Bali – 50 de paradisuri intr-unul singur (II)

Balian, paradisul care a fost si nu mai e … sau e inca … sau nu se stie

In prima parte a itinerariului nostru ne-am plimbat prin sudul insulei, descoperind peninsula Bukit si aglomerata Kuta. Urmand in directia sud-vest drumul principal din insula, vei scapa de nebunia capitalei dupa vreo 30-40 de kilometri. Aici, soseaua se indeparteaza si lasa intre ea si plaja hectare intregi de padure de cocotieri aproape neatinsa. Satele sunt mai mici si mai rare si primul dintre cele care te va imbia sa faci o pauza este Balian.

Acest loc a avut aceeasi soarta ca Vama Veche. Candva locul de retragere al surferilor care nu se mai regaseau in Kuta, a fost un loc secret al catorva zeci de initiati doar cativa ani. Apoi, a ajuns sa circule pe internet si usor-usor sa se umple de turisti, spre disperarea celor care l-au descoperit. Acum, netul e plin de referinte si variante de cazare, dar si de tiradele celor care explica cu lux de amanunte de ce nu mai e ce-a fost. In multe cazuri, la pachet cu injuraturi la adresa celor care nu se pot abtine sa puna review-uri si desavarsesc stricaciunea.

Ar fi meritat sa ne oprim cateva zile dar, avand deja experienta Vama Veche si Corbu la activ, am zis ca e mai bine sa trecem peste. Sunt inca destui care jura ca aici vei gasi acel paradis original care a fost candva Kuta, dar noi eram invitati intr-un loc special si ardeam de nerabdare sa ajungem.

Pekutatan, paradisul romanticilor

Acest sat nu il vei gasi ca destinatie turistica pe harta.
Aparent, nu sunt asa multe de facut aici si este eclipsat de Medewi, ultima mare statiune ideala pentru surf pe partea de sud a insulei. Insa, tocmai pentru ca nu se stiau prea multe, un cuplu de francezi ajuns aici acum 15 ani, l-a gasit ideal pentru o mica casa de vacanta.

Acea mica casa s-a dezvoltat usor usor intr-un resort cu cateva vile, Puri Dajuma Cottages, si aici am petrecut cateva zile intr-adevar de vis. Cel mai neobisnuit lucru la hotel este modul in care a crescut in jurul si cu sprijinul comunitatii locale. De aici isi obtine aproape tot ce are nevoie si in schimb participa ca orice alta gospodarie la ritualurile si problemele satului. Daca e nevoie de un pod sau o fantana, de profesori de limbi straine hotelul poate ajuta in timp ce comunitatea este o sursa de alimente naturale si angajati direct interesati ca hotelului sa ii mearga bine.
Hotelul are de asemenea in grija plaja satului, pe care insa o pastreaza publica astfel incat oricine sa se poata bucura de ea.

Am povestit in detaliu despre experienta noastra aici pentru ca ne-am simtit intr-adeva ca in rai. Este locul ideal pentru cei care vor o vacanta romantica si linistita in mijlocul naturii si un exemplu de urmat pentru toti cei care vor sa faca turism sustenabil si le pasa cu adevarat de zona in care o fac.

Dar cel mai mult ne-am bucurat ca, dupa experientele din sud care ne-au pus pe ganduri privind viitorul insulei, am descoperit in sfarsit un loc care va ramane nealterat mult timp de-acum in colo.

Melaya, paradisul balinez original

Plaja pustie din Melaya

Nu stiu daca acelasi lucru se poate spune despre urmatoarea noastra oprire Melaya. Aflata la 10 km de capatul de vest al insulei, nu imbie cu absolut nimic, majoritatea turistilor trecand pe aici spre portul de unde se poate trece in Java. Nu vezi restaurante sau semne de cazare si cu greu am gasit locul unde aveam sa innoptam. Dar cand l-am gasit, n-am mai vrut sa plecam.

Plaja din Melaya are doar 1 km de nisip negru, vulcanic, pitita intre faleze stancoase. Stiu de ea doar pescarii din sat si cei 4-5 expati care si-au ridicat chiar in buza ei cateva mici vile.
Intr-una din ele ne-am oprit noi ca sa constatam cu bucurie ca suntem singurii turisti. Ceea ce insemna, prin extensie, ca pentru a doua oara in 6 luni aveam o plaja doar a noastra de care sa ne bucuram.

Am batut-o in lung si in lat, am admirat apusurile si formele geometrice din jurul ascunzisurilor de crabi si ne-am bucurat de liniste absoluta. Netul nu prea bate aici, cel mai apropiat supermarket e la 2 kilometri distanta si e bine asa. Macar din cand in cand, o astfel de pauza e bine-venita.

