Cand prima (si singura de altfel) postare in care ne-am hazardat sa tragem concluzii si sa facem putina filozofie a fost primita fara huiduieli virtuale, ne-am gandit ca e datorita faptului ca a fost scrisa la ceas aniversar si ati fost indulgenti. Greseala voastra pentru ca acum, la o cu totul altfel de aniversare, avem de gand sa incercam din nou.
Prin urmare, de Ziua Nationala a Romaniei, ne-am gandit sa va povestim cum se vede lumea prin ochii a doi romani si, intr-o mai mica masura, cum ne priveste ea inapoi.
Putina rabdare inainte de a incepe
Am stat pe ganduri inainte de a scrie acest text. Nu pentru ca nu ar fi corecte concluziile, ci pentru ca in cele 8 luni de umblat haihui, nationalitatea nu a fost vreodata un aspect determinant.
In mod firesc, odata ce iesi din Europa, a spune ca esti roman nu provoaca nici riduri, nici retineri si nici strambaturi din coltul buzelor, asa cum o face uneori in orasele vechiului continent. Cel mult provoaca curiozitate printre localnici.
La schimbul de amabilitati – de unde esti, ce meserie ai – majoritatea nu stiu mai nimic cand le spui despre Romania. Dar toti se simt obligati sa spuna ceva. De obicei “Eastern Europe”, “good football” sau ne arata o privire incurcata. Foarte rar Hagi sau Inna. Iar daca vrei sa duci discutia mai in detaliu si sa afli ce altceva mai stiu descoperi ca asta e de cele mai multe ori maximul.
Nu e vorba, am avut si surprize. Argentinienii stiu foarte bine de Ilie Dumitrescu.
Unii mai fanatici il viseaza noaptea pentru cele doua goluri de la campionatul mondial din ’94. Noi nu stiam, dar acel meci a oprit seria lor de rezultate bune la turneele finale si de atunci pana anul asta nu au mai trecut niciodata de optimi, ceea ce doare tare. Un barman din Buenos Aires m-a facut direct responsabil de ceea ce el numea “blestemul romanesc” si m-a invitat sa vedem optimile impreuna ca sa ma poata” scalpa” daca nici de data nu trec mai departe. L-am linistit ca am pus o vorba buna si ca special m-am prezentat personal in Buenos Aires ca sa ma asigur ca anul asta castiga. N-a fost sa fie dar macar am spart blestemul.
Tot sportul ne-a facut populari si in Cuba.
La discutii sportive in jurul unui televizor ce transmitea finala campionatului national de baseball am aflat mai multe despre boxul romanesc decat in 30 de ani in tara. Baseball-ul e sportul lor preferat, dar imediat dupa vin sporturile de lupta, si boxul e intre primele si un motiv de mandrie nationala. Habar n-aveam insa se pare ca la olimpiade, cand un cubanez are mari sanse la medalie, da peste un roman care il scoate din cursa. Am incercat sa le explic ca nu mai e cum stiu ei si boxul a luat-o de ceva vreme in jos, dar m-am trezit contrazis cu exemple de care nu auzisem prea bine. Aveam sa aud aceleasi aprecieri de mai multe ori in cele 3 saptamani cat am stat acolo, asa ca a trebuit sa ii cred pe cuvant si sa recunosc ca intr-adevar suntem buni.
Dar, cum spuneam, nationalitatea este o intrebare care vine dupa multe altele si nu prea conteaza. In cazul in care iti faci prieteni vei vrea sa povestesti mai in detaliu, dar ceea ce te defineste pe drum este de fapt unde stai, cat stai si ce ai de gand sa faci.
Si mai ales cum te comporti. Sunt convins ca, pentru localnici, “calatorii” fac parte dintr-o natiune unica, care se imbraca lejer si cara rucsaci imensi, si, pana la urma, si noi intre noi ne tratem la fel.
Si e normal. Atunci cand barca se zguduie puternic pe apele din jurul Galapagosului, lumea se imparte intre cei care se simt rau si cei carora nu le pasa.
In jungla, intre cei care fug cand vad un paianjen si cei care se apropie sa ii faca poza. In restul, zonelor intre cei care stau la resort si au putine ocazii sa interactioneze cu localnicii si cei care au luat-o la picior pe cont propriu si au invatat de nevoie sa zica 20 de cuvinte in limba bastinasilor.
Si pana la urma cata relevanta are nationalitatea cand persoana din fata ta a stat 5 ani in Egipt, 6 in Borneo, 2 in Londra si alti 5 in Chile, fiind nascut in Belgia? Orice ai alege e posibil sa gresesti.
