, in timpul dinestiei Sailendra, in doar 50 de ani, cu efortul a peste 40.000 de oameni, apoi, la fel de repede cum l-au ridicat, templul a fost abandonat.
Se pare ca „responsabil” ar fi fost vulcanul Merapi, care priveste semet din zare catre templu si care, periodic, se scutura din rarunchi, zguduind serios aceasta parte a insulei.
Din cauza seismelor puternice si frecvente, regatul s-a mutat in estul Javei, fapt care a dus la abandonarea templului.

Dar cum au putut sa lase in urma un asemenea complex si sa nu vina macar in pelerinaj?, il intrebam noi pe Adrianus, ghidul nostru care ne-a uimit pentru ca vorbeste atat spaniola cat si germana.
Daca acum Borobudur este asa de impresionant, avand multe alte edificii spre comparare, nu pot decat sa imi imaginez cum aparea in sec. al IX-lea un asemenea complex.
Aflam ca, intr-adevar, cand s-a linistit pamantul, oamenii au vrut sa se intoarca din estul Javei la vechiul lor loc de meditatie, dar primii care au incercat au murit pe drum, lucru care, coroborat cu superstiiile din acele vremuri, i-au tinut la distanta pe alti doritori.

Si asa, Borobudur a ramas sa ii tina piept atat vulcanului Merapi, care cand incepe sa „vorbesca” scuipa limbi de foc si nori de cenusa ce s-au depus, strat dupa strat, pe stupele si pe statuile templului.
Dupa care au venit ploile puternice de la tropice si au adus, odata cu suvoiale de apa, si o avalansa de pietre care au lovit templul timp de multe sezoane ploioase.
Dar cum dupa furtuna iese soarele, pasarile au avut si ele rolul lor in procesul de acoperire al templului: semintele transportate de ele au gasit locul prielnic sa incolteasca, cunoscut fiind faptul ca cenusa vulcanica este deosebit de fertila.
In cateva sute de ani, jungla a inghitit cu totul templul.

Redescoperirea Borobudur-ului a fost la inceputul secolului al XIX-lea, in scurta ocupatie a insulei de catre englezi. „Responsabil” – Sir Stamford Raffles, cel care a fondat si Singapore. Prin grija lui a fost localizat, eforturile de curatare si scoatere la lumina fiind apoi preluate de olandezii care au recucerit Java.
In total, intreaga munca a durat aproape 20 de ani dar, din cate am vazut, efortul lui s-a transformat intr-o preocupare continua, pentru ca si azi, dupa fiecare seism mai mare si dupa unele sezoane ploioase, este nevoie de o noua etapa de stabilizare si de restaurare.

Vazuta de sus, forma templului este aceea a unei mandale, simbolul universului.
In interior, 504 statui ale lui Buddha.

Pe latura de est, un tribut adus soarelui, este intrarea principala, cu o scara monumentala impresionanta, care taie toate cele 9 nivele ale templului, impartite in sectiuni de cate trei, fiecare reprezentand cate o lume, conform credintei budhiste: lumea dorintelor, lumea formelor si nirvana, lumea fara forme, unde totul este reprezentat circular, fara inceput si fara sfarsit.

Pentru ca fluxul de oameni era coplesitor, am ales sa urcam pe intrarea dinstre vest. O miscare inteleapta, pentru ca asa am reusit sa ne uitam mai cu atentie la frizele reprezentand scene din viata lui Buddha si la cateva stupe (sunt 62 in total), fiecare continand cate o statuie a lui Buddha.
Stupa, ne explica ghidul, este legata simbolistic si de ce pot detine calugarii budisti in aceasta lume: o haina, un bol pentru mancare si ceva de sters resturile mancarii.
Localnicii isi doreau foarte mult sa atinga statuile din interior, pentru ca se pare ca este semn de noroc si sanatate. Si isi mai doreau ceva.

E la mare moda facutul de poze cu turisti. Si turistii suntem noi. Problema este ca ei viziteaza obiectivele in gasca numeroasa si fiecare vrea sa fac o poza cu propriul telefon; ca atare, sesiunea foto dureaza pana la 10 minute, timp in care te vad altii si vor si ei.
Dupa trei astfel de experiente, am inceput sa refuzam onoarea politicos.

Borobudur este amplasat pe o colina.
De sus, privelistea este una deosebita, cu vulcanul Merapi care isi iteste capul peste nori si cu mii de hectare de padure tropicala.

Zumzetul oamenilor paleste in fata linistii unui Buddha incremenit in pozitie de lotus, iar vantul diminetii sparge din cand in cand caldura coplesitoare a zilei.

Daca la Borobudur intr-o duminica este imposibil sa gasesti fie si 5 secunde de liniste, in jur mai sunt doua temple mai mici, aproape nefrecventate de turisti, fie ei straini sau localnici.

Intai ne-am oprit la PAWON, caruia i-am acordat atentia cuvenita in raport cu dimensiunile sale reduse. Este situat foarte aproape, drumul se poate face lejer pe jos.
Pawon este lipsit de o functie religioasa in sine, de accea nu este nimic in interior, fiind doar un punct de oprire in timpul sarbatorii Iluminarii lui Sidartha a carei oprire finala era la Borobudur.

MENDUT pe de alta parte este mult mai elaborat.
Dateaza tot din sec. al VIII-lea si este mult mai semet si mai bogat decorat.