Si, ca rasfatul sa fie complet, intr-un capat al plajei am gasit un mic local in care pescarii puneau la gratar captura peste zi. Nu vorbeau ei engleza dar, cu ghidul de conversatie la indemana, ne-am facut loc catre cutia frigorifica din care puteai sa iti alegi meniul si apoi sa-l vezi frigandu-se sub ochii tai. Nu stim nici acum exact ce feluri de pesti am mancat, de fiecare data altul, dar asa cum veneau ei, stropiti bine cu sos iute tipic balinez si apoi serviti pe farfurii din frunze de palmier, n-au rival in intreaga insula.

Si, pentru prima data, n-am mai simtit furnicaturile din talpi. Cel care tinea restaurantul se oferise sa ne aranjeze sa predam cursuri de engleza la scoala din sat si pe cuvant ca ne-am intrebat “ce-ar fi daca …”. A ramas pe data viitoare, pentru ca ne astepta coasta de nord a insulei, dar am plecat cu regret si inca ne gandim la raspunsul dat.

Menjangan, paradisul natural

Plecand din Melaya, atingi dupa vreo 10 km, in coltul cel mai vestic al insulei, micul orasel Gilimanuk. Infrastructura turistica lipseste aproape cu desavarsire, insa e un punct bine marcat pe harta pentru ca de aici pleaca ferry-urile catre Java. Apoi, daca urmezi in continuare coasta, vei vira catre nord-est, semn ca ai trecut in cealalta jumatate a insulei.

Inainte insa de a aseza prea multa sosea intre tine si Gilimanuk vei observa in ambele parti ale drumului o padure deasa si cete de maimute. E semn ca ai ajuns in Parcul National din vestul insulei. Taman Nasional Bali Barat Nasional inseamna fix asta, parcul national din vest) si ar putea fi cazul sa te opresti putin.

Acest parc este vechi, s-a infiintat in 1914 si de la inceput pana acum are un singur scop – protejarea arealului pasarii simbol a insulei, Graurul Balinez. Gasita doar aici (de altfel singura specie de vertebrate endemica in insula), aceasta pasare este la limita extinctiei, doar cateva sute de exemplare existand inca in libertate. Se fac eforturi mari pentru protejarea ei, dar pasiunea asiaticilor pentru pasari cantatoare rare aduce un premiu substantial braconierilor si viitorul este inca incert. E aproape imposibil sa o vezi zburand prin padure, dar din fericire nu e singurul motiv pentru care merita oprit, macar pentru o zi, in zona.

Asta pentru ca parcul include si insula Menjangan (cerb in limba indoneziana) care ramanand nelocuita si ferita de pescuit de aproape 100 de ani, ofera unul dintre cele mai bune locuri pentru snorkel si scufundari. Pentru ca nu te poti caza in parc, o astfel de experienta necesita trezit de dimineata si inchirierea unui tur cu barca de o zi, dar recifurile cu pereti verticali de 50-60 de metri, pe langa care inoata pisici de mare, testoase si rechini prietenosi merita tot efortul.

Coasta de nord-vest cu Lovina, paradisul pescarilor

Daca admiratul pestilor totusi nu e pentru tine si ii preferi mai degraba in capatul unditei, in drum spre gratar, treci prin rezervatie si tine drumul spre est, de-a lungul coastei. Dupa vreo 80 de kilometri vei ajunge intr-unul dintre cele mai noi puncte de interes al Bali-ului, Lovina.

Un simplu sat de pescari, care ca si Pekutatan statea in umbra orasului mai mare din apropiere (Singaraja), Lovina este acum o destinatie bine marcata turistic, cu o dezvoltare rapida in ultimii 10 ani. A fost suficient ca un antreprenor englez sa deschida aici un resort pentru ca turistii sa descopere plajele cu nisip negru si abundenta de pesti si sa revina apoi in numar mare.

Acum nu doar localnicii pescuiesc, ci si turistii, din barci sau stand in apa pana la brau, si, judecand dupa numarul celor care se indreptau spre plaja pe inserat cu unditele dupa ei, nu fara succes. Pentru restul membrilor familiei, coloniile de delfini si apusurile de soare ofera spectacol gratis in asteptarea cinei.

Noi ne-am multumit cu cele din urma si ne-am distrat cunoscand comunitatea locala de… rastamani. Nu or avea ei acces la planta magica (pe motiv de inchisoare pe viata sau chiar pedeapsa capitala), dar compenseaza prin buna dispozitie si faptul ca absolut toti canta la cel putin la un instrument. Micile concerte ad-hoc organizate dupa ce se lasa seara, pe marginea drumului, ne-au mai alinat din dorul dupa coloana sonora vesela din Caraibe.