Din cauza asta nu eram sigur ca vreau sa scriu acest articol.
Pentru ca pune accentul pe o diferentiere arbitrara a unor oameni care au mai multe in comun cu ceilalti calatori decat cu tara in care au crescut.
M-am razgandit totusi pentru ca, in tara si uneori in diaspora europeana, vad romani pentru care tara de provenienta e un motiv de frustrare. Nu de alta, dar la mijloc e o mare greseala de abordare.
Nu numai ca nu ai vreun dezavantaj ca roman, dar toate experientele de acasa care ne-au scos peri albi si suspine de frustrare, ne-au pregatit de fapt pentru tura asta mai bine decat credeam.
Si asta cred ca merita detaliat.
6 avantaje de a calatori ca roman
1. Ai un pasaport pe care scrie Uniunea Europeana
Pasapoartele noastre arata la fel ca ale tuturor calatorilor europeni
Ceea ce inseamna ca poti calatori pe mai mult de trei sferturi din glob fara nicio problema si nu e putin lucru. Pe de alta parte esti dintr-o tara fosta comunista ceea ce face procedurile mai simple in Vietnam, Cuba si din cate am aflat in tarile arabe. Cu exceptia Boliviei (care nu acorda viza “on-arrival” si cere o taxa de intrare) si a Chinei (care e costisitoare si riguroasa la extrem cu actele pentru viza) in restul tarilor am intrat si am iesit lejer si fara probleme.
2. In Romania educatia e gratuita pana la doctorat inclusiv, ceea ce e lucru rar.
In alte tari educatia se plateste incepand cu ciclul secundar
Acesta din urma nu te ajuta foarte mult la calatorit, dar educatia la care avem acces merita un loc pe lista. Se discuta mult despre calitatea invatamantului, si nu e aici locul sa expun pe larg parerea mea, insa vazand in atatea tari cate eforturi sunt necesare pentru a asigura unui copil macar 10-12 clase, mi-am dat seama ce mare avantaj avem. Nu puteam sa-l las nespus pentru ca, pentru mine cel putin, a fost o mica revelatie.
3. Lucrurile in Romania sunt departe de a fi perfecte, dar in putine locuri sunt.
Pe langa caini vagabonzi, altii au si maimute furacioase.
Ceea ce inseamna ca in perioada tulbure din ultimii 10-20 de ani am avut cu totii de invatat lectii care nu pareau prea folositoare la momentul respectiv. Cum ar fi sa tii lucrurile bine pitite si rucsacul la vedere in locuri aglomerate, cum sa recunosti un taximetrist sau un schimbator de valuta care e pus pe ganduri rele si, in general, cum sa eviti capcanele si inselaciunile specifice tarilor in curs de dezvoltare. Si de altfel nici de gunoi sau mirosuri neplacute nu suntem straini, desi de fiecare data cand am primit o astfel de lectie am strambat din nas intrebandu-ne in ce fel de tara traim.
Intre timp lucrurile s-au mai schimbat la noi, dar reflexele au ramas si ne-au prins tare bine in alte tari nu atat de norocoase. Nu zic ca nu trebuie atentie si nici macar ca un furtisag bine pus la punct nu ne poate atinge. Zic doar ca romanii nu sunt cel mai simplu de pacalit turisti si ca e un alt avantaj important. A fost castigat pe propria piele si cu pretul multor nervi si deceptii (poate multi s-ar bucura sa nu fi fost nevoie sa si-l insuseasca vreodata), dar asta nu-l face mai putin util.
4. Clima de acasa te-a pregatit pentru aproape orice loc de pe glob.
Pregatiri pentru un Craciun la 30 de grade si umiditate de 80%
Nu sunt multe zone unde e mai cald ca la noi vara sau mai frig ca la noi iarna. Si in plus poti sa razi de localnicii care fac glume pe seama ta intrebandu-te cat de frig e acasa, crezand ca e ca in Rusia. Pare a fi distractia preferata a celor de la tropice, dar aveam si noi niste asi in maneca.
Fetele caraibienilor care aflau ca in Romania pot fi 40 de grade au fost un motiv de buna dispozitie constanta. Mai ales cand isi schimbau forma in cateva secunde auzind ca pot fi la de bine si -20 din cand in cand. Iar a explica unui om de la tropice ce inseamna -20 de grade e una dintre cele mai simpatice experiente pe care le-am avut.