In interiorul lui s-au pastrat cele trei reprezentari ale lui Buddha, fiecare denotand prin gestul aratat lucruri distincte: „a darui e mai bine decat sa primesti”, „pamantul este martor” si „nu te teme”. De la inaltimea primului nivel al templului am vazut in dreapta sa un arbore gigantic, ca un fel de ficus, a carui varsta am aflat ca se invarte in jurul cifrei 500.
Cand ne-am apropiat, ne-am simtit ca in Cartea Junglei, caci in acest copac crescusera alti copaci, iar radacinile acestora atarnau ca niste liane catre pamant.

Competitia hindusa – templul PRAMBANAN

Fata de Yogyakarta, Borobudur este situat in nord-vest, iar Prambanan in nord-est, mult mai aproape de oras. Cum noi le-am vazut in aceeasi zi, drumul dintre ele a insemnat doua ore de mers cu masina printre sate javaneze si plantatii de orez cu palmieri pe fundal. Un astfel de drum este o ocazie de a vedea cam cum arata „la tara” la ei. Si nu arata rau in aceasta zona, cel putin.
Casele, desi si-au pierdut aerul autentic si sunt ca in multe alte parti ale lumii, reflecta trendul economic ascendent pe care il urmeaza Indonezia de cativa ani. Doar coliviile cu pasari omniprezente amintesc de valorile vechi.

Discutam despre aceste aspecte pe masura ce ne apropiem de Prambanan. Suntem aproape de aeroport si ne gandim ca, daca nu am fi dormit, am fi putut admira forma rectangulara a acestui complex de sus.
Asa, trebuie sa ne „multumim” numai cu vederea de la nivelul solului.

„Mai multi brahmani” ne explica Adrianus ca ar insemna numele templului, desi nu este 100% sigur.
Este un templu hindus, asadar, si a fost ridicat in sec. al IX-lea, ca un raspuns direct la grandoarea Borobudur-ului. Daca in alte civilizatii, cand se schimba oranduirea, sunt distruse simbolurile vremurilor vechi, hindusii au pastrat Borobudur-ul intact, ca o dovada a tolerantei si acceptarii budismului.
Dar au vrut, pe de alta parte, sa il intreaca si sa arate adevarata cale, ridicand acest complex care este poate cel mai impresonat din Indonezia – Prambanan.

Cu cele 224 de temple de meditatie pentru brahmani, dispuse aliniat si in randuri succesive, ca o padure atent plantata in jurul nucleului principal, cu cele 16 temple ce alcatuiesc ansamblul central si cu Templul lui Shiva ca fiind cel mai inalt din Asia de Sud-Est, Prambanan avea toate atuurile arhitecturale sa ia ochii.
Aspectul ansamblului de la departare, filtrat de stratul de smog dat de vecinatatea cu Yogyakarta si de valurile de caldura, aduce cu un castel de nisip.

Templele lui Brahma (creatorul), Shiva (distrugatorul) si Vishnu (protectorul) reprezinta centrul acestui ansamblu ireal. Multe ore de lucru s-au investit in frizele si sculpturile ce docoreaza aceste temple. Si suntem in sec. al IX-lea, cand Europa se zbatea in Evul Mediu cel intunecat.

Soarele puternic de dupa-amiaza mananca contururile cupolelor! Avem de vizitat 16 temple?
Nu, cele deschise publicului sunt de regula cele trei principale (doar ca acum Templul lui Shiva este in restaurare si este inchis) si cele trei care stau pandant: Templul Pisicii, corespondentul lui Brahma, Templul Vacii, corespunde lui Shiva si Templul Acvilei, cel din fata lui Vishnu.

Un cuplu de musulmani se odihneste pe o banca la umbra unui palmier, privind catre templul lui Brahma, creatorul. Ni se pare frumoasa metafora si facem o ultima poza inainte de plecare.

Adrianus ne astepta de ceva timp, pentru el trebuie ca este un drum si o vizita banala, de zi cu zi, insa pentru noi este o oprire unica pe care am apreciat-o cu recunostinta.

Una peste alta, in ciuda aglomeratiei si a caldurii, a fost ziua care ne-a incantat cel mai mult de la sosirea in cea mai populata insula a Indoneziei. Chiar daca Jogja are si ea cate ceva de aratat, Borobudur si Prambanan sunt doua obiective de vazut macar odata in viata.
La fel ca cele cateva minuni naturale din Java spre care am plecat in ziua urmatoare, si despre care vom povesti pe larg cat de curand.

Sfaturi si informatii utile:

desi in Asia intrarile la obiectivele turistice costa putin, la Borobudur si la Prambanan ele se aliniaza trendului international. Asta si poate pentru ca sunt mereu necesare intervenii de restaurare si e pacat sa nu contibuim la conservarea acestor locuri cu 250.000 IDR/pers. la Borobudur si 217.000 IDR la Prambanan (21,5 USD, respectiv 18,5).
recomandam vizita cat mai de dimineata si neaparat cu ceva protectie impotriva soarelui, pentru ca sunt momente cand poate fi foarte puternic; oricum, exista de cumparat palarii si umbrele, in caz ca uitati.
la date bine stabilite si anuntate, langa Prambanan au loc spectacole de dans indonezian, seara, cu templul luminat in fundal. In duminica respectiva nu se tinea, insa recomandarea noastra este sa nu ratati o seara petrecuta in acest decor;
marcata fiind de la vizitele la diverse manastiri care iti dau o carpa murdata si veche pentru a-ti acoperi picioarele, va spun ca aici sarongurile sunt impecabile, calcate la dunga.

Pe unde am mai ajuns, ce am vazut si ce am experimentat in Indonezia: