„Cu peste 150 de biserici fortificate, în diverse stiluri arhitecturale, sud-estul Transilvaniei este zona cu cele mai multe cetăți și biserici fortificate din secolele XIII-XVI din Europa. Cu toate acestea, un sondaj IRSOP din 2013 arăta că doar 22% dintre români au vizitat vreodată o biserică fortificată.”
Citind aceste randuri am prins curaj. Credeam ca suntem printre putinii care, desi am invatat sau auzit despre ele si le-am amusinat de la distanta in nenumaratele vizite la Brasov si Sibiu, nu avusesem determinarea si curiozitatea sa le descoperim la fata locului.
Faptul ca numarul vizitatorilor este inca scazut (in jur de 40.000 de turisti/an/locatie) cred ca poate fi pus in directa legatura si cu faptul ca, din cele peste 150, doar 7 sunt incluse in Patrimoniul Cultural UNESCO si asta s-a intamplat relativ recent, pentru unele in 1993, iar pentru celelalte in 1999: Calnic, Valea Viilor, Biertan, Darjiu, Saschiz, Viscri si Prejmer.
Pe care sa le vedem si ce o fi in jurul lor?
Dupa cercetari prealabile si dupa ce am umplut jumatate de foaie A4 cu propuneri care nu tineau seama de factorul timp – tare hapsana proportia week-end – saptamana lucratoare – am inceput sa unim punctele si sa schitam un itinerariu. Era clar ca nu le putem vedea pe toate in trei zile! Dar macar sa diversificam si sa adaugam niste amintiri din copilaria lui Bogdan (Paltinis) si niste curiozitati studentesti de-ale mele (Biertan).
ZIUA 1
Bucuresti – Harman – Rupea – Biertan
Transilvania reuseste cu usurinta sa se faca placuta. Conduci, dar risti ca atentia sa nu fie la drum, de altfel foarte bun, ci la curburile verzi ale dealurilor si la profilele joase ale satelor.
Ne-am oprit de nenumarate ori pana am ajuns la primul obiectiv din lista: localitatea Harman.
Primele sate sasesti si secuiesti din Transilvania au fost ridicate pe la mijlocul sec. al XII-lea, cand regele Geza al II-lea a adus in regiune colonisti germani, ca sa protejeze granitele Regatului Ungariei de invaziile cumanilor. Mai intai, colonistii au ocupat zona din jurul Sibiului de azi, dar Tara Barsei unde se afla Harman, a fost incredintata in 1211 ordinului cavalerilor teutoni.
Biserica fortificata din Harman
Cand am ajuns trecuse bine de orele pranzului si lumea probabil se retrasese la masa. Stradutele erau pustii.
Doar oamenii dintr-o caruta ne-au cercetat cu oarecare urma de curiozitate in timp ce faceam inconjurul zidurilor exterioare.
Bisericile fortificate au avut atat un rol religios, cat si unul miltar. Si lucrurile erau cat se poate de serioase, judecand dupa santul adanc (umplut odata cu apa) care inconjoara edificiul, grosimea zidurilor si ferestruicile de dimensiuni reduse.
Chiar daca bisericile fortificate se intalnesc in mai multe tari europene (chiar si in America Latina dupa colonizare), cele transilvanene – peste 300 in secolele trecute – formeaza unul dintre cele mai dense sisteme de fortificatii medievale bine pastrate de pe continentul european.
Clopotnita bisericii din Harman, la cei 32 de m inaltime, a fost in sec. al XV-lea cel mai inalt turn din Tara Barsei. Si se poate urca in el!
Pacat ca nu era nimeni care sa se ofere sa explice contextual si apoi sa ne faca un tur si sa detalieze la subiect!
La Harman ne-a intampinat doamna care vindea si biletul de acces si avea si functia de supraveghere a turistilor (pentru inceput doar noi doi), dar niciun localnic sau un ghid care sa ne intrebe daca vrem sa ne povesteasca despre acest loc. Poate nu era ora si ziua potrivita, ne-am zis.