Dincolo de distractie, avantajele acestui tip de clima sunt importante si ne-am bucurat de ele constant. Cel mai des de faptul ca un soare puternic nu ne transforma in doar cateva ore in felinare chinezesti ambulante, dar nici capacitatea de a ramane vioi si cu acelasi chef de plimbare, desi afara sunt 30 sau – 5 grade, ploaie sau soare, nu ne-a prins rau. Una peste alta, obisnuinta cu o clima varianta a fost probabil cel mai mare avantaj al nostru si ne-a ajutat constant.
5. Romana e o limba aparte.
In Beijing a fost cel mai greu de comunicat cu localnicii
Nu cantam vocale, nu stalcim consoane, dar avem accente variante la cuvinte. Ceea ce inseamna ca daca vorbesti romana nu trebuie sa te dezobisnuiesti de prea multe ca sa vorbesti alta limba, ci doar sa adaugi peste si ca poti deprinde o pronuntie rezonabila fara mare efort. In plus, pentru ca nimeni nu vorbeste romana, sunt sanse mari sa fi invatat deja o alta limba si ai oarece experienta. Chiar daca e vorba de engleza si ai invatat-o de la televizor (aplauze sincere pentru inteleptul care a decis sa nu dubleze filmele acum mult timp cand s-a inventat televiziunea la noi), tot e mare lucru.
Iti dai seama de asta abia atunci cand compari cu vorbitorii de engleza sau spaniola. Nu au simtit niciodata nevoia de a invata alta limba si n-au facut-o nici din greseala pentru ca totul (internetul, filmele, muzica in mare parte) le-a venit servit pe tava in propria limba. Apoi, adulti fiind si incepand sa calatoreasca, ar vrea, dar e mult mai greu. Nu imposibil, desigur, si in niciun caz nu vreau sa generalizez, dar am avut constant senzatia ca noua ne e mult mai simplu.
Un alt avantaj care decurge de aici, mic dar important, este ca poti sa bodogani sau sa te sfatuiesti in timp ce iei o decizie fara ca cel din fata ta sa inteleaga o iota. E util sa poti spune de fata cu vanzatorul “Eu mai mult de 30 nu pot sa ii dau. Facem ca de obicei da? Eu ca vreau sa merg si tu faci pe imbufnata pana iese suma” si apoi sa zambesti si sa zici “70 too much, 10 ok?”.
6. Ca roman esti la fel de exotic pentru ei cum sunt ei pentru tine.
La final de spectacol, in Bali.
Pentru simplul fapt ca nu se stiu prea multe despre Romania si nici calatori romani nu sunt prea multi (deocamdata) comparand cu alte natii. Esti ferit de prejudecati in mare masura, dar ce conteaza mai mult este ca esti interesant si exotic. Poti oferi povesti nemaiuzite de la tine din tara, cu cimitere vesele, biserici pictate cu detalii incredibile, trecut comunist, prezentul capitalist si cea mai frumoasa delta din Europa. Daca vrei sa faci impresie poti sa povestesti si despre Dracula si despre clima sau despre o limba latina cu puternice influente slave de care nimeni n-a auzit in America de Sud.
De ce ai face-o? Pentru a primi la schimb povesti la fel de interesante.
E un troc pe care in calatorii il vei face des cu localnicii si e bine sa ai cu ce. La schimb vei primi povesti pe care nu le-ai fi auzit altfel si, ocazional, vei afla un loc care merita vizitat, dar nu apare nicaieri.
Si un dezavantaj
Ne-am dat seama de asta vizitand Europa, dar cu atat mai mult cand am ajuns pe alte continente. Cea mai importanta moneda de schimb, mai importanta decat povestile si valuta forte, noua nu ne venea natural: ZAMBETUL.
La Angkor Thom, in Cambodgia
E bine sa il ai la tine nu doar cand dai buna ziua sau cand comanzi o bere, ci mai ales atunci cand simti ca cineva vrea sa te pacaleasca sau cand lucrurile nu merg cum te-ai astepta. Nu te ajuta in mod direct sa rezolvi problema, dar schimba complet tonul in care se desfasoara discutia si cum te simti cand s-a incheiat.
Ni s-a parut ciudat la inceput, ne-am conditionat sa il folosim constient, intocmai ca pe o limba straina, mai mult pentru a respecta traditiile locului decat pentru ca am fi crezut de vreun fel in rostul lui. Dar ne-am convins repede ca zambetul are intr-adevar puterea de a face viata mai frumoasa. Nu vom renunta la el odata ce ne intoarcem!
Acestea fiind concluziile noastre, va invitam sa ne spuneti si parerea voastra. Pana atunci insa va dorim drumuri bune, calatorii interesante si cat mai multe zambete oferite si primite.