Ar mai fi de mentionat si faptul ca aici socoteala traditionala, plaja + briza = fara tantari, nu prea functioneaza. Culturile de orez din apropiere sunt un loc prielnic pentru ei asa ca, daca ocoliti resortul, veti avea parte din belsug. Am doborat nu mai putin de 57 (pe numarate!) cand am luat camera in primire in prima seara.

Insa nu lasati asta sa va faca sa ocoliti locul. Asa cum pescarii cu vechime stiu, unde e peste mult si bun sunt si tantari. Luati-o ca pe-o garantie ca firul se va intinde cu folos si tineti spray-urile si cremele la indemana.

Candi Dasa si Sanur, paradisul care are un pic din toate

Coltul de nord-est al insulei este probabil cea mai putin explorata parte a Bali-ului. Probabil ca ascunde ceva perle, mai ales pentru cei care apreciaza linistea si comunitatile traditionale, si in mod normal n-am fi ocolit aceasta zona. Insa drumul care taie insula in diagonala prin interiorul ei ascunde atat de multe atractii incat e greu de ocolit. La capatul lui, in sud-estul insulei, se gasesc ultimele doua plaje vestite pe care am vrut sa le vedem.

Candi Dasa este echivalentul Gilimanuk-ului de pe partea celalalta a Bali-ului. De aici pleaca vapoarele catre insula vecina Lombok si e, dupa Denpassar, cel mai important nod turistic. Partea buna este insa ca se afla intr-un golf larg, de cativa kilometri, si agitatia portului din capatul de sud (Pandag Bai) nu se simte in mica statiune din nord.

Aici veti gasi resort-uri cochete, dotate cu tot ce ai nevoie pentru o saptamana de relaxare si rasfat. Am fost si noi invitati intr-unul din ele (Rama Candi Dasa) si Anca va povesti pe larg aici cat de frumos poate fi. Am simtit insa lipsa unei plaje in adevaratul sens al cuvantului asa ca, dupa doar doua zile am luat-o din loc, inspre sud.

Asa am ajuns in Sanur, un loc cel putin la fel de vestit ca Legian si Kuta, dar facut din cu totul alt aluat.
Probabil ca diferenta o face lipsa valurilor bune de surf (se sparg in larg, la vreun kilometru de tarm) sau poate lipsa discotecilor. Cert este ca aici am gasit o statiune mult mai linistita, fara mii de scutere si australieni veseli, dar care are tot ce ti-ai putea dori in materie de confort. Restaurante si bancomate sunt din belsug, gasesti terase linistite sau cu muzica de orice fel, supermarket-uri si hoteluri pentru toate gusturile si portofelele. Se poate si pescui cat de cat, se poate face si snorkel, iar daca tii neaparat la surf exista scoli care asigura transferul catre zone mai prielnice din apropiere.

Practic tot ce ti-ai putea propune intr-o vacanta la mare poti gasi in Sanur fara balamucul si galagia specifice unei statiuni populare din Asia.

— Colegii de la TUI TravelCenter au pregatit pachete speciale pentru Bali. O selectie de oferta gasiti aici: https://www.tui-travelcenter.ro/ro/subcateg-69-produs-2-subtip-2–Indonezia

Sfaturi utile:

cea mai confortabila optiune de transport intre oraselele si statiunile din Bali ramane transferul privat. Din Pekutatak pana pe partea cealalta a insulei, in Lovina, costa in jur de 450.000 rupii. Pretul se nogociaza, nu exista tarife fixe.
transportul in comun in Bali este foarte ieftin, insa dureaza mult, chiar daca insula este mica, deoarece drumul mare are o singura banda pe sens, este foarte aglomerat si se conduce nebuneste. Unui autocar cu pasageri ii este mai greu sa se strecoare si sa depaseasca pe contrasens, asa cum fac masinile si scuterele.
pentru un tur al insulei, cu opriri de 2 nopti in principalele locatii de pe coasta si o incursiune inspre centru insulei, sunt necesare cam 10 zile.
in Lovina nu ratati (cum am facut noi) o iesire in larg cu barcile pescarilor pentru a “vana” delfini cu aparatele de fotografiat! Aici este (aproape) sigur ca veti vedea familiile de delfini. Tot din Lovina se pot vizita izvoare termale, un templu budist si mai multe temple hinduse, despre care va vom povesti pe larg.
drumul spre Candi Dasa trece prin munti vulcanici inalti si pe langa terase pe care se cultiva orez. De asemenea vom reveni asupra acestei parti de insula. E nemaipomenit de frumos!