Dupa nici 10 minute a aparut in secena un domn mai voluminos si un autocar intreg de copii de scoala, veniti in vizita.
Ce sa spun, prezentarea domnului, citita cand si cand pe furis de pe o coala, nu mi-a captat nici mie atentie, cu atat mai putin celor mici care se foiau nerebdatori.
Per ansamblu biserica este impunatoare si austera, plina de simboluri si de elemente din epoci diferite.
In interior, covoarele persane par a fi puse peste tot, insa mai putin pe jos. Frescele din capela exterioara au fost o descoperire surprinzator de frumoasa, care a fost compensata cu o dezamagire in biserica: deschiderile turnului clopotnita sunt obturate de un grilaj marunt, prin care nu se pot face poze. Si mai exista si riscul sa iti pierzi auzul, deoarece clopotele masive sunt in functiune si la fiecare 15 minute arata intregii localitati ce pot face.
Utile:
- din Brasov pana in Harman sunt doar 10 km. Centura Brasovului este plina de gropi, insa restul drumului este foarte bun;
- biletul de intrare in biserica este 7 lei/pers.;
- se poate urca in turn (atentie la programul clopotelor) si inca se pot face poze in interior.
O cetate cu o noua viata – Rupea
Intr-un loc in care s-au atestat unele dintre cele mai vechi vestigii arheologice din Romania, care in sec. al XV-lea era un important centru comercial si mestesugaresc asezat strategic, si care apoi a cazut in ruina, s-a intamplat un lucru remarcabil: i s-a dat o noua viata!
Marturisesc ca nu eram la curent cu restaurarea care s-a incheiat acum doi ani folosind fonduri europe si ma asteptam sa gasim o cetate parasita, in ruina. Cand colo, am vazut turisti incantati, un spatiu de parcare generos si mult interes pentru a pune acest loc pe harta turistica! Dar si stalpi de electricitate mult suficient de inalti si inestetici incat sa strice orice incercare de a prinde in poza farmecul medieval al locului.
Utile:
- intrarea este 10 lei/pers.
- un loc bun de facut fotografii este un pic mai sus de cetate, pe o cararuie ce taie dealul din fata intrarii;
- drumul era inca in lucru si vreo 2 kilometri am ocolit cu volte largi de pe un sens pe altul zonele in care astfaltul fusese decopertat pentru inlocuire
De la Rupea pana in Biertan, am salutat din mers mai multe asezari din mijlocul carora se ridicau cu semetie turlele bisericilor fortificate. Sighisoara este bine, la fel si Saschiz, atat cat se poate!
Insa Biertan a fost obiectivul principal al turului nostru si acolo am si inoptat.
***
ZIUA 2
Biertan – Medias – Valea Viilor – Sura Mare – Paltinis
Biertan – locul meu preferat
Lucrurile functioneaza aici!
Las la o parte optiunile autentice si elegante de cazare, insa nu vreau sa trec asa de repede peste serviciile excelente pe care le-am primit la pensiunea Unglerus, peste oamenii care ne-au salutat si ne-au zambit din porti si peste generozitatea doamnei care ne-a deschis gradina ei ca sa ne cocotam pe deal sa facem poze.
Probabil comunicativitatea si deschiderea sunt trasaturi care s-au pastrat din perioarada in care Biertan, ca sediu al episcopatului sasesc, avea dreptul de a organiza piata, alaturi de Medias.
De asemenea, asta se explica si de ce biserica arata asa.
Despre biserica fortificata din Biertan as putea scrie mult, pentru ca i-am alocat suficient timp si am investigat-o cu simt de raspundere.
Aleg insa cateva curiozitati si lansez o invitatie sa treceti pe aici pentru mai multe povesti spuse chiar de localnici!
Ca sa aveti totusi cateva repere, ne-a amuzat (desi era lucru cat se poate de serios, comunitatea ducand o lupta sustinuta pentru pastrarea moralitatii in sec. XVII – XVIII) explicatia din spatele casutei din curtea bisericii, special amenajate pentru cuplurile care avea ganduri de divort: sotii erau inchisi aici pentru 40 de zile, timp in care trebuiau sa imparta totul, pentru ca obiectele veneau intr-un singur exemplar – patul, vesela, oalele, totul. In cele cateva sute de ani in care aceasta practica a fost activa s-a inregistrat un singur caz in care sotii nu s-au razgandit si au mers la divort!
Ca o paranteza, tot ca o precupare pentru pastrarea autenticului, am vazut aproape de piata centrala un panou cu reguli de construire si decorare a caselor noi, pentru a pastra linia si expresia celor deja existente! Frumos!
Revenind in interiorul bisericii, impresionant si intrigant este sistemul de inchidere a usii sacristiei, unde era pastrata avutia bisericii: un mecanism ingenios inca functional, care a uimit la Expozitia Mondiala de la Paris din 1900 prin ingeniozitatea sa. E lesne de inteles de ce daca il privesti de aproape.
Fortificatiile din jurul bisericii sunt considerate a fi cele mai puternice din Transilvania: trei randuri de ziduri, 6 turnuri si 3 bastioane incepute in secolul al XIV-lea si continuate in epocile urmatoare.
Zona este foarte ofertanta, pe colinele din jur se fac trasee, sunt o gramada de pasari, unele foarte rare precum acvila tipatoare mica (asemanatoare cu cea din stema Romaniei) care pot fi vazute in timpul drumetiilor. Iar satul, nu mai zic!
Utile:
- intrarea in biserica 8 lei/pers. (se deschide la 10:00, iar intre 13:00 si 14:00 este pauza de masa);
- inca se pot face poze in interior;
- noi am stat si am mancat la Unglerus, 175 lei/noapte cu un delicios mic dejun;
- o data pe an are loc aici intalnirea sasilor care locuiesc in Transilvania cu cei care au emigrat in Germania; este cel mai mare eveniment de acest gen.
Amintirile din Medias
Mai intai am zis sa verificam o amintire pe care o aveam de foarte multi ani: culorile pastelate ale caselor din Medias si Turnul Trompetilor (adica turnul bisericii fortificate din oras).
Daca vi se pare inclinat, este. Unii spun chiar ca ar ocupa locul doi, dupa cel din Pisa. Si cand ceva nu e asa cum suntem noi obisnuiti, sigur in spate se afla (cel putin) o legenda.
Legenda
Cea mai des intalnita varianta este aceea care spune ca in urma cu 500 de ani, cand s-a inceput lucrarea, autoritatile din Medias si-au dorit ca turnul sa rivalizeze cu cel de la Sf. Stefan din Viena si au mai adaugat trei nivele, insa cand lucrarea era aproape gata. Dumnezeu s-ar fi maniat pe aceasta abordare si a inclinat turnul. Alta legenda “da vina” pe un tanar muncitor care, incercand impreuna cu echipa lui sa indrepte turnul, a zarit o domnisoara si a tras de franghii pana cand turnul s-a inclinat cu aprox. 2 m in directia opusa.
Singurele certitudini sunt ca inaltimea de 68,5 m a turnului este una impresionanta, la fel ca numarul de “nu-uri” seci pe care le-am primit de la domnisoara de la intrare (obosita probabil sa refuze atat de multa lume) incercand sa facem poze in interior (fara flash) sau sa urcam in el.
Ne-am strecurat pe stradutele inguste, pe langa usile caselor catre piata centrala unde am stat sa privim: fiind duminica dimineata, lumea se intorcea de la biserica, era imbracata cu demnitate si se retragea in grupuri mici catre masa in familie. Cel putin asa ne-am inchipuit noi.
Mediasul a fost peste amintirile pe care le avem si este un loc care presimt ca va aparea mai des in calatoriile noastre.
De data aceasta l-am last in urma pentru a ajunge in alte sate usor retrase de la soseaua principala – Valea Viilor si Sura Mare.
Seara ne-a prins in Paltinis, care iarna se pare ca e mai simpatic decat vara.
Cel putin asa ni s-a parut noua. Iar drumul prin Rasinari este o experiente similara cu cea de dupa un cataclism. Se lucreaza masiv, praful gros starnit de la masinile care incearca sa se strecoare pe ambele sensuri fiind intrecut doar de denivelarile serioase si pietrisul neuniform de pe jos. Saracii localnici!
Dupa ce am trecut de aceasta zona am simtit nevoia sa mancam o ciorba cu ardei iute la restaurantul Curmatura si sa dam pisiceste praful jos de pe noi.
In Paltinis era ceva lume, au aparut multe optiuni de cazare, insa parca nu a reusit sa ne farmece cu nimic. Drumul plin de serpentine pana sus a punctat serios la capitolul panorame largi, culori puternice si curbe accentuate.
Dupa o noapte de cazare am lasat lucrurile in echilibru si, in cea de-a treia zi a excursiei noastre, am coborat de la 1450 din nou in zona dealurilor.
***
ZIUA 3 (am prins week-endul „prelungit” de Rusalii)
Paltinis – Cisnadioara – Cisnadie – Valea Oltului – Bucuresti
Marginimea Sibiului
Este poate cea mai frumoasa zona care are parte de promovare. Si zau ca merita!
La fel cum merita urcatul celor peste 100 de trepte pana la biserica fortificata din Cisandioara pentru a arunca o privire fugitiva la orasel printre frunzele copacilor. Cisnadioara cea cu case ingrijite, protejata de coline pline de livezi si flori de maces, este o incantare!
Biserica-cetate din varful dealului, desprinsa de loc si luata ca atare, nu este deosebit de impresionanta, insa pusa in context, capata noi valente in simplitatea si rigurozitatea ei. Sta acolo din sec. al XII-lea, marturie a stilului romanic. Este una dintre putinele biserici transilvanene care nu a suferit adaugiri ulterioare, ceea ce o face cu atat mai pretioasa.
Si mai are o patricularitate care ii atrage pe absolut toti copiii pe care i-am vazut cat am stat acolo: pe sub drumul de straja sunt niste trepte care se opresc in usi masive de stejar.
Pe aici se aruncau bolovanii peste cei care incercau sa atace cetatea. O parte dintre acesti bolovani sunt inca acolo, printre iarba inalta ce creste in curte.
Interiorul pare in plin proces de restaurare, pietrele funerare ale soldatilor decedati in aceasta zona in timpul primului razboi mondial si o cruce veche din lemn fiind cam singurele elemente ramase pe pozitie.
Desi drumul catre Valea Oltului trece prin Cisnadie, am zis ca deja suntem in intarziere si nu ne mai oprim.
Asta pana cand am vazut mandretea de turla in capatul strazii si fantanile din piata centrala.
Sa zabovim la o terasa ar fi fost cam mult, insa un cresmit si o prajitura cu visine au mers de minune. Chiar acolo, pe treptele uneia dintre cladirile din piata, uitandu-ne la jeturile saltarete de apa!
Dupa clasicul trenulet pe care esti nevoit sa il faci pe Valea Oltului in spatele tirurilor, am gasit ca cea mai agreabila varianta de a ne consola (ca de fiecare data cand trecem pe aici) sunt micii de la Dedulesti! Au si pagina de Facebook!
Popularitatea lor creste in week-end si pe masura ce vine vara cand jumatate dintre calatorii care trec pe aici nu rezista mirosului si anticiparii gustului.
Zona Calimanesti-Caciulata cam e de evitat. Asa puhoi de lume care sa umple partea carosabila nu cred ca am vazut de ceva vreme, insa intelegem motivul.
Este acelasi care ne-a pus si pe noi pe drum: vara care a dat din coate si s-a instalat confortabil, natura care ne tot asteapta si compania oamenilor cu care te simti bine!
Utile:
- intrarea la biserica din Cisnadioara este 5 lei/pers.
- pe dealurile din jur sunt drumuri si case noi, toate pazite de cate un Grivei devotat. Poate doar da alarma, insa trebuie atentie, ca nu se stie niciodata cum se avanta dincolo de curtea lui